ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9/2019

HOTĂRÂRE

16.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Judecătoria Iași, secția civilă, prin Încheierea nr. 1.502 din 13 iunie 2018, a constatat îndeplinită procedura prevăzută de art. 583 alin. (1) C. proc. civ. 1865 prin refacerea înscrisurilor depuse la dosarul nr. x/2006. A luat act că la data de 19 septembrie 2006 a fost admisă în dosarul nr. x/2006 excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, invocată din oficiu de instanță și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

S-a reținut că în dosarul nr. x/2006 privind pe creditor SC A. SRL și debitor B. SRL, având ca obiect somație de plată, în conformitate cu dispozițiile art. 583 C. proc. civ. 1865, au fost refăcute înscrisurile acestuia.

Judecătoria Roman, prin încheierea din 12 septembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia, sens în care a înaintat dosarul. Potrivit art. 138 C. proc. civ., a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut, în esență, că în lipsa cererii de chemare în judecată, nu se poate verifica competența soluționării acesteia, iar imposibilitatea verificării competenței echivalează cu o lipsă de competență.

Analizând conflictul de competență dedus judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la litigiul care a generat declinările reciproce de competență se observă că acesta are ca obiect somație de plată.

Se constată însă că deși Judecătoria Iași, prin încheierea de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Roman, a susținut că a procedat la refacerea înscrisurilor dosarului în raport de prevederile art. 583 C. proc. civ. de la 1865, la dosar nu există cererea de chemare în judecată în materialitatea sa.

Obiectul cererii deduse judecății rezultă din referatul întocmit la 26 februarie 2018, potrivit căruia dosarul nr. x/2006, având ca obiect somație de plată, are introdusă în sistemul ECRIS doar soluția pe scurt, respectiv cea de admitere a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și de declinare în favoarea Judecătoriei Roman, fără a exista o motivare a adoptării unei atare soluții.

Astfel, se reține că Judecătoria Iași nu a furnizat elemente care să justifice dezînvestirea sa în favoarea Judecătoriei Roman sau care să permită verificarea competenței de către instanța de judecată căreia i s-a declinat competența.

În aceste condiții, ale nejustificării elementelor care au determinat declinarea, conform art. 158 alin. (1) C. proc. civ. și, în mod corelativ, a imposibilității verificării competenței de către instanța de trimitere, se constată că a avut loc o greșită dezînvestire de către prima instanță, cu consecința ca acesteia îi rămâne competența de soluționare a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei având ca obiect somație de plată în favoarea Judecătoriei Iași.