ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr.
496
/20
17
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 112 din
19 octombrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins
cererea de strămutare a Dosarului nr. x/333/2016 aflat pe rolul Judecătoriei
Vaslui, formulată de petenta A.
Împotriva acestei sentințe,
petenta A. a formulat recurs, ce face obiectul prezentului dosar.
Prin cererea de recurs, petenta
a arătat că soluția de respingere a cererii de strămutare este
greșită, întrucât a făcut dovada că Judecătoria Vaslui
nu a înțeles situația de fapt dedusă judecății.
La data de 6 decembrie 2016, cererea
de recurs formulată de petenta A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția
I
civilă.
La data de 17 ianuarie 2017 a fost
întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care
a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 26 ianuarie
2017 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.
La data de 3 februarie 2017 raportul
a fost comunicat tuturor părților, conform dovezilor aflate la dosar.
Petenta A. a depus punct de vedere
la raport, în cuprinsul căruia a solicitat admiterea recursului, așa cum
a fost formulat.
Analizând recursul, Înalta Curte
urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel Iași, petenta A. a solicitat strămutarea
Dosarului nr. x/333/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui.
Prin sentința nr. 112 din
19 octombrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respms cererea
de strămutare a Dosarului nr. x/333/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Vaslui.
Împotriva acestei sentințe,
petenta a formulat recurs, ce face obiectul prezentului dosar.
Potrivit art. 144 alin. (2) C.
proc. civ. „Hotărârea asupra strămutării se dă fără
motivare și este definitivă”, iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede
că „Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel, precum
și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse
recursului”.
Coroborând prevederile legale mai
sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate
în cererile de strămutare sunt definitive și nu sunt supuse căii
de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac
presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă
decât căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, în afară de
căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale
în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare
de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție
arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre
judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea
acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Față de dispozițiile
legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că
hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată în
recurs, se constată că hotărârea recurată nu mai este supusă
căii de atac recursului.
Având în vedere dispozițiile
art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,
Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
formulat de petenta A. împotriva sentinței nr. 112 din 19 octombrie 2016 pronunțată
de Curtea de Apel lași, secția civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 16 martie 2017.