ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 195/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., formulată de petentul A.

A respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27, art. 509 alin. (1), art. 521 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În motivare, cu privire la soluția de respingere, a arătat că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește una din condițiile de admisibilitate ale textului menționat, respectiv pe cea a legăturii cu soluționarea cauzei.

Instanța a arătat că excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate într-un dosar având ca obiect cererea de revizuire a unei decizii fără cale de atac, prin care s-a respins un recurs, ca inadmisibil.

Față de faptul că decizia atacată a fost dată fără cale de atac, s-a pus problema admisibilității exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva respectivei decizii.

Or, în această fază procesuală, invocarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 27 C. proc. civ., care face o aplicare a principiului legis temporis processus și a art. 521 alin. (1) și (3) din cod care reglementează conținutul și efectele hotărârii pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu are nicio legătură cu litigiul care poartă asupra analizării posibilității formulării unei revizuiri împotriva unei hotărâri nesupuse niciunei căi de atac.

Împotriva acestei soluții, petentul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii recurate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Petentul a susținut caracterul incompatibil cu Constituția României al art. 521 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., raportat la Decizia nr. 52/18.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și al art. 27 C. proc. civ., cum a fost interpretat prin Decizia nr. 52/18.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

A susținut că respectiv excepție de neconstituționalitate îndeplinește condițiile generale de admisibilitate, cum prevede art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât a fost invocată în fața instanței de judecată, Înalta Curte, la termenul de judecată din 21 noiembrie 2018, excepția viza o lege care este în vigoare și care are legătură cu soluționarea cauzei, iar textul de lege atacat nu fusese deja declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională.

Pe fondul excepției, a arătat că dispozițiile art. 521 alin. (1) și (3) C. proc. civ. încalcă dispozițiile Constituției României, prin raportare la dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018. Aceasta deoarece dezlegarea unor chestiuni de drept de către Înalta Curte nu poate fi contrară Constituției României și nici nu poate să infirme jurisprudența Curții Constituționale a României.

Petentul a mai susținut că, prin efectul Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a fost declarată neconstituțională condiționarea căii de atac a recursului, în litigiile evaluabile în bani, de respectarea unui criteriu valoric.

Așadar, efectul acestei decizii a fost că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate după publicarea respectivei decizii în Monitorul Oficial, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei.

Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că efectele deciziei Curții Constituționale, deci recunoașterea căii de atac a recursului în litigiile evaluabile în bani, operează în litigiile pornite după data de 20 iulie 2017, care este data publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca urmare, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, în considerentele căreia a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența să se pronunțate în legătură cu efectele deciziei C. civ. sau dezlegări obligatorii care contravin deciziilor Curții Constituționale.

Recurentul a subliniat că Decizia nr. 397/2018 a Curții Constituționale reglementează raporturile dintre Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională, arătându-se că Înalta Curte nu are competența să instituie, modifice abroge norme juridice.

În final, recurentul a solicitat să fie admis recursul împotriva încheierii și Înalta Curte să admită cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 521 alin. (1) și (3) C. proc. civ. în raport de Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți, art. 27 C. proc. civ. este neconstituțional în raport de Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți, sintagma "pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" din cuprinsul art. 509 alin. (1) C. proc. civ. este neconstituțională cu referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 6, întrucât încalcă dreptul la un proces echitabil.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Comuna Șeica Mare, prin Primar a invocat excepția inadmisibilității recursului, față de împrejurarea că excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant nu ar avea legătură cu soluționarea cauzei.

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata Comuna Șeica Mare, prin Primar, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".

Din textul de lege mai sus citat, rezultă că împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale se poate exercita calea de atac a recursului, în termen de 48 de ore.

În raport de textul de lege mai sus citat, Înalta Curte constă că încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a unui text de lege este supusă căii de atac a recursului.

Exercitarea căii de atac nu este condiționată de o legătură de cauzalitate între textul de lege asupra căruia se solicită control constituțional și obiectul cauzei, susținerile intimatei în acest sens fiind nefondate.

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă excepția inadmisibilității recursului.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

În cauză, A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 2756 din 2 iulie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de aceeași parte împotriva Deciziei nr. 1255 din 10 octombrie 2017 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Hotărârea judecătorească nr. 2756 din 2 iulie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată în completul de filtru, unde se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de recurs stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

În raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia pronunțată în complet de filtru nu este supusă niciunei căi de atac.

Având în vedere aceste considerente, în mod corect Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu neconstituționalitatea art. 27 C. proc. civ., prin raportare la art. 509 alin. (1), art. 521 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât aceste texte de lege nu avea relevanță asupra cauzei.

