Decizia nr. 1369/2017 — ÎCCJ, Secția I civilă — contestație în anulare

Decizia nr. 1369/2017 Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1192 din 14 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/245/2017 al Judecătoriei Iași, în favoarea Curții de Apel Iași. Hotărârea a fost dată fără nicio cale de atac. Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat contestație în anulare, arătând că este persoană cu handicap grav cu însoțitor, motiv pentru care nu se poate deplasa la Iași pentru a-și susține cauza și, astfel, nu îi sunt asigurate condițiile procedurale pentru un acces efectiv la actul de justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 iulie 2017. La termenul din 27 septembrie 2017, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare, pe care o va admite pentru următoarele considerente: Prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac, a fost declinată competența de soluționare a cererii de strămutare formulată de petentul A. privind Dosarul nr. x/245/2017 al Judecătoriei Iași, în favoarea Curții de Apel Iași, în baza prevederilor art. 131 raportat la art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Normele legale enunțate prevăd obligația instanței sesizate de a verifica și stabili, din oficiu, la primul termen de judecată, dacă este competentă să judece pricina, precum și faptul că, cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă pricina a cărei strămutare se solicită se află pe rolul unei judecătorii sau a unui tribunal din circumscripția acesteia. Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc.

civ.: "Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent." Totodată, alin. (3) prevede că: "Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent." Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca hotărârile pronunțate în condițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac și, ca urmare, în aplicarea acestor dispoziții legale, împotriva Deciziei nr. 1192 din 14 iulie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 457 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 132 alin. (3) și ale art. 503 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1192 din 14 iulie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017. Procesat de GGC - CT