ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1580/2018

HOTĂRÂRE

03.05.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1580/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prm cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 09.11.2017, petentul BEJ A. și B. a solicitat încuviințarea executării silite, în toate formele prevăzute de lege, împotriva debitorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 196 din data de 04.02.2014, pronunțată de Tribunalul Dârnbovița, precum și autorizarea creditorului pentru a trece la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu, respectiv recuperarea sumei de 7.804,00 RON, reprezentând taxa încasată potrivit chitanței nr. x/12.12.2008, precum și a dobânzii aferente sumei de restituit, dobânda ce va fi calculată de la momentul achitării taxei până la momentul restituirii efective.

Prin sentința nr. 3823 din 16 noiembrie 2017, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, în privința debitorului Direcția Generală Regională a finanțelor Publice Ploiești, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, în privința debitorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, respectiv, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, în privința debitorului Administrația Fondului pentru Mediu.

În motivare, instanța a reținut incidența art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de încuviințare a executării silite se adresează instanței de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Din lucrările dosarului, instanța a constatat că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești își are sediul în municipiul Ploiești, Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant legal al debitorului Statului Român, își are sediul în Sectorul 5 al municipiului București, în timp ce Administrația Fondului pentru Mediu își are sediul în Sectorul 6 al municipiului București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat sentința nr. 8627 din 6 decembrie 2017, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului de competență.

În motivare, instanța a reținut atât prevederile legale invocate de Judecătoria Târgoviște, precum și că, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia", iar potrivit art. 116 C. proc. civ., "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Având în vedere că sediul debitoarei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița se afla în Târgoviște, instanța a apreciat că Judecătoria Târgoviște este competentă să soluționeze cauza cu care a fost legal sesizată.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia", iar potrivit art. 116 C. proc. civ. "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", în cauza de față, Judecătoria Târgoviște a fost sesizată cu o cerere având ca obiect încuviințare executare silită îndreptată împotriva mai multor pârâți, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului pentru Mediu, toți având calitatea de debitori principali.

Rezultă, așadar, că, în aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., atât Judecătoria Târgoviște, unde își are sediul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, Judecătoria Ploiești, unde își are sediul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Judecătoria Sectorului 5 București, unde își are sediul Ministerul Finanțelor Publice, cât și Judecătoria Sectorului 6 București, unde își are sediul Administrația Fondului pentru Mediu erau deopotrivă competente în soluționarea cauzei, petentul putând sesiza oricare dintre aceste instanțe, conform art. 116 din același act normativ,

Prin depunerea cererii la Judecătoria Târgoviște, petentul BEJ A. și B. a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea sa. Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea vreunei părți, declinarea competenței.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ. raportat la art. 651 C. proc. civ. și la art. 112 alin. (1), art. 116 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de BEJ A. și B. în favoarea Judecătoriei Târgoviște, ca primă instanță legal sesizată.