ÎCCJ, decizie (scj.ro #84883)

Litigiu având ca obiect  aplicarea sancțiunii

prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru nerespectarea

termenului de executare a unei hotărâri pronunțate de instanța de contencios

administrativ. Judecarea cauzei în ședință publică. Consecințe.

Constituția României,

art. 127

Cod proc. civ, art. 105

alin. (2) și art. 121 alin. (1)

Legea nr. 554/2004, art.

25 alin. (2)

Cuprins pe materii: Drept procesual civil

Indice alfabetic: Camera de consiliu

Hotărâre judecătorească. Nulitate

Principiul

publicității dezbaterilor. Excepție

Potrivit dispozițiilor

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care

se

aplică, respectiv

se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului, sancțiunea și

despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) din aceeași lege, se ia în camera

de consiliu, de urgență, cu citarea părților.

Aceasta normă legală are

un caracter imperativ, derogatoriu de la principiul publicității dezbaterilor,

consacrat de art.127 din Constituția României și art.121 alin.1 Cod procedură

civilă, astfel că hotărârea luată în ședință publică iar nu în camera de

consiliu, este lovită de nulitate, în condițiile art. 105 alin. (2) din Codul

de procedură civilă.

Decizia

nr.3509 din 30 iunie 2010

Prin cererea înregistrată

la Curtea

de Apel Ploiești sub

nr.232/42/2010, reclamanta V.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților- Direcția pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligat conducătorul autorității publice precizate, la plata unei amenzi pe zi

de întârziere în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru

neexecutarea sentinței nr. 51/20.33.2009 a Curții de Apel Ploiești.

În motivarea cererii

reclamanta a susținut că a beneficiat de dispozițiile Legii nr.290/2003, în

sensul că prin Hotărârea nr.223 24.05.2007 a Instituției Prefectului, i s-a

recunoscut dreptul la despăgubiri în cuantum de 257.722 lei.

Deși a parcurs toate

procedurile legale, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a

refuzat să aplice dispozițiile hotărârii indicate.

Ca urmare a fost nevoită

să se adreseze instanței de judecată iar prin sentința nr. 51/20.03.2009 Curtea

de Apel Ploiești a admis cererea sa și a dispus obligarea pârâtei la plata

primei tranșe, reprezentând 40% din suma de 257.722 lei.

Soluția instanței a rămas

irevocabilă, prin nerecurare, și a fost pornită executarea silită, cu toate

acestea pârâta a refuzat să execute hotărârea instanței de contencios administrativ.

Reclamanta și-a întemeiat

cererea pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul

administrativ.

Pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților -Direcția pentru aplicarea Legii

nr. 290/2002 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii

ca rămasă fără obiect precizând că prin sentința nr. 51/20.03.2009 pronunțată

de Curtea de Apei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a

obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților  - Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, să achite reclamantei prima tranșă de 40%

din suma stabilită prin Hotărârea nr. 223/2007.

Ca urmare a sentinței

civile nr.51/ 2009, la data de 19.03.2010, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților  - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a

dispus plata sumei de 112.625,81 lei, ce reprezintă 40% din suma de 257.72.2

lei stabilită ca despăgubiri prin Hotărârea nr. 223/2007.

Față de întâmpinarea

formulată, reclamanta a solicitat un nou termen pentru a verifica susținerile

din întâmpinare, având în vedere faptul că pârâta nu a depus dovezi din care sa

rezulte că s-a dispus plata sumei datorate.

La termenul din

20.04.2010 reclamanta, prin apărător, a precizat că nu a primit suma de bani

menționată în întâmpinare și nici alt document din care să rezulte că s-a

dispus plata sumei respective.

Curtea de Apel Ploiești

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 99

din 20 aprilie

2010 a

admis acțiunea având ca obiect aplicare sancțiune pentru

neexecutare hotărâre, formulată de reclamanta V.V. în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003.

A obligat conducătorul

autorității publice respectiv al Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie

pentru neexecutarea sentinței nr. 51 din 20.03.2009 pronunțată de Curtea de

Apei Ploiești, începând cu data de 04 03.2010 și până la executare.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința

nr.51/20.03.2009 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanta V.V.  în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru aplicarea Legii

nr. 290/2003, a fost obligată pârâta să achite reclamantei tranșa de 40% din

suma de 257.722 lei, dată cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea

nr.223/25.05.2007 a Comisiei Județene Prahova de Aplicare a Legii nr. 290/2003.

Reclamanta a încercat

executarea sentinței mai sus­menționate, însă pârâta a refuzat să execute

hotărârea prin care a fost obligată la plata despăgubirilor cuvenite

reclamantei.

Prin întâmpinare, pârâta

a susținut că a dispus plata sumei de 112.625,81 lei la data de 19.03.2010,

însă nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens, iar reclamanta a precizat

că nu a primit suma respectivă.

Având în vedere faptul că

în hotărârea irevocabilă, care constituie titlu executoriu pentru reclamantă,

nu s-a precizat un termen de plată, executarea hotărârii trebuie să se facă în

termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii (art.24 alin.

