ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1797/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1797/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 11 mai 2018
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.04.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A și B. S.A. - Agenția Brașov, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:
să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3.1, art. 3.3, art. 3.4, art. 4.4. și art. 11.4 din Contractul de credit nr. x/29 mai 2007 și art. 2 teza II, art. 2.2, 2.3, 2.4 și 2.10 din Actul adițional la contract încheiat la data de 11.03.2011 referitoare la dobânda curentă revizuibilă/variabilă și dobânda majorată/penalizatoare), pe toată perioada de derulare a contractului de credit și, pe cale de consecință a se constata nulitatea absolută a acestor clauze.
să fie obligate pârâtele la restituirea sumelor achitate, începând cu data încheierii contractului de credit și până la rămânerea definitivă a hotărârii, reprezentând diferența dintre dobânda majorată de pârâtă pe toată perioada de derulare a contractului și dobânda contractuală fixă de 5,9%, precum și la restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă majorată și penalizatoare de 7,5%,
să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3.5, 3.6 și 3.7 din Contractul de credit nr. x/29 mai 2007 și art. 2.13, 2.15 din actul adițional, referitoare la comisionul de procesare de 2,2%, comisionul de plată anticipată de 3% și comisionul de administrare de 0,15% și comisionul unic de 90 euro/serviciu, iar pe cale de consecință să se constate și constată nulitatea absolută a acestor clauze,
să fie obligate pârâtele la plata următoarelor sume achitate de reclamantă:
- 690,8 CHF (în RON la data plății) reprezentând suma achitată de reclamantă la momentul acordării creditului, cu titlu de comision de procesare,
- 2.028,31 CHF (în RON la data plății) reprezentând total sume achitate cu titlu de comision de administrare în perioada iunie 2007- martie 2011,
- sumele achitate cu titlu de comision unic de 90 euro/serviciu, comision perceput după semnarea actului adițional la contract,
să se constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 4 din condițiile generale ale contractului, precum și ale art. 2.3.1 ultima teză și art. 2.16 din actul adițional privind efectuarea plăților în moneda creditului CHF și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar din contract, iar pe cale de consecință să se constate nulitatea absolută a cestor clauze,
să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF -leu, pentru efectuarea plăților în temeiul contractului încheiat, la valoarea de la data încheierii și semnării acestuia, respectiv 29.05.2007, precum și calcularea și plata ratelor de rambursare a creditului la această valoare pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să fie obligate la restituirea către reclamantă a sumelor plătite în plus de către aceasta,
să fie obligate pârâtele la eliminarea din conținutul contractului de credit și din actul adițional a tuturor clauzelor pentru care instanța de judecată constată nulitatea absolută, respectiv caracterul abuziv al acestora, cu consecința emiterii unui nou grafic de rambursare conform cu noua formă a contractelor de credit dată de constatarea nulității absolute a clauzelor enumerate în petitele anterioare,
obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă sumelor a căror restituire se solicită prin prezenta acțiune, calculată privitor la fiecare sumă plătită, de la data încasării și până la data restituirii efective.
Prin sentința civilă nr. 9225 din 23 septembrie 2016, Judecătoria Brașov a respins excepția lipsei de interes în formularea cererii, invocată de pârâta B. S.A.
A admis în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., și B. S.A. - Agenția Brașov și:
- A constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute de art. 3.1, art. 3.3, art. 4.4, art. 11.4 din Contractul de credit nr. x/29 mai 2007 referitoare la dobânda curentă revizuibilă și a constatat nulitatea absolută a acestor clauze.
- A obligat pârâta B. S.A. la restituirea sumei ce reprezintă diferența dintre dobânda majorată de pârâtă până la data de 11.03.2011 și dobânda contractuală de 5,9%, precum și dobânda legală aferentă fiecărei sume, de la data încheierii contractului până la achitarea integrală a acestora;
- A constatat caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3.5, 3.6 și 3.7 din Contractul de credit nr. x/29 mai 2007 referitoare la comisionul de procesare de 2,2%, comisionul de plată anticipată de 3% și comisionul de administrare de 0,15% și a constatat nulitatea absolută a acestor clauze;
- A obligat pârâta B. S.A. la plata sumei de 690,8 CHF, în echivalent în RON la data plății, a sumei achitate de reclamantă cu titlu de comision de procesare și a sumei de 2.028,31 CHF, în echivalent în RON la data plății, achitată de reclamantă cu titlu de comision de administrare de la data încheierii contractului 29.05.2007 la data de 11.03.2011;
- S-au respins restul cererilor, ca neîntemeiate.
A fost obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 3000 RON, reprezentând onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr. 1336/SIND din 21 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-au respins apelurile declarate de reclamanta A. și pârâta B. S.A..
La data de 21 septembrie 2017, recurenta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1336/SIND din 21 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin adresa emisă la 06.10.2017, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 18.10.2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea soluționării recursului.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:
Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON astfel cum rezultă din însăși cererea de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.
Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.
Rezultă că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.
În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. Astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele pe cele a căror valoare depășește acest nivel.
Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.
Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial la data de 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.
Instanța constată că, de lege lata, nu există nicio normă care să justifice competența Înaltei Curți în soluționarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, o asemenea competență nefiind prevăzută de principiu nici în favoarea curților de apel.
Într-o atare situație, devin incidente prevederile de principiu conținute de art. 5 C. proc. civ. și se impune determinarea instanței competente să soluționeze prezentul recurs, prin prisma interpretării istorice și logice a textelor legale și a principiilor dreptului procesual civil și organizării judiciare.
Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 și din art. 94-97 C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.
Astfel, examinarea dispozițiilor art. 94, 95, 96 și 97 C. proc. civ. relevă organizarea, în sens ierarhic, a instanțelor competente să soluționeze căile de atac.
Lipsa indicării, în vreuna dintre aceste dispoziții, a instanței competente să judece recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, este determinată de concepția inițială a Codului, de a nu recunoaște recursul împotriva unor asemenea hotărâri.
În absența unei norme privind competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale și neputând fi identificată vreo uzanță în acest sens, se impune recurgerea la analogie și identificarea instanței competente în cauză "în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare" (art. 5 alin. (3) C. proc. civ.).
Situațiile asemănătoare cu cele din prezenta cauză sunt cele în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că este deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, dar fără a individualiza instanța competentă ca fiind curtea de apel sau Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, dacă aceste instanțe ar fi fost expres indicate, ar fi fost direct incidente, după caz, prevederile art. 96 pct. 3 sau art. 97 pct. 1 C. proc. civ.
În acest context, sunt relevante prevederile art. 483 alin. (4) prima teză din C. proc. civ., conform cărora în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.
Pe acest temei, în cazurile prevăzute de legiuitor, curtea de apel soluționează recursul împotriva hotărârii pronunțate de un tribunal în apel, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel cum dispune art. 483 alin. (4) teza finală cu referire la art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Soluția legislativă consacrată de art. 483 alin. (4) prima teză se impune și în alte situații decât cele expres reglementate, printr-o interpretare extensivă justificată de identitatea de rațiune, fiind vorba despre "situații asemănătoare".
În aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Brașov, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurentele-pârâte S.C. B. S.A. și S.C. B. S.A. - Agenția Brașov împotriva deciziei civile nr. 1336/SIND din 21 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Brașov.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2018.