ÎCCJ, Decizia nr. 136/2019

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 165/A din 28.06.2018, Înalta Curte a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 191/F din data de 17 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 și a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă B., împotriva aceleiași sentințe penale.

Părțile au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, partea civilă B. a formulat contestație solicitând exonerarea sa de la plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători - P2-2019 constată că este inadmisibilă calea de atac formulată, pentru următoarele considerente:

Decizia penală nr. 165/A din 28.06.2018 a fost pronunțată în calea ordinară de atac a apelului, hotărârea pronunțată fiind definitivă, conform dispozițiilor art. 551 pct. 4 C. proc. pen. în cazul inculpatei A. prin respingerea apelului declarat de aceasta, și conform art. 551 pct. 3 C. proc. pen., prin retragerea apelului declarat de partea civilă B.

Hotărârea fiind definitivă nu mai poate fi supusă căilor ordinare de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres și numai împotriva hotărârilor nedefinitive.

Raportat la dispozițiile art. 551 pct. 3 și 4 C. proc. pen. și art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen., se constată că partea civilă B. a promovat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive (hotărâre pronunțată în calea ordinară de atac a apelului), învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de B. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din data de 28 iunie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015 va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de B. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din data de 28 iunie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 313 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2019.

Procesat de GGC - NN