1 din Legea nr. 554/2004)

Textul de lege pe care

reclamanta și-a întemeiat cererea prevede că în cazul în care termenul nu este

respectat se

aplică

conducătorului

autorității publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi

de întârziere (art.24 alin.2).

Cum din dovezile aflate

la dosar, rezultă că hotărârea a cărei executare s-a solicitat este irevocabilă

din

data de 8 mai 2009, nefiind

executată până la data soluționării cererii reclamantei, respectiv 20.04.2010,

având în vedere culpa autorității publice pentru neexecutarea hotărârii, prima

instanță a reținut că cererea este întemeiată și a procedat la obligarea

conducătorului autorității publice, respectiv Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut

pe economie pentru neexecutarea sentinței nr. 51 din 20.03.2009 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, începând cu data de 04.03.2010 și până la data

executării.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

În motivele recursului

s-a susținut că a efectuat plata sumei de 112.625,81 lei, reprezentând

procentul de 40% din suma de 257.722 lei stabilită ca despăgubiri pentru

reclamantă și 9.537,01 lei cheltuieli de executare.

Înalta Curte examinând

recursul, legislația aplicabilă și sentința primei instanțe, a reținut

următoarele:

Analiza sentinței care

formează obiectul prezentului control judiciar relevă că prima instanță a

soluționat cauza cu nesocotirea prevederilor art.25 alin.(1) din Legea

nr.554/2994,  în sensul că hotărârea s-a luat în ședință publică și nu  în

camera de consiliu, așa cum reglementează textul citat.

În sistemul român de

drept procesual civil este consacrat  în art.127 din Constituția României și

art.121 alin.1 Cod procedură civilă, principiul publicității dezbaterilor,

adică al judecării cauzelor  în ședință publică.

De la regula publicității

dezbaterilor atât art.127 din Constituția României  cât și art.121 Cod

procedură civilă, instituie și excepții.

În cauza de față

legiuitorul a reglementat în art.25 alin.(1) din Legea nr.554/2004 o astfel de

excepție, în sensul judecării cererilor, privind aplicarea sancțiunii pentru

neexecutarea hotărârii, în camera de consiliu.

Norma legală enunțată are

caracter imperativ, derogatoriu de la dreptul comun, astfel că hotărârea

pronunțată în alte condiții decât cele expres stabilite de legiuitor atrage

sancțiunea nulității hotărârii,  în condițiile art.105 alin.2 Cod procedură

civilă.

Fiind o nulitate de

ordine publică, rezultată din nerespectarea unei norme imperative, aceasta

poate fi ridicată și de judecător  în orice stare a pricinii.

În raport de

considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că la soluționarea cererii

s-a nesocotit o dispoziție imperativă a legii, derogatorie de la dreptul comun,

astfel că recursul urmează a fi admis și se va casa sentința primei instanțe cu

trimitere pentru rejudecare, în condițiile art.25 din Legea nr.554/2004.

Înalta Curte arată că

instanța de fond a dispus amendarea  unei persoane  care nu a avut  calitatea

de parte  în litigiu, respectiv s-a aplicat sancțiunea Conducătorului

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților – Direcția pentru

aplicarea Legii nr.290/2003, fără a-l nominaliza și cita în cauză.

În aceste circumstanțe persoana

amendată nu a putut să-și exercite dreptul la apărare, garantat în legislația

națională, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

jurisprudența  constantă  a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Se impunea ca instanța, în baza art.

129 Cod procedură civilă  și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 să

pună în discuția părților introducerea în cauză a conducătorului autorității

obligate  prin sentința nr.99/2010 a Curții de Apel Ploiești.

În situația în care această persoană

nu participă la judecarea  cauzei care o privește  în mod direct este lipsită

de dreptul de a se apăra, de a-și susține interesele  legate de litigiul

respectiv.

Instanța de  fond trebuia, ca în

raport de obiectul pricinii, să stabilească și calitatea procesuală  pasivă a

părților, să pună în discuție completarea cadrului procesual prin introducerea

în cauză a conducătorului autorității publice.

Soluția decurge   atât din

prevederile art. 16

1

din Legea  nr. 554/2004, dar și pentru

asigurarea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la

apărarea în vederea garantării unui proces echitabil.

De asemenea trebuie avut  în vedere

că efectele hotărârii judecătorești se întind numai

inter partes

,

respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care conducătorul

autorității nu a avut calitatea de parte, sentința nu este   opozabilă

acestuia.

Neprocedând în modul enunțat mai sus,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută  de art.

105 alin. 2 Cod procedură civilă, ceea ce   atrage incidența motivului de

casare reglementat de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.

În rejudecare, se va pune în discuție

introducerea în cauză a conducătorului autorității, iar la analiza acțiunii se

vor avea în vedere prevederile  art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

precum și dacă s-a executat dispozitivul sentinței  nr. 99/2010.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost admis, sentința primei instanțe,

casată cu trimitere pentru rejudecare la aceeași instanță.