De altfel, prin încheierea recurată s-a explicitat această soluție, prin raportare la împrejurarea că decizia atacată cu revizuire era pronunțată fără cale de atac, ceea ce conducea la respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Or, așa cum s-a arătat, într-o cale de atac extraordinară, în raport de excepția inadmisibilității respectivei căi de atac, invocarea excepțiilor de neconstituționalitate a art. 27 C. proc. civ., care face o aplicare a principiului legis temporis processus și a art. 521 alin. (1) și (3) din cod, care reglementează conținutul și efectele hotărârii pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu are nicio legătură cu litigiul.

Mai mult, Înalta Curte reține că, ulterior declarării recursului în cauză, la data de 18 decembrie 2018, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 874/2018, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale.

În motivarea acestei decizii, instanța de control constituțional a avut în vedere că prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017 s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederii legale care limita exercițiul căii de atac a recursului, în funcție de un anumit prag valoric, și s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Totodată, Curtea Constituțională a mai reținut că, prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în M. Of. nr. 836/1.10.2018, instanța de contencios constituțional a dezvoltat considerentele cu privire la efectele Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, cu prilejul analizării obiecției de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, între altele, în legătură cu prevederile art. III pct. 3 [cu referire la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013] și pct. 4 [cu referire la art. XVIII din Legea nr. 2/2013] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

De asemenea, a avut în vedere că prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată, de către de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept, ulterior Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, (prin care s-a statuat că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea acestei din urmă decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizările formulate privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Curtea Constituțională a reținut că, potrivit interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prevederilor art. 27 din C. proc. civ., legea aplicabilă căii de atac exercitată împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 este legea în vigoare la data începerii procesului, deși, înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești susceptibile de reformare, a fost declarat neconstituțional chiar textul de lege care reglementa exercitarea căii de atac, în vigoare la data începerii procesului.

Cu alte cuvinte, potrivit interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin intermediul hotărârii prealabile, deși dispoziția legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de RON inclusiv, a fost constatată neconstituțională, aceasta continuă să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanțelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituționalității.

Or, Curtea Constituțională a reținut că o asemenea soluție interpretativă are semnificația prelungirii, în timp, a efectelor unei norme constatate neconstituționale, cu consecința aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră efectul imediat și general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

S-a arătat că problema de drept care a făcut obiectul hotărârii prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a vizat un conflict de drept intertemporal, din perspectiva aplicării în timp a normei, în cauză fiind incidente, pe de o parte, prevederile art. 27 din C. proc. civ., potrivit căruia "Hotărârile rămân supuse căilor de atac (…) prevăzute de legea sub care a început procesul.", și, pe de altă parte, prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, care reglementează efectele deciziilor Curții Constituționale.

Curtea Constituțională a reținut că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din actele normative constatate ca fiind neconstituționale încetează să mai producă efecte juridice, de la momentul publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial. Astfel, aceste prevederi constituționale, coroborate cu cele cuprinse în art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, instituie o regulă de aplicare în timp a normelor legale constatate neconstituționale, regulă care se aplică în mod prioritar, dată fiind forța juridică superioară a normei constituționale, în raport cu normele generale de drept tranzitoriu, cuprinse în acte normative cu forță juridică inferioară (în speță, C. proc. civ.), în acord cu principiul supremației Legii fundamentale, cuprins în art. 1 alin. (5) din Constituție.

Mai mult, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea este garantul supremației Constituției, ceea ce obligă instanța constituțională la o atitudine activă, în sensul aplicării și respectării acestui principiu în limitele competenței sale (a se vedea și Deciziile nr. 1533 din 28 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 905/20.12.2011 și nr. 1615/20.12.2011, publicată în M. Of. nr. 99 din 8.02.2012).

Totodată, interpretarea dată prevederilor art. 27 din C. proc. civ., prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, este contrară și jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la efectele de ordin constituțional ale deciziilor sale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, anterior citată, paragraful 61, și jurisprudența acolo invocată, respectiv, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în M.Of. nr. 104/12.02.2007, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 256/18.04.2012, Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 84/4.02.2015, parag. 28, sau Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în M. Of. nr. 190/14.03.2016, parag. 52).

