ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 488/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 77/F din data de 11 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia și s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A., cetățean italian, către autoritățile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Pitești și Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia și care face parte din prezenta hotărâre.

S-a arătat că acordul a fost încheiat în baza art. 112 alin. (1) și 2 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată, care reglementează predarea amânată sau condiționată.

De asemenea, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 112 și art. 58 alin. (1)-(5) și (7) din Legea 302/2004. În privința condițiilor privind predarea temporară, s-a arătat că acestea se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Totodată, s-a constatat că pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

S-a mai subliniat că preluarea persoanei predate și returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale statului emitent, pe teritoriul României, iar cheltuielile privind preluarea și returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent.

Mai mult, s-a considerat că autoritatea judiciară de executare, Curtea de Apel Pitești, România a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia, emitent al mandatului european de arestare.

Deopotrivă, s-a arătat că predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea efectuării urmăririi penale și/sau judecății în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. și x/15 R.G.I.P., ce a făcut obiectul hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea, s-a menționat că predarea temporară a persoanei solicitate A. se acordă pe o perioadă de 180 de zile calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu și-a dat consimțământul.

S-a reținut că persoana solicitată nu renunță la regula specialității, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.

În plus, s-a mai arătat că predarea persoanei solicitate, pe teritoriul României, se efectuează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, conform art. 111 alin. (1) din Legea 302/2004.

S-a menționat că autoritățile judiciare italiene implicate în procedura penală de urmărire penală care fundamentează mandatul european de arestare, executat prin amânarea predării, prin sentința penală nr. 53/F din 13 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, trebuie să respecte termenul și perioada de predare temporară, de 180 de zile calculate de la data predării efective. De asemenea, s-a mai arătat că autoritatea judiciară italiană s-a obligat la returnarea persoanei solicitate după curgerea termenului de predare temporară, în stare de deținere, iar cheltuielile aferente preluării și, ulterior, returnării persoanei solicitate A. s-a dispus a fi suportate de statul italian.

În baza art. 103 alin. (6) și (13) rap. la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data efectivei încarcerări.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată nu a mai consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

S-a constatat că, în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reținută și arestată preventiv în perioada 12 aprilie 2018 - 26 aprilie 2018.

S-a arătat că, prin adresa nr. 2296/II/5/2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a comunicat acestei instanțe solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, respectiv de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli privind executarea Ordonanței de arestare preventivă în închisoare nr. 143/18 emisă în data de 26.03.2018, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. și x/15 R.G.I.P. privind predarea persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale.

Deopotrivă, s-a precizat că solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală, între statele membre.

De asemenea, conform art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a reținut că persoana solicitată a fost reținută de procuror în baza Ordonanței nr. 2296/II/5/2018 din 12 aprilie 2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 12.04.2018, orele 18:00 până la data de 13.04.2018, orele 18:00.

Totodată, s-a arătat că, fiind îndeplinite dispozițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind sesizarea instanței de judecată, la termenul fixat pentru soluționarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecțiuni.

Conform art. 103 alin. (3) și art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-au adus la cunoștința acesteia drepturile persoanei arestate în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialității prevăzute de art. 115, conținutul mandatului european de arestare, infracțiunea pentru care este urmărită persoana solicitată și limitele de pedeapsă prevăzute de legislația statului membru solicitant, posibilitatea de a consimți la predare către autoritățile judiciare din Italia, precum și caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.

S-a reținut că persoana solicitată și-a exprimat acordul de a fi arestată și predată autorităților judiciare din Italia în vederea efectuării urmăririi penale în dosarul în care s-a dispus arestarea sa preventivă, aceasta dorind să fie pusă la dispoziția acestora pentru continuarea procedurii judiciare și clarificarea situației sale juridice, precizând că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, consimțind să fie cercetată numai cu privire la faptele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare, aceste aspecte fiind consemnate în procesul verbal de audiere întocmit în ședința publică din data de 13 aprilie 2018.

Față de situația de fapt expusă, Curtea a reținut următoarele:

- mandatul european de arestare a fost emis la data de 26.03.2018, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. și x/15 R.G.I.P., de autoritățile judiciare din Italia, respectiv de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- decizia judiciară s-a luat în vederea efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată A., suspectată de săvârșirea infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracțiune incriminată și în legislația penală română în art. 367 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.;

- circumstanțele cauzei constau în aceea că persoana solicitată A., în cadrul asociației criminale de tip camorist dominată de clanul "C.", facțiunea D., în vederea favorizării fugarului E. - șeful clanului - și în vederea reciclării veniturilor activităților criminale ale clanului în Italia și România, prin crearea de companii din care s-au obținut profituri ce au fost trimise în Italia pentru întreținerea deținuților și pentru întreținerea familiei D.;

- persoana solicitată a consimțit voluntar la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, în condițiile art. 103 alin. (5) și 6 comb. cu art. 97 alin. (2) și art. 115 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 27 paragraful 2 din Decizia - Cadru 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Avându-se în vedere că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 103 alin. (5) și 6 din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, ca fiind întemeiată.

