ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1369/2017

Decizia nr. 1369/2017

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1192 din 14 iulie

2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a declinat competența de soluționare a cererii formulate

de petentul A. privind strămutarea procesului civil ce formează

obiectul Dosarului nr. x/245/2017 al Judecătoriei Iași, în favoarea

Curții de Apel Iași. Hotărârea a fost dată fără

nicio cale de atac.

Împotriva

acestei decizii, petentul A. a formulat contestație în anulare,

arătând că este persoană cu handicap grav cu însoțitor,

motiv pentru care nu se poate deplasa la Iași pentru a-și

susține cauza și, astfel, nu îi sunt asigurate condițiile

procedurale pentru un acces efectiv la actul de justiție.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, la data de 14 iulie 2017.

La termenul

din 27 septembrie 2017, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra

excepției inadmisibilității contestației în anulare, pe

care o va admite pentru următoarele considerente:

Prin decizia

împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac, a fost

declinată competența de soluționare a cererii de strămutare

formulată de petentul A. privind Dosarul nr. x/245/2017 al

Judecătoriei Iași, în favoarea Curții de Apel Iași, în baza

prevederilor art. 131 raportat la art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Normele

legale enunțate prevăd obligația instanței sesizate de a

verifica și stabili, din oficiu, la primul termen de judecată,

dacă este competentă să judece pricina, precum și faptul

că, cererea de strămutare întemeiată pe motiv de

bănuială legitimă este de competența curții de apel,

dacă pricina a cărei strămutare se solicită se află pe

rolul unei judecătorii sau a unui tribunal din circumscripția

acesteia.

Potrivit

dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ.: "Când în fața

instanței de judecată se pune în discuție competența

acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată

să stabilească instanța judecătorească competentă

ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională

competent."

Totodată,

alin. (3) prevede că: "Dacă instanța se declară

necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de

atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței

judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu

activitate jurisdicțională competent."

Rezultă

deci, că legiuitorul a optat ca hotărârile pronunțate în

condițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei

căi de atac și, ca urmare, în aplicarea acestor dispoziții

legale, împotriva Deciziei nr. 1192 din 14 iulie 2017 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi

exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară,

inclusiv contestație în anulare.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea art. 457 alin. (1),

coroborate cu cele ale art. 132 alin. (3) și ale art. 503 C. proc. civ.,

va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată în

cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul

A. împotriva Deciziei civile nr. 1192 din 14 iulie 2017 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Decizia este

definitivă și se va comunica părților, conform

dispozițiilor art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.

Procesat

de GGC - CT