ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1958/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1958/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 19 iulie 2017, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, al Tribunalului Iași, secția civilă, către Tribunalul București.

În motivare, petentul a arătat ca are 70 de ani și este o persoană cu handicap grav, cu însoțitor, motiv pentru care starea sa de sănătate îi permite deplasarea numai pe raza Municipiului București.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 50 din Constituția României, precum și dispozițiile Legii nr. 221/2010.

Prin încheierea din 3 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția I civilă, a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea soluționării cauzei, pentru lipsa părților, reținând că, deși legal citate pentru termenul din 15 noiembrie 2017, părțile nu s-au prezentat în instanță și nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsă […].

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A.

În motivarea recursului, recurentul-petent arată că instanța de apel, în mod greșit, a înțeles că petentul nu dorit să se prezinte la ședința de judecată. Starea de sănătate nu i-a permis petentului să se deplaseze la Iași, iar în motivarea cererii de strămutare a precizat faptul că este invalid și bolnav și că nu se poate deplasa la instanță pentru a putea participa la dezbateri în cauza.

În concluzie, solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare și pronunțarea unei hotărâri prin care să se admită cererea de strămutare a dosarului nr. x/2014 de la Tribunalul Iași la Tribunalul București.

Recursul nu a fost încadrat în drept.

Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la comunicarea cererii de recurs către intimații B., C., D., E., Municipiul Iași - Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995, Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe trecute în proprietatea statului cu titlu, F., G., H., I., J. și K.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus înștiințarea recurentului-petent cu obligația de a depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 25 ianuarie 2018, recurentul-petent a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar, prin încheierea din 7 februarie 2018 a fost admisă și a fost dispusă scutirea petentului A. de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

La data de 26 martie 2018, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul îndeplinește condițiile de formă și este admisibil în principiu, dar motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C7, la data de 26 martie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea iui părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 68-91 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurentul a depus punct de vedere prin care a solicitat admiterea recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 18 mai 2018, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente;

Din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci numai susțineri referitoare la faptul că petentul nu s-a putut prezenta la termenul de judecată din cauza invalidității.

Astfel, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 3-8 din C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, astfel că, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

Or, în speță, pe lângă faptul că recurentul-petent nu a indicat vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. pe care și-a întemeiat recursul, criticile din memoriul de recurs nu pot fi încadrate, în condițiile art. 489 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare ia soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, această cale extraordinară de atac putând fi exercitată în condițiile expres și limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă prin dispoziții speciale, de strică interpretare.

Recurentul însă, în cuprinsul memoriului de recurs, a enunțat doar susțineri referitoare la faptul că nu s-a putut prezenta la termenul de judecată, fără a indica care sunt argumentele de fapt și de drept pentru care nu a solicitat judecata în lipsă sau motivul pentru care consideră că instanța de apel a greșit atunci când a suspendat cauza pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., astfel încât criticile din memoriul de recurs nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. ori a unor critici susceptibile de o astfel de încadrare juridică.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 15 noiembrie 2017 a Curții de Apel Iași, secția civilă.