ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3035/2018

Examinând contestația în anulare, din perspectiva admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 2355 din data de 12 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, o altă contestație în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1393 din 19 aprilie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin cererea înregistrată la data de 12 iulie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatorul A. a arătat că înțelege să formuleze contestație în anulare specială împotriva deciziei nr. 2355 din data de 12 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Prealabil analizării oricăror chestiuni, întrucât contestatorul a făcut referire la dispozițiile art. 318 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că, având în vedere data promovării demersului judiciar - 5 iulie 2016 - raportat la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ., respectiv 15 februarie 2013, în cauză sunt incidente dispozițiile noului C. proc. civ., sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestui text legal.

În respectarea principiului fundamental al legalității, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive (art. 503 alin. (1) C. proc. civ.), respectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs (art. 503 alin. (2) C. proc. civ.), doar pentru ipotezele expres determinate de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Prin urmare, potrivit textelor legale anterior enunțate, pot constitui motive ale contestației în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 C. proc. civ. numai hotărârile instanțelor de recurs.

Or, hotărârea supusă analizei a fost pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect contestație în anulare.

Cu atât mai mult, criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale mai sus menționate.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată nu poate forma obiect al contestației în anulare, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2355 din data de 12 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.