ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 140/2019

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 5086 din 20 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția tardivității apelului formulat de apelanta pârâtă Casa de Pensii Sectorială a S.R.I., ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, ca neîntemeiată; a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantul A. și de pârâta Casa de Pensii Sectorială a S.R.I. împotriva Sentinței nr. 486 din 18 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 aprilie 2018 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 10.

La data de 13 iulie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind comunicat părților.

Dosarul a primit termen pentru soluționarea recursului la data de 23 ianuarie 2019, în complet de filtru, fără citarea părților, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate a căii de atac, invocată din oficiu.

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VUI-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 30 aprilie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații, a contestat Decizia nr. 84645 din 27 martie 2015, emisă de intimată.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv asigurări sociale, se reține incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, este de reținut că nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 din C. muncii.

Astfel, coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia recurată este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 5086 din 20 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM