ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1297/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate

Cererea înregistrată la data de 14 august 2015 pe rolul Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Arad, a solicitat suspendarea obligației executării măsurilor stabilite prin dispozițiile de la pct. I.8, II.9, II.15 prin decizie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației precum și anularea ca măsurilor dispuse la punctele II, II și IV din Încheierea nr. 56/15.07.2015 emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor și a prevederilor punctului I.8, II.9, II.15 din Decizia nr. 6/V/15.05.2015 emisă de Directorul Direcției 1 din cadrul Departamentului V.

În argumentele prezentate în susținerea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada 05.03.2015 - 16.04.2015 s-a derulat misiunea de "Audit financiar asupra contului de execuție a bugetului asigurărilor de șomaj", fiind verificată perioada 01.01.2012 - 31.12.2014, în urma căreia auditorii publici au încheiat Procesul-verbal înregistrat la AJOFM Arad sub nr. 4047/16.04.2015 împotriva căruia a formulat obiecțiunile înregistrate sub nr. x/29.04.2015.

Împotriva Deciziei nr. 6/V/15.05.2015 emisă de Curtea de Conturi a României s-a formulat Contestația nr. 5767/02.06.2015, care a fost soluționată prin Încheierea nr. 56/15.07.2015 emisă de Curtea de Conturi a României.

Reclamanta a apreciat că pct. II din Încheierea nr. 56/15.07.2015 și pct. 1.8 din Decizia nr. 6/V/15.05.2015 sunt netemeinice și nelegale, întrucât auditorii externi nu au ținut cont de explicația dată cu privire la modul de efectuare a majorărilor salariale conform prevederilor legale, în cadrul notelor de relații.

A apreciat că majorările salariale au fost aplicate, în mod corect, conform prevederilor legale, împrejurare întărită și de Sentința civilă nr. 620/2014/F.CA pronunțată la data de 09.04.2014 de Tribunalul Brăila.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin Sentința nr. 1125 din 11 noiembrie 2015, Tribunalul Arad, a admis excepția de necompetență materială și pe cale de consecință a declina soluționarea prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținând în esență că actele contestate sunt emise de Curtea de Conturi a României.

A reținut instanța că, în raport de calitatea acesteia de autoritate publică centrală soluționarea prezentei cauze este dată în competența curții de apel și nicidecum a tribunalului

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 51 din 29 februarie 2016, a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și, pe cale de consecință, a declina soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Totodată, a constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) menționate, se impune a se stabili care este actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010, împotriva măsurilor dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen de 15 zile, care "suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor.

Executarea măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge integral sau parțial contestația".

În raport de dispozițiile legale menționate, se reține că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligației executării, este decizia structurii Curții de Conturi prin care se respinge integral sau parțial contestația, acesta fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 228 din același regulament, "competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ".

Așadar, în cauză, actele contestate sunt emise de Curtea de Conturi a României (calitatea de autoritate publică centrală) iar, soluționarea prezentei cauze este dată în competența curții de apel, raportat și la prevederile art. 223 lit. e) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 155/2014, publicată în M. Of. nr. 547/24.07.2014 potrivit cărora: "instanța competentă (…) în cazul încheierilor pronunțate, ca urmare a soluționării contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de structurile centrale ale Curții de Conturi, competența revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia se află sediul entității verificate

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Arad și pe pârâtele Curtea de Conturi a României și Curtea de Conturi Arad în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN