ÎCCJ, decizie (scj.ro #86804)

Prorogare judecătorească de

competență. Efecte.

Cuprins pe materii :

Competența

instanțelor. Prorogarea judecătorească de competență.

Conflict de competență.

Index alfabetic :

competență teritorială

- prorogare

judecătorească de competență

- conflict negativ

C.proc.civ., art. 313

În cazul în care soluția

instanței de recurs de  trimitere a cauzei spre rejudecare la o altă

curte de apel, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 313 teza II C.proc.civ.,

vizând interesele unei bune administrări a justiției, operează

prorogarea judecătorească de competență, iar efectele sale

se extind asupra tuturor gradelor de jurisdicție și nu doar asupra

fazei procesuale în care prorogarea a intervenit.

Astfel, calea de atac împotriva

unei hotărâri pronunțate de o instanță de judecată,

sesizată prin prorogare de competență, se judecă de

instanța imediat superioară celei care a dat hotărârea

atacată, iar rejudecarea în urma desființării sau casării

cu trimitere, dispusă de o instanță de control judiciar,

investită ca efect al prorogării de competență, se

judecă de o instanță inferioară din raza celei căreia

a desființat sau casat hotărârea.

ICCJ, Secția civilă și de

proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 4533 din

3 iulie

2008

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Caras Severin,

reclamanta P.R. a solicitat anularea

dispoziției nr. 1475/2003, emisă de Primarul municipiului

Reșița și restituirea în natură a terenului rămas

liber din imobilul înscris în CF 787 Reșița Română.

Prin sentința civilă

nr. 887/2004, Tribunalul Caras Severin a respins acțiunea formulată

de reclamantă.

Prin decizia  civilă nr.

1646/2004,  Curtea  de  Apel  Timișoara a respins apelul declarat de

reclamantă.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, Secția civilă și de proprietate

intelectuală prin decizia nr. 5393 din 17 iunie 2005, a admis recursul

declarat de reclamantă împotriva deciziei Curții de Apel

Timișoara, pe care a casat-o și, în temeiul art. 313 teza II

C.proc.civ., în interesul bunei administrări a justiției, a trimis

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba lulia.

Curtea de Apel Alba lulia, prin

decizia civilă nr. 214A din 30 iunie 2006, a admis apelul declarat de

reclamantă și continuat de M.J. în nume propriu, în calitate de

succesor și în calitate de reprezentant al moștenitorilor P.A.

și M.P., a desființat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare Tribunalului Caras Severin.

Instanța de apel a

constatat că, de la data deciziei pronunțate de instanța

supremă, au fost modificate dispozițiile art. 297 din Codul de

procedură civilă, în sensul că atunci când prima instanță

nu a cercetat fondul cauzei, în caz de desființare a hotărârii

atacate, cauza va fi trimisă spre rejudecare acesteia.

Prin sentința civilă

nr. 3211 din 15 decembrie 2006, Tribunalul Caraș Severin a admis

excepția de necompetență materială, invocată din

oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii

în favoarea Tribunalului Alba lulia.

Tribunalul Caraș Severin a

reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, în

interesul bunei administrări a justiției, a trimis cauza spre

rejudecare Curții de Apel Alba lulia și nu Curții de Apel

Timișoara.

Aceasta înseamnă că,

la rândul său, Curtea de Apel Alba lulia trebuia să trimită

cauza spre rejudecare Tribunalului Alba.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții și Primarul municipiului

Reșița.

Prin decizia civilă nr.

951/R din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara a respins recursurile

declarate, reținând că atunci când a admis recursul reclamantei, a

casat hotărârea instanței de apel și a trimis cauza spre

rejudecarea apelului la Curtea de Apel Alba Iulia, instanța supremă a

invocat și a avut în vedere dispozițiile art. 313 teza II C.proc.civ.

În asemenea cazuri, când

după casare se trimite cauza spre rejudecare unei alte instanțe de

același grad, se dispune o adevărată strămutare a cauzei,

iar aceasta vizează toate gradele de jurisdicție.

Fiind investit cu

soluționarea cererii, prin sentința civilă nr. 13 din 9 ianuarie

2008, Tribunalul Alba a admis excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Caras Severin.

Constatând ivit conflictul

negativ de competență, a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de

Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Analizând conflictul negativ de

competență astfel creat, Înalta Curte a constatat că

instanța competentă să soluționeze cererea

reclamanților este Tribunalul Alba, pentru următoarele considerente :

Prin decizia nr. 5393 din 17

iunie 2005, Înalta Curte de Casație

și Justiție a admis recursul

declarat de reclamanta P.R. împotriva deciziei nr. 1646 din 1 iulie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, pe care a casat-o și a trimis cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Alba Iulia.

Soluția  trimiterii

cauzei  la  o  altă   curte   de  apel  s-a  întemeiat  pe

dispozițiile art. 313 teza II C.proc.civ. și a vizat interesele unei

bune administrări a justiției.

Prin urmare, fiind vorba despre

o prorogare judecătorească de competență, ea își

extinde efectele asupra tuturor gradelor de jurisdicție și nu doar

asupra fazei procesuale în care prorogarea a intervenit.

Pentru aceleași

rațiuni pentru care calea de atac împotriva unei hotărâri

pronunțate de o instanță de judecată, sesizată prin

prorogare de competență (legală, judecătorească sau

convențională), se judecă de instanța imediat superioară

celei care a dat hotărârea atacată și rejudecarea în urma

desființării sau casării cu trimitere, dispusă de o

instanță de control judiciar, investită ca efect al

prorogării de competență, se judecă de o instanță

inferioară din raza celei căreia a

desființat sau casat

hotărârea.

Față de cele

arătate, competența de soluționare a cererii, în cauză,

aparține unui tribunal din raza Curții de Apel Alba Iulia, respectiv

Tribunalului Alba.