S-a luat act că persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

Instanța a mai constatat că împotriva persoanei solicitate, autoritățile din România au deschis alte două dosare penale. Astfel, prin adresa nr. 61/D/P/2015 din 12.04.2018 a DIICOT - Biroul Teritorial Buzău instanța a fost informată că la această unitate de parchet se află în lucru dosarul penal cu același număr în care se efectuează cercetări față de suspectul A., sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, înșelăciune, delapidare cu consecințe deosebit de grave, spălarea banilor și fals în înscrisuri sub semnătură privată și că, în perioada imediat următoare, se va proceda la punerea în mișcare a acțiunii penale. De asemenea, prin adresa nr. x/II/6/2018 din 12.04.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș instanța a fost informată că, pe rolul acestei unități de parchet se află în lucru dosarul penal nr. x/2018 în care numitul A. are calitatea de suspect pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Față de această situație, instanța a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 112 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora, în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Conform art. 58 alin. (4) din același act normativ, prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant. S-a reținut că, potrivit art. 112 alin. (2) din aceeași lege, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

Prin sentința penală nr. 53/F/13.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-au dispus următoarele:

"Admite cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. și x/15 R.G.I.P., de autoritățile judiciare din Italia, respectiv de către Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracțiune incriminată și în legislația penală română în art. 367 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep., privind persoana solicitată A., cetățean italian.

Ia act că persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

Constată că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată a fost reținută în baza Ordonanței nr. 2296/II/5/2018, emisă la data de 12 aprilie 2018 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 de ore, începând cu data de 12.04.2018, orele 18:00 până la data de 13.04.2018, orele 18:00.

Conform art. 103 alin. (6) și 13 rap.la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispune arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 și până la data de 12 mai 2018, inclusiv.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Administrația locului de deținere - Arestul Inspectoratului Județean de Poliție Argeș va primi și reține persoana solicitată A., timp de 30 de zile, începând cu data de 13 aprilie 2018 și până la data de 12 mai 2018, inclusiv, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării.

În baza art. 112 alin. (1) rap.la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 amână predarea persoanei solicitate.

Dispune informarea autorității italiene emitente a mandatului european de arestare cu privire la existența altor dosare deschise de autoritățile române pe numele persoanei solicitate.

Inițiază procedura de predare temporară către autoritățile italiene conform art. 112 din Legea nr. 302/2004."

S-a reținut că sentința a fost modificată prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus, în baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a mai dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare sus menționat să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Totodată, s-a precizat că, între timp, la dosarul cauzei a fost depusă adresa emisă de Oficiul judecătorului de anchetă (sau cameră) preliminară de pe lângă Tribunalul din Napoli care conține o cerere de predare temporară a persoanei solicitate A., bazată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Decizia Cadru 2002/584 GAI. S-a arătat că autoritatea judiciară italiană a solicitat predarea lui A. începând cu data de 07.05.2018 sau, în orice caz, în cel mai scurt timp și pentru o perioadă de cel puțin 180 de zile, începând cu data mai sus menționată sau de la data anticipată pe care autoritatea judiciară română apreciază să o acorde. S-a apreciat că prezența lui A. pe teritoriul statului italian este necesară pentru a permite judecătorului și autorităților de anchetă să efectueze interogatoriile necesare persoanei anchetate și la alte acte investigative cum ar fi cele cu privire la verificări tehnice cu privire la patrimoniul acestei persoane și la relațiile sale cu E., a cărei figură este prezentată pe scară largă în MAE, la care prezenta cerere de predare temporară se referă. S-a mai arătat că autoritatea judiciară italiană garantează returnarea către Autoritatea Judiciară română a anchetatului A., în termenul menționat anterior și în orice caz în acela, eventual diferit ce va fi indicat de autoritățile române. S-a arătat că autoritatea judiciară italiană asigură propria disponibilitate la orice formă de cooperare pentru a garanta audierea lui A., dacă este necesar la exigențele procedurii românești.

S-a mai menționat depunerea la dosar și a adresei nr. 99/P/2018 din 02.05.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și, respectiv nr. 61/D/P/2015 din 07.05.2018 a DIICOT - Biroul Teritorial Buzău. S-a precizat că, prin aceste două acte, cele două unități de parchet se declară de acord cu predarea temporară a persoanei solicitate A. către autoritățile italiene solicitante fie pentru o perioadă de 180 de zile, precum solicită Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, fie pe o perioadă de 90