ÎCCJ, decizie (scj.ro #83513)

Cerere  principală. Cerere reconvențională.

Disjungere

Soluția de disjungere

a cererii reconvenționale este justificată numai atunci când cererea

principală  este în stare de judecată iar pentru soluționarea cererii

reconvenționale fiind necesară  administrarea de noi probe,  s-ar

tergiversa  judecarea acțiunii principale,  conform  art.120

alin.(2) C.proc.civ.

(Secția comercială, decizia nr.3547 din10 iunie 2005)

Prin sentința civilă nr.391 din 3 februarie 2003 pronunțată de

Tribunalul Timiș, Secția Comercială, a fost respinsă acțiunea precizată

formulată de reclamanta SN R. SA, Direcția R.T Timișoara împotriva pârâtei S.C.

TV SA Timișoara cu motivarea că în cauză există puterea lucrului judecat,

deoarece cele două contracte de închiriere din aprilie 1993 și 18 noiembrie

1993 au fost reziliate și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiile închiriate

conform sentinței civile nr.2089/PI/2002 pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă

definitivă și executorie prin decizia nr.665/A/14 ianuarie 2001 a Curții de

Apel Timișoara, Secția Comercială.

Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia civilă nr.636/R/ din 9 iunie 2003 a admis recursul declarat de

reclamanta SN R. SA, Direcția R.T. Timișoara împotriva sentinței civile nr.391

din 3 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș, pe care a casat-o și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, stabilind că, în mod eronat,

prima instanță a reținut administrativ, prin decizia civilă nr.636/R/ din 9

iunie 2003 a admis recursul declarat de reclamanta SN R. SA, Direcția R.T.

Timișoara împotriva sentinței civile nr.391 din 3 februarie 2003 pronunțată de

Tribunalul Timiș, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, stabilind că, în mod eronat, prima instanță a reținut autoritatea de

lucru judecat și asupra capătului de cerere privind pretențiile

solicitate  de  reclamantă.

Tribunalul Timiș, Secția comercială, prin sentința nr.151 din 21 ianuarie 2004,

rejudecând cauza în fond după casare a admis cererea precizată de reclamanta SN

R. SA, Direcția R. Timișoara împotriva pârâtei S.C. TV SA Timișoara, în sensul

că a obligat pârâta la plata chiriei restante și a penalităților de întârziere.

De asemenea, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere din 1993 și a

actelor adiționale la acest contract.

Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială și de contencios

administrativ, prin decizia civilă nr.164 din 19 mai 2004, a respins apelul

declarat de S.C. TV SA Timișoara împotriva sentinței civile .

Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a dispus disjungerea

cererii reconvenționale pe motivul judecării cauzei principale cu celeritate.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile

formulate în cererea de recurs, a constatat că acestea sunt neîntemeiate și a

respins ca nefondat recursul promovat de pârâta S.C. TV SA Timișoara.

S-a reținut că nu este de contestat că Tribunalul Timiș, Secția

comercială și de contencios administrativ, prin încheierea nr.151 din 14 ianuarie

2004, a dispus disjungerea judecării cererii reconvenționale de soluționarea

cererii principale, cu motivarea corectă că acțiunea principală este în stare

de judecată, că în probarea cererii reconvenționale a fost solicitată

efectuarea unei expertize, iar judecarea acțiunii principale s-ar tergiversa

prin administrarea probatoriului, toate acestea fiind raportate la dispozițiile

art.120 alin.(2) C. proc. civ. La rândul său, instanța de apel, amplu motivat

și bine argumentat, a considerat că soluția de disjungere a cererii

reconvenționale este justificată numai atunci când cererea principală este în

stare de judecată, instanța poate judeca separat cele două cereri și în speță,

disjungerea a fost corectă datorită faptului că pentru soluționarea cererii

reconvenționale mai era necesară administrarea de probe.