ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1379/2017

HOTĂRÂRE

03.10.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1379/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței supreme la 19 iulie 2017, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, al Tribunalului Iași, secția Civilă către Tribunalul București.

În motivare, petentul a arătat că are 70 de ani și este o persoană cu handicap grav, cu însoțitor, motiv pentru care starea sa de sănătate îi permite deplasarea numai pe raza Municipiului București.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 50 din Constituția României, precum și dispozițiile Legii nr. 221/2010.

Prin aceeași cerere, petentul a arătat că, în situația în care instanța înțelege să invoce prevederile art. 142 C. proc. civ., invocă excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege, întrucât acest articol nu prevede situațiile speciale și încalcă dispozițiile art. 50, art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României.

Având în vedere că a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței materiale, iar petentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 142 C. proc. civ. care reglementează competența materială în materia strămutării, urmează a fi analizată cu prioritate cererea de sesizare formulată de către petent.

Înalta Curte, examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 142 C. proc. civ., constată următoarele:

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate este necesară îndeplinirea următoarelor condiții de admisibilitate: excepția de neconstituționalitate să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj; excepția de neconstituționalitate să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; dispoziția legală care face obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepției să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Verificând în ce măsură cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către petentul A. îndeplinește aceste condiții, se constată că primele două condiții sunt îndeplinite, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost invocată în prezentul dosar, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și, totodată, excepția respectivă vizează dispozițiile art. 142 din C. proc. civ.

Cu privire la cea de-a treia condiție de admisibilitate, se reține că aceasta este îndeplinită, întrucât obiectul excepției de neconstituționalitate vizează un text de lege care constituie temeiul invocării, din oficiu, a excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea cererii de strămutare.

Totodată, se apreciază că este îndeplinită și ultima condiție de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere că textul de lege care face obiectul excepției de neconstituționalitate nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 nu este suficientă pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, decât în măsura în care aceasta îndeplinește și cerințele referitoare la forma scrisă și motivarea cererii de sesizare.

Astfel, se constată că petentul s-a rezumat la a susține că art. 142 C. proc. civ. încalcă principiile constituționale ce decurg din art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 50 din Constituția României, fără însă a dezvolta în concret critici de neconstituționalitate.

Or, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

În acest sens poate fi evocată și decizia nr. 115/2017 a Curții Constituționale (relevante fiind considerentele de la pct. 19 și 20), prin care s-a reținut că, "Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia s-a limitat, în motivarea acesteia, la enumerarea a șapte temeiuri constituționale, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamantă. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepției în ceea ce privește identificarea și formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție".

Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 10 alin. (2) și art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petentul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 C. proc. civ.

Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia".

Față de formularea clară a acestui text de lege, competența de a soluționa cererea de strămutare aparține curții de apel dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal.

Având în vedere că s-a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, aflat pe rolul Tribunalului Iași, rezultă că, potrivit art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ., Curtea de Apel Iași este competentă material să soluționeze cererea de strămutare.

Prin urmare, în temeiul art. 142 alin. (1) teza I prin raportare la art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și să decline în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Iași, secția Civilă.