ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1688/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1688/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Oradea prin primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 45.013,35 euro, echivalentul sumei de 165.100 RON la data de 14.05.2008, reprezentând despăgubiri-diferență, stabilite potrivit prevederilor speciale a plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și neretrocedate în natură, sumă prevăzută prin referatul nr. x/14.05.2008, emis de Primăria Municipiului Oradea - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la despăgubirea pentru diferența în sumă de 45.013,35 euro, echivalent a sumei de 165.100 RON la data de 14.05.2008, stabilită prin referatul nr. x/14.05.2008, emis de Primăria Municipiului Oradea - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 prin echivalent - atribuirea în natură către reclamant a apartamentelor nr. 2 și nr. 3, situate în imobilul din Oradea, apartamente în vecinătatea și continuarea apartamentului nr. 1, deținut de reclamant în același imobil.
La termenul de judecată din data de 16.06.2014 tribunalul a disjuns capătul de cerere subsidiar, privind obligarea pârâților la despăgubirea pentru diferența de 45.013,35 euro prin atribuirea în natură către reclamant a apartamentelor nr. 2 și 3 situate în imobilul din Oradea.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Tribunalul Bihor, prin Sentința civilă nr. 547 din 23.06.2014, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ., republicată, competentă să soluționeze în primă instanță cererile evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților.
Obiectul cauzei îl constituie pretenția a cărei valoare determină competența instanței și nu obligarea pârâtei la emiterea unui act ce ar determina competența raportat la calitatea sa.
2.2. Judecătoria Oradea, prin Sentința civilă nr. 9.882/09.10.2014, a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile legii speciale (Legea nr. 247/2005), raportat la cele ale art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, apreciind că stabilirea competenței în soluționarea cererii introductive trebuie stabilită, cu preeminență, în funcție de calitatea pârâtei ANRP, respectiv aceea de autoritate a administrației publice centrale.
2.3. Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 14 din 28 ianuarie 2015, a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a considerat că în speță nu sunt aplicabile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind rangul autorității emitente, întrucât cauza are natura juridică a unei acțiuni în contencios administrativ deoarece privește refuzul unei autorități publice de a emite un act administrativ însă, competența între instanțele de contencios administrativ trebuie stabilită în funcție de prevederile speciale ale art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu raportat la prevederile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii deduse judecății vizează o acțiune în pretenții, determinată de încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
În speță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 45.013,35 euro, reprezentând diferență despăgubiri stabilite potrivit prevederilor speciale a plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv și neretrocedate în natură, sumă prevăzută prin referatul nr. x/14.05.2008, emis de Primăria Municipiului Oradea - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim."
Raportat la aceste dispoziții legale și la situația de fapt, Înalta Curte constată că reclamantul nu a supus cenzurii instantei niciun act emis în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, pretenția concretă dedusă judecății nu vizează un act administrativ, competența instanțelor de contencios administrativ fiind astfel exclusă.
Față de obiectul cererii se constată ca raportul juridic dedus judecății este unul de drept civil, prin urmare sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Primăria Oradea prin primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului Bihor, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.
Procesat de ED