ÎCCJ, decizie (scj.ro #84684)

Tâlhărie. Complicitate. Tăinuire. Încadrare juridică Fapta de a lua parte la adoptarea hotărârii de a săvârși o tâlhărie, la stabilirea modului de a acționa, la pândirea victimei și la urmărirea ei, urmată de participarea la împărțirea bunurilor sustrase acesteia de către autor prin violență, caracterizează complicitatea la infracțiunea de tâlhărie, iar nu infracțiunea de tăinuire care constă, între altele, din primirea unui bun, cunoscând că provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fără vreo contribuție cu caracter de înlesnire a săvârșirii acesteia de către autor. Decizia Secției penale nr.769 din 12 februarie 2002 Prin sentința penală nr.390 din 7 decembrie 2000, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații B.L.

și T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art.211 alin.2 lit.a și e C.pen., pe inculpatul P.V. pentru complicitate la această infracțiune și pe inculpații M.D., D.C. și D.S. pentru infracțiunea de tăinuire prevăzută în art.221 C.pen. Instanța a reținut că inculpații, tineri care se cunoșteau de mai multă vreme, au hotărât, la sugestia și pe baza semnalmentelor date de inculpatul P.V., să agreseze o femeie, factor poștal, și să-și însușească prin violență banii destinați plății pensiilor, aflați asupra ei. La 15 februarie 2000, inculpații au așteptat ieșirea din oficiul poștal a factorului; aceasta neapărând, inculpații au pornit în urmărirea altei femei, partea vătămată I.M., de asemenea factor poștal la acel oficiu, cu intenția de a o jefui.

Dându-și seama că aceasta îl cunoștea pe inculpatul M.D., grupul s-a întors lângă oficiul poștal, în urmărirea părții vătămate rămânând inculpatul P.V. care îi ținea pe ceilalți la curent cu traseul parcurs de femeie, folosind un telefon mobil. Când partea vătămată a intrat într-un imobil, grupul de inculpați au fost anunțați de P.V., iar inculpații B.L. și T.M.au mers în acel loc, au intrat în holul imobilului și au atacat pe poștaș, sustrăgându-i 63 de milioane de lei. În acest timp inculpații M.D., D.C. și D.S. au rămas lângă oficiul poștal unde, după săvârșirea tâlhăriei, au revenit și ceilalți inculpați și, apoi, au împărțit, toți cei 6, banii jefuiți. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr.87 din 18 aprilie 2001, a admis apelul părții civile, majorând despăgubirile, precum și apelul inculpatului P.V., pentru care a schimbat încadrarea juridică din complicitate la tâlhărie în tăinuire.

Apelurile declarate de procuror și de inculpații T.M., B.L., M.D. și D.C. au fost respinse. Recursul declarat de procuror, cu motivarea că instanțele au încadrat greșit faptele inculpaților P.V., M.D., D.C. și D.S. ca infracțiuni de tăinuire, în loc de complicitate la tâlhărie, este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt. Această instanță și, apoi, cea de apel, au considerat însă greșit că cei patru inculpați la care se referă recursul sunt tăinuitori, atât timp cât ei au hotărât împreună să săvârșească infracțiunea și să participe efectiv la aceasta, lucru ce nu s-a realizat în condițiile stabilite de ei datorită unui concurs de împrejurări, iar nu datorită voinței lor.

Sub acest din urmă aspect este de reținut că persoana vizată ca victimă nu a apărut, motiv pentru care planul a fost schimbat de inculpați, victimă devenind I.M., față de care s-a acționat în modalitatea stabilită inițial, dar nu cu participarea efectivă a tuturor inculpaților, în principal datorită faptului că victima îl cunoștea pe D.M. și exista riscul ca făptuitorii să fie ușor identificați. Aceste modificări ale planului privind persoana vizată și participarea efectivă a inculpaților nu prezintă relevanță juridică. O dată ce au hotărât împreună să săvârșească tâlhăria, chiar dacă în cele din urmă nu toți au participat la aceasta, efectiv, ca autori, iar după comiterea ei au împărțit cu toții banii sustrași prin violență, inculpații care nu sunt autorit ai tâlhăriei au acționat în calitate de complici, și nu de tăinuitori.

În consecință, recursul declarat de procuror a fost admis, hotărârile atacate au fost casate și s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor conform considerentelor ce preced.