ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2019

HOTĂRÂRE

30.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin Decizia nr. 5 din 25 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale. A declinat competența de soluționare a apelurilor declarate de A. SRL (fostă B. SRL) prin administrator special C. și prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență D., de SC E. SRL și de SC F. SRL, G. și H. împotriva Sentinței nr. 563 din 30 martie 2018 a Tribunalului Iași în favoarea secției civile a Curții de Apel Iași.

S-a reținut, în esență, că în cauză s-a statuat cu putere de lucru judecat, prin Decizia nr. 676 din 8 iunie 2017, definitivă, că litigiul este de natură civilă și nu de contencios administrativ/achiziții publice.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin încheierea din 31 octombrie 2018, a admis excepția de necompetență funcțională și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat din oficiu judecarea cauzei. A dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

S-a reținut, în esență, că deși este de necontestat că natura civilă a litigiului dedus judecății a fost stabilită în primul ciclu procesual prin Decizia de casare nr. 676/2017, efectul obligatoriu al deciziei trebuie aplicat și dezlegării unei alte probleme de drept și anume cel al competenței materiale funcționale a instanței de contencios administrativ, care nu mai poate fi repusă în discuție în faza rejudecării, după casare cu trimitere.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 676 din 8 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, s-au admis recursurile declarate de SC E. SRL, SC F. SRL, G. și H. împotriva Sentinței nr. 228/ca din 23 februarie 2017 a Tribunalului Iași, care a fost casată în totalitate, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia de casare menționată, secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași, analizând caracterul complex al argumentelor reclamantelor, prin prisma scopului cererii și al finalității urmărite, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ., a reținut că temeiul juridic avut în vedere la formularea acțiunii în pretenții îl constituie răspunderea civilă delictuală.

Totodată, s-a reținut că litigiul nu este unul de contencios administrativ, nesubsumându-se prevederilor Legii nr. 554/2004 ci urmează normele dreptului comun în materie, respectiv cele ale C. proc. civ.

De altfel, asupra naturii civile a litigiului dedus judecății, cele două secții ale curții de apel, care și-au declinat reciproc competența de soluționare a apelurilor, au căzut de acord.

Ceea ce a generat prezentul conflict de competență este faptul că prin aceeași decizie de casare s-a stabilit și competența secției de contencios administrativ a tribunalului în soluționarea cauzei în primă instanță.

Se observă însă, după cum rezultă cu claritate din Decizia nr. 676/2017, că a fost constatată competența funcțională a secției de contencios administrativ a Tribunalului Iași exclusiv sub aspect procedural, respectiv pe considerentul depășirii momentului procedural al invocării necompetenței impus de art. 130 și art. 131 C. proc. civ.. S-a reținut astfel, că la primul termen acordat, din 20 ianuarie 2017, când părțile au fost legal citate, prima instanță, procedând la verificarea competenței, a statuat în sensul că este competentă material, teritorial și funcțional să soluționeze cauza. Excepția necompetenței materiale a fost invocată de reclamanți în fața instanței abia la al treilea termen de judecată, respectiv în ședința publică din data de 20 februarie 2017.

Se reține totodată că prin Decizia de casare nr. 676/2017, Sentința nr. 228/ca/2017 a Tribunalului Iași a fost casată în totalitate.

Or, potrivit art. 500 alin. (1) C. proc. civ., referitor la efectele casării, hotărârea casată nu are nicio putere.

Prin urmare, competența funcțională a secției de contencios administrativ a tribunalului a fost menținută doar formal pe aspecte justificate de depășirea momentului procedural al dezînvestirii.

În realitate, calificându-se litigiul, potrivit deciziei de casare, ca fiind unul de natură civilă, aceasta are consecințe atât în privința instanței competente material, cât și a regimului căilor de atac, fiind vorba de jurisdicția civilă de drept comun, iar nu de jurisdicția de contencios-administrativ.

Ca atare, în conformitate cu art. 501 alin. (1) C. proc. civ., reținând natura civilă a litigiului, statuată cu autoritate de lucru judecat prin Decizia de casare nr. 676/2017, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Curții de Apel Iași.