ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2293/2019

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1577 din 1 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.4, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii de ședință din 14 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.4.

Instanța a reținut că, prin Rezoluția din 7 martie 2019, s-a pus în vedere recurentului-contestator A. să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, în temeiul dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, obligație ce a fost comunicată părții la 21 martie 2019.

Recurentul-contestator a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat și a scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă prin Încheierea de ședință din 2 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.4.1.

Întrucât recurentul-contestator nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport de prevederile art. 25 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul a fost anulat, ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.

Învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac la 5 noiembrie 2019, Înalta Curte a acordat termen la 28 noiembrie 2019, cu citarea părților, în ședință publică.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității, Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, indiferent de motivul de revizuire pe care se fundamentează cererea, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În speță, prin Decizia civilă nr. 1577 din 1 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.4 a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii de ședință din 14 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.4, hotărârea fiind pronunțată în complet de filtru și nesupusă niciunei căi de atac, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevede că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Din interpretarea textelor procedurale mai sus menționate, rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar al căilor ordinare sau extraordinare de atac, inclusiv a revizuirii.

Persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia civilă nr. 1577 din 1 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.4, ce a fost atacată cu revizuire, nu este supusă, prin lege, cenzurii vreunei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva acestei decizii.

Totodată, în baza art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului amendă judiciară în cuantum de 100 RON, pentru exercitarea abuzivă și cu rea-credință a drepturilor procesuale.

Înalta Curte reține, referitor la aplicarea sancțiunii amenzii judiciare, că revizuentul a formulat în prezenta cauză o cale de atac extraordinară inadmisibilă, împotriva unei hotărâri care nu era susceptibilă de nicio cale de atac.

Prin introducerea unei astfel de cereri, care nu se circumscrie principiului legalității exercitării căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., partea își exercită în mod abuziv drepturile procesuale.

Potrivit art. 723 alin. (1) și (2) din actul normativ mai sus menționat, "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege; iar "Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite."

Se circumscrie, astfel, abuzului procesual, situația în care partea urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanță cu scopul procesului, respectiv cu soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.

Consecința unor astfel de demersuri inadmisibile este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea citațiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc.) care sunt complexe și costisitoare.

Or, formularea unei căi de atac, vădit netemeinice, fără finalitate juridică, respinsă de instanță ca inadmisibilă, atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., ce reglementează sancționarea cu amendă judiciară de la 100 RON la 1000 RON introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire și, în temeiul art. 187 alin. (1), pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica revizuentului sancțiunea amenzii judiciare în cuantum de 100 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1577 din 1 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.4.

Fără cale de atac.

În baza art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., aplică revizuentului amendă judiciară în cuantum de 100 RON.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea hotărârii, în ceea ce privește soluția asupra amenzii judiciare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.

GGC - CL