Astfel, așa cum s-a arătat anterior, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la efectele unei decizii prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții legale, o decizie de admitere a unei excepții de neconstituționalitate se va aplica în privința raporturilor juridice ce urmează a se naște după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României - facta futura; de asemenea, decizia va fi aplicabilă în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile, indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, precum și, în mod excepțional, acelor situații care au devenit facta praeterita - respectiv cauzelor în care a fost invocată excepția, indiferent dacă până la publicarea acesteia au fost soluționate în mod definitiv, cauze în care este incident motivul de revizuire prevăzut în art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

Prin urmare, Curtea Constituțională a reținut că incidența efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 și în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziții sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepției până la publicarea deciziei de admitere, este în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, dispoziții constituționale pe care se întemeiază expresia obligativității erga omnes a interpretării și soluției pronunțate de instanța de contencios constituțional, care implică obligația constituțională a tuturor autorităților de a aplica întocmai deciziile Curții, la situațiile concrete în care normele constatate neconstituționale au incidență (a se vedea și Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în M. Of. nr. 69 din 1.02.2016). Așa cum Curtea Constituțională a reținut în mod expres în Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, anterior citată, parag. 61, art. 147 din Constituție este, în privința normelor procedurale, de imediată aplicare, având caracter sancționatoriu. Prin urmare, în interpretarea acestui text constituțional, raportat la normele de procedură civilă, Curtea a constat că acesta se aplică atât situațiilor pendinte, cât și celor ce se vor naște în viitor, sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituție neputând fi condiționată de faptul că procesul civil a fost pornit anterior sau ulterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017.

De aceea, interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție textelor de lege criticate, care este în mod expres contrară considerentului nr. 32 al Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, referitoare la efectele deciziei de constatare a neconstituționalității, este de natură a contraveni efectelor de ordin constituțional ale deciziilor Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme legale, iar o înlăturare a acestor efecte, în cauzele deduse soluționării instanțelor de judecată, echivalează cu nerespectarea principiului constituțional al valorii obligatorii și opozabilității erga omnes a deciziilor Curții Constituționale, consacrată de art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală.

De asemenea, având în vedere că decizia de constatare a neconstituționalității face parte, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, din ordinea juridică normativă, realizarea, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a unui control de constituționalitate implicit al efectelor acestei decizii, prin raportare la alte norme constituționale incidente, în speță principiul neretroactivității legii civile, echivalează cu încălcarea competenței specifice exclusive a instanței de contencios constituțional, reglementată în art. 146 din Legea fundamentală.

În concluzie, în ceea ce privește efectele constatării ca neconstituționale a unei soluții legislative cuprinse într-o normă de procedură, respectiv sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de RON inclusiv", cuprinsă în dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Curtea Constituțională a reținut că nu devin incidente prevederile art. 27 din C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac (…) prevăzute de legea sub care a început procesul" dat fiind faptul că neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional care se aplică imediat situațiilor pendinte.

Astfel, nu se poate ajunge la concluzia că decizia Curții s-ar aplica numai proceselor pornite după publicarea sa, caz în care, în mod evident, hotărârea susceptibilă a fi recurată este pronunțată după publicarea deciziei.

Art. 27 din Cod constituie o normă de procedură de natură legală și nu poate restrânge sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituție. Acceptarea unei asemenea teze ar echivala cu prevalența unei norme legale față de una de rang constituțional și s-ar înfrânge în mod indirect efectul imediat și general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale.

Or, într-un stat de drept, toate autoritățile publice, atât în aplicarea, cât și în interpretarea normelor infraconstituționale, trebuie să respecte deciziile Curții Constituționale din moment ce acestea materializează și explicitează exigențele Constituției.

În speța ce face obiectul prezentului dosar, în raport de soluția pronunțată de Curtea Constituțională după declararea recursului în cauză, precum și de ampla motivare a acesteia, parțial redată mai sus, Înalta Curte constată că recursul formulat de petent a rămas fără finalitate juridică.

Înalta Curte reține că aspectele invocate de petent prin motivele de recurs au fost tranșate prin Decizia nr. 874/18 decembrie 2018, prin care Curtea Constituțională a constatat că interpretarea constituțională a prevederilor art. 27 din C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, trebuie să se facă cu observarea efectului general obligatoriu și al aplicării pentru viitor a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, care este aplicabilă în toate litigiile în care raportul juridic guvernat de prevederea legală constatată neconstituțională nu este definitiv consolidat, respectiv în toate litigiile în care hotărârea judecătorească privind cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv a fost pronunțată după publicarea deciziei Curții Constituționale.

Având în vedere toate considerentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat în cauză.

Văzând prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., precum și chitanța onorariului de avocat depusă la fila x, urmează să oblige recurentul petent A. la plata sumei de 890 RON, cheltuieli de judecată către intimata Comuna Șeica mare prin Primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 21 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Obligă recurentul petent A. la plata sumei de 890 RON, cheltuieli de judecată către intimata Comuna Șeica mare prin Primar.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN