ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1543/2018

Asupra contestației în anulare constată următoarele:

Prin decizia nr. 155 din data de 23 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2703 din data de 26 noiembrie 2015 pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. x/2010***.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat contestație în anulare, cale de atac înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 martie 2018.

În susținerea contestației în anulare contestatorul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de instanța care a soluționat cererea de revizuire este rezultatul unei greșeli, întrucât instanța a omis să verifice corect lucrările dosarului și nu a dat importanță întâmpinărilor depuse în dosar, reținând că revizuirea a fost tardiv formulată, luând în calcul în mod greșit data pronunțării hotărârii revizuite.

Examinând contestația în anulare, cu prioritate asupra admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, în respectarea principiului fundamental al legalității, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate de lege, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin decizia nr. 155 din data de 23 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2703 din data de 26 noiembrie 2015 pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. x/2010***.

În susținerea contestației în anulare, contestatorul invocă faptul că soluția pronunțată de instanța de revizuire este rezultatul unei greșeli întrucât instanța a omis să verifice corect lucrările dosarului și nu a dat importanță întâmpinărilor depuse la dosar, reținând că revizuirea a fost tardiv formulată.

Conform dispozițiilor legale anterior menționate, calea de atac a contestației în anulare speciale este admisibilă în cele două ipoteze expres prevăzute: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Analizând în ce măsură criticile formulate de contestator constituie o greșeală materială în accepțiunea dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte observă că textul de lege se referă la erori materiale evidente, săvârșite de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau a confundării unor elemente ori date materiale importante și care, dacă ar fi fost avute în vedere, ar fi atras o altă soluție.

Respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire în cauză nu este rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispoziția legală privitoare la calcularea termenului de revizuire.

Prin urmare, nu este vorba de o eroare materială imputabilă instanței, astfel încât contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ. este inadmisibilă.

De altfel, poate constitui obiect al contestației în anulare speciale numai o hotărârea pronunțată în recurs, or, în cauză, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunțată în revizuire, situație în care contestația în anulare este inadmisibilă.

Drept urmare, decizia nr. 155 din data de 23 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a respins cererea de revizuire ca tardivă, nu poate forma obiect al contestației în anulare.

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și cum obiectul contestației în anulare nu poate fi extins prin analogie la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A.

Având în vedere prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., văzând complexitatea redusă a cauzei și munca avocatului, instanța va obliga pe contestator la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON reprezentând onorariu avocat, către intimata B., reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

În legătură cu solicitarea intimatei B. de acordare a cheltuielilor de judecată constând în cheltuielile de transport efectuate cu prilejul deplasării la termenul de judecată, instanța reține faptul că chitanțele justificative depuse la dosar nu prezintă data emiterii, considerent pentru care nu se poate dovedi că respectivele înscrisuri atestă cheltuieli efectuate cu ocazia deplasării părții la termenul de judecată din data de 3 mai 2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 155 din data de 23 ianuarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON către intimata B., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, reduse conform dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2018.