ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3588/2018

Ședința publică din data de 21 septembrie 2018

Asupra recursurilor de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x la data de 23 mai 2016 reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. D. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

1.)- constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive nr. 8 pct. b) din contractul de credit pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale și a clauzei de la art. 4.9 din condițiile generale de creditare vizând perceperea comisionului de administrare;

2.)- obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor plătite cu titlu de comision de administrare și a dobânzii legale aferente, de la data semnării contractului și până la restituirea efectivă a acestora;

3.)- constatarea nulității absolute a clauzei cuprinse la pct. 5 din contract care vizează perceperea după trecerea unei perioade de un an a unei dobânzi variabile care este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BNR, la care se adaugă 1,2 puncte procentuale;

4.)- obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor plătite cu titlu de dobândă de la data încheierii contractului și până la data de 5 noiembrie 2010, când a fost încheiat actul adițional nr. x la contractul de credit bancar nr. 93650 din 1 mai 2008 și a dobânzii legale aferente;

5.)- constatarea nulității absolute/nulității de drept a actului adițional nr. x din data de 5 noiembrie 2010 la contract, prin care marja fixă a dobânzii a fost modificată de la 1,2 puncte procentuale la 6,5 puncte procentuale, astfel cum sunt cuprinse la art. 1 din contract, dar și a art. 2 și 3 în care se prevede că dobânda anuală efectivă va fi cuprinsă din dobânda anuală și comisionul lunar de administrare credit, comision în legătură cu care reclamanții au solicitat constatarea caracterului abuziv;

6.)- obligarea pârâtei la restituirea către reclamanți a sumelor plătite cu titlu de dobândă de la încheierea actului adițional și până la restituirea efectivă și a dobânzii legale aferente;

7.) - cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 12494 din 14 decembrie 2016, Judecătoriei Brașov a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov și în consecință a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, în favoarea Tribunalului Brașov, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. și art. 99 alin. (2) din același cod.

La termenul de judecată din data de 15 martie 2017 în fața Tribunalului Brașov reclamanții și-au precizat - în scris și verbal, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - petitele 4) și 6) ale cererii de chemare în judecată, arătând că, la petitul 4) al cererii solicită obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu de dobândă de la data de 1 mai 2009 până la data de 5 noiembrie 2010 ca diferență dintre dobânda achitată efectiv și dobânda fixă, iar la petitul 6) al cererii solicită obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu de marjă fixă a dobânzii în procent de 5,3% (acesta fiind procentul cu care a fost majorată abuziv marja fixă a dobânzii) de la data încheierii actului adițional nr. x din 5 noiembrie 2010 și până la data la care a fost achitată ultima rată de credit.

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul de judecată din data de 12 aprilie 2017 reclamanții au arătat că, are calitatea de reclamant în cauză A., în mod eronat fiind indicați în calitate de reclamanți B. și C..

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul de judecată din data de 10 mai 2017 reclamantul A. a arătat conținutul corect al primului petit al cererii, respectiv:

- constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive nr. 8 pct. b) din contractul de credit pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale, această clauză vizând perceperea unui comision de administrare de 242,50 Euro/lună, reprezentând un procent de 0,5% din valoarea creditului contractat prevăzut la pct. 1 din contract.

Prin sentința civilă nr. 785/C din 12 iulie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D. S.A. și în consecință:

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 8 lit. b) din contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, privind perceperea comisionului de administrare.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de comision de administrare, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, de la data plății lor și până la data restituirii efective.

S-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 5 teza finală din contractul de credit bancar pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. 93650 din 1 mai 2008, cu privire la dobânda de referință variabilă și posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda.

A fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele plătite în plus cu titlu de dobândă față de dobânda de 6,2% pe an, în perioada 1 mai 2009 - 5 noiembrie 2010, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, de la data plății lor și până la data restituirii efective.

Au fost respinse celelalte petite ale cererii de chemare în judecată formulate și precizate.

A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 785/C din 12 iulie 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat apel reclamantul A. și pârâta S.C. D. S.A..

Prin decizia civilă nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția nulității cererii de apel formulată de pârâta S.C. D. S.A. și a constatat nulitatea cererii de apel formulată de pârâta S.C. D. S.A..

Prin aceeași decizie, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul declarat de reclamant, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată parțiale către apelantul-reclamant.

Împotriva deciziei civile nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.

Recursurile sunt inadmisibile.

Art. 98 alin. (1) și (2) C. proc. civ. stabilește că determinarea competenței materiale, în cazul cererilor evaluabile în bani, se face în funcție de valoarea obiectului principal de cerere, pentru stabilirea valorii neavându-se în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.

Prețuirea valorii obiectului se face, potrivit art. 194 lit. c) din C. proc. civ. de către reclamant, prin cererea de chemare în judecată.

Față de aceste precizări, valoarea cererii deduse judecății este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, motiv pentru care raportorul opinează în sensul că decizia civilă nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ.: "Judecătoriile judecă în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: orice alte cereri în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferente de calitatea părților, profesioniști sal neprofesioniști", iar conform art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Întrucât în cauză cererea reclamantului are mai multe capete de cerere principale întemeiate pe un titlu comun, având aceeași cauză, în speță devin incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sal chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o cerere unică de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Relevanță în stabilirea valorii obiectului litigiului prezintă hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Judecătoria Brașov, care stabilește că valoarea capătului de cerere principal este de 442.800,765 RON.

Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite începând cu 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispozițiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia.

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 23 mai 2016, așadar înainte de publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, este aplicabilă regula potrivit căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care determina inadmisibilitatea căii de atac a fost înlăturată.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor privi toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării apelului declarat împotriva unei hotărâri supuse numai acestei căi de atac, având în vedere data declanșării procesului.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte va respinge recursurile, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 1684/Ap din 18 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca inadmisibile.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2018.