ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3770/2018

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2017, petentul A. a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Iași, având ca obiect contestație la executare.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin încheierea din 15 noiembrie 2017, a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății cererii de strămutare, pentru lipsa părților.

Împotriva încheierii menționate petentul A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul-petent a susținut că încheierea este nelegală întrucât instanța avea cunoștință de faptul că este invalid și că nu se poate deplasa la Iași pentru a participa la dezbaterile cauzei. Nu a fost invocat temeiul de drept.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a opinat că recursul este admisibil în principiu, în condițiile în care se va aprecia de către completul de filtru că criticile formulate de recurentul-petent pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Prin cererea comunicată prin poșta electronică și înregistrată la dosar la data de 08.01.2018, recurentul-petent a învederat instanței că înțelege să renunțe la judecata recursului întrucât dosarul a cărui strămutare a solicitat-o, a fost soluționat de Judecătoria Iași. Deși, odată cu comunicarea raportului, i s-a pus în vedere să depună la dosar declarație autentificată la notar în acest sens, recurentul-petent nu s-a conformat, astfel că Înalta Curte nu poate lua act de cererea de renunțare la recurs, nefiind îndeplinite cerințele legii pentru a dispune în acest sens.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează (...), hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate prin cererea de recurs trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

A motiva recursul implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată, din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a fundamentat soluția întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

În speță, se constată că recurentul-petent nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsește o argumentație structurată, din punct de vedere juridic, în combaterea considerentelor reținute de curtea de apel în motivarea soluției de suspendare a judecării cererii de strămutare, pentru lipsa părților, susținerile recurent-petent fiind în sensul că instanța avea cunoștință de faptul că este invalid și că nu se poate deplasa la Iași pentru a participa la dezbaterile cauzei.

Astfel, exigența motivării recursului nu este îndeplinită de către recurentul-petent întrucât, prin susținerile din recurs, nu sunt arătate, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea judecării cererii de strămutare.

Așa fiind, constatând că recurentul-petent nu s-a conformat dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neindicând în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul și că susținerile din cererea de recurs nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută, în acest caz, de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT