ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 31/2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 136/CC din 18 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.1.1.3*, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă, a anulat ca netimbrată cererea formulată de revizuentul A. pentru revizuirea încheierii din data de 7 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.1.1.3*, având ca obiect îndreptare eroare materială, fără cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 480/A din 18 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul-apelant A. împotriva Sentinței civile nr. 136/CC din 18 iunie 2018.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin rezoluția din data de 11.06.2018, prima instanță a pus în vedere apelantului să precizeze care este obiectul cererii deduse judecății, respectiv dacă a înțeles să formuleze cerere de îndreptare a erorii materiale sau cerere de revizuire, în acest caz urmând să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON pentru termenul de judecată din 18.06.2018.

La termenul de judecată din data de 18.06.2018, petentul a precizat că cererea formulată are ca obiect principal revizuire, astfel că prima instanță i-a pus în vedere obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 100 RON.

Criticile vizând greșita stabilirea a cuantumului taxei judiciare de timbru în raport de taxele deja achitate, nu pot fi valorificate în calea de atac a apelului, având în vedere că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, în conformitate cu dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

În acest sens sunt dezlegările obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 7/2014 pronunțată în interesul legii prin care a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Deși Legea nr. 146/1997 a fost abrogată, prevederile art. 18 sunt reiterate de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel că dezlegările date prin Decizia nr. 7/2014 sunt pe deplin aplicabile și în actuala reglementare.

Mai mult, Curtea a reținut că prin Decizia civilă nr. 50 din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/2017.1.1.1.3, s-a dispus anularea încheierii civile din data de 29.08.2017, pronunțate de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2017.1.1. și a încheierii civile din 12.10.2017, pronunțate de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2017.1.1 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Or, în Dosarul nr. x/2017.1.1., apelantul-revizuent a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru de 88 RON, în vreme ce în Dosarul nr. x/2017.1.1.1 nu există nici o chitanță care să ateste plata vreunei taxe judiciare de timbru.

Taxele de timbru achitate în Dosarul nr. x/2017, respectiv x/108/2017 nu pot fi cumulate, dat fiind faptul că încheierile pronunțate în aceste dosare (prin care s-a dispus anularea cererii de revizuire, respectiv respingerea cererii de reexaminare) nu au fost anulate prin Decizia civilă nr. 50 din 25 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/2017.1.1.1.3.

Într-o atare situație, se reține că până la data pronunțării hotărârii apelate revizuentul-apelant a făcut dovada achitării unei taxe de 88 RON, cu toate că în conformitate cu art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru aferentă cererii de revizuire este de 100 RON, astfel că cererea a fost insuficient timbrată.

Sancțiunea care intervine atât în cazul insuficientei timbrări, cât și în ipoteza netimbrării este aceeași, respectiv nulitatea cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile art. 33-34 din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul cererii, recurentul face un istoric al litigiului, fără ca recursul să fie motivat în drept.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de instanță, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) și al art. 306 alin. (3) din același act normativ, constată că recursul declarat de reclamantul A. este nul.

Prealabil, se impune observația că, în ierarhia căilor de atac, recursul este o cale de atac extraordinară ce are ca obiect decizia prin care s-a soluționat calea de atac a apelului împotriva sentinței instanței de fond și este limitat numai la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel enumerate de art. 304 C. proc. civ. sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 3021 alin. (1) lit. c) din același cod.

Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1 - 9.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) din vechiul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) din același cod, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9.

Dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, se constată că reclamantul A., prin cererea de recurs, expune un istoric al cauzei, fără a aduce niciun argument de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată.

Mai mult decât atât, modul în care este formulată cererea de recurs este ilogic, neputând fi urmărit raționamentul avut în vedere de către recurent.

În consecință, constatând că recurentul-reclamant A. nu s-a conformat obligației prevăzute de dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să ducă la aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 480/A din 18 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2019.

GGC - GV