ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1909/2019

Ședința publică din data de 24 octombrie 2019

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 12494 din 14 decembrie 2016, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov și în consecință a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, în favoarea Tribunalului Brașov, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. și art. 99 alin. (2) din același cod.

Prin sentința civilă nr. 785/C din 12 iulie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și în consecință:

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 8 lit. b) din contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, privind perceperea comisionului de administrare.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de administrare, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, de la data plății lor și până la data restituirii efective.

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, cu privire la dobânda de referință variabilă și posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele plătite în plus cu titlu de dobândă față de dobânda de 6,2% pe an, în perioada 1 mai 2009 - 5 noiembrie 2010, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, de la data plății lor și până la data restituirii efective.

Au fost respinse celelalte petite ale cererii de chemare în judecată formulate și precizate.

A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 785/C din 12 iulie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat apel reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția nulității cererii de apel formulată de pârâta S.C. B. S.A. și a constatat nulitatea cererii de apel formulată de pârâta S.C. B. S.A..

Împotriva deciziei civile nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3588 din 21 septembrie 2018 a respins recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca inadmisibile.

Împotriva deciziei sus evocate, a formulat cerere de revizuire revizuenta B. S.A.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de revizuire s-a susținut că se impune schimbarea deciziei atacată precum și a încheierii din 21septemebrie 2019 ca fiind contrare deciziei Curții Constituționale nr. 874/2018.

Se arată că sunt îndeplinite condițiile cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, și anume.

- hotărârea este definitivă și evocă fondul.

- excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cursul judecății, chiar dacă prin încheierea din 21 septembrie 2018, instanța de recurs a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

- Curtea Constituțională a declarat neconstituțională prevederea în legătură cu care formulează cererea de revizuire, fiind invocată excepția de neconstituționalitate.

- decizia Curții Constituționale a fost pronunțată după ce hotărârea a cărei revizuire se solicită a devenit definitivă.

Examinând cererea de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de față, astfel cum a fost precizat de revizuentă, este reprezentat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată în mod valabil numai sub condiția ca motivele de fapt care o susțin să corespundă unora dintre acelea limitativ și expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 509 pct. 11 au următorul conținut:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […] 11.după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții."

Prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în cauzele în care a fost ulterior admisă o excepție de neconstituționalitate, în scopul acordării mijloacelor de apărare în vederea realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției.

Rezultă că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă dacă, după pronunțarea unei hotărâri defintive într-o cauză în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstitutionalitate invocate în cauză.

Sub un prim aspect. Înalta Curte constată că sunt supuse controlului căii de atac de retractare întemeiată pe pct. 11 al art. 509 numai hotărârile definitive, pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, pronunțate anterior admiterii unei excepții de neconstituționalitate.

În speța de față, decizia nr. 3588 din 21 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă nu este supusă niciunei căi de atac, astfel încât nu poate face obiect al cererii de revizuire de față.

În continuare, Înalta Curte urmează să analizeze posibilitatea exercitării căii de atac a revizuirii în temeiul art. 509 pct. 11 C. proc. civ., în condițiile în care cauza a fost soluționată în temeiul excepției de inadmisibilitate, în raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. raportat la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că, în speță, revizuenta invocă faptul că, după pronunțarea deciziei nr. 3588 din 21 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, prin decizia nr. 874/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2/03.01.2019, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 27 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 509 pct. 11 C. proc. civ.

Astfel, se reține că, pe parcursul judecării cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 recurenta-pârâtă a invocat excepția de neconstituționalitate a dezlegărilor chestiunilor de drept date prin decizia nr. 52/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept conform art. 521 alin. (3) C. proc. civ., și în consecință a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu analiza respectivei excepții prin încheierea din 21 septembrie 2018.

În motivarea încheierii menționate, Înalta Curte a reținut că petenta urmărește să supună controlului de constituționalitate dezlegarea chestiunilor de drept date de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 52/2018 a dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ. și interpretarea dispozițiilor cuprinse în art. 27 C. proc. civ., întreaga argumentație vizând excluzsiv neconstituționalitatea interpretării date de instanța supremă celor două texte de lege nicidecum neconstituționalitatea textelor de lege evocate, astfel cum prevăd art. 146 lit. d) din Constituția României și art. 2 din Legea nr. 47/1992 a Curții Constituționale.

În considerentele deciziei 3588/2018 atacate în prezent s-a reținut că "modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia.

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 23 mai 2016, așadar înainte de publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care determina inadmisibilitatea căii de atac a fost înlăturată".

În cosecință, este de observat că decizia Curții Constituționale nr. 874/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 03 ianuarie 2019, deci ulterior pronunțării deciziei atacată prin prezenta cale de atac, astfel încât se poate concluziona că excepția de neconstituționalitate nu a fost invocată în cursul judecății.

Înalta Curte constată că, de fapt, prin invocarea formală a dispozițiilor art. 509 pct. 11 C. proc. civ., raportat la decizia nr. 874/2018 a Curții Constituționale, revizuenta invocă nemulțumirea cu privire la modul în care au fost respinse recursurile ca inadmisibile în încercarea de a provoca o rejudecare a cauzei.

Astfel, prin raportare la aspectele mai sus menționate, precum și la dispozițiile art. 513 C. proc. civ., care stipulează că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că cererea de revizuire promovată în cauză este inadmisibilă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2018 și a deciziei nr. 3588 din 21 septembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În ceea ce privește încheierea din 21 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că revizuenta nu a precizat în concret motivele care vizează această hotărâre, menționarea ei în obiectul cererii fiind formală.

Dintr-un alt punct de vedere, încheierea sus evocată a fost pronunțată în cadrul dosarului asociat nr. x/2016, fiind supusă căilor de atac prevăzute de art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, dispoziții legale care nu au fost respectate.

Înalta Curte constatând îndeplinite cerințele art. 452 și 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga revizuenta să plătească intimatului A. suma de 3.570 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul pentru plata avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2018 și a deciziei nr. 3588 din 21 septembrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații C., C și D..

Obligă revizuenta B. S.A. la plata sumei de 3.570 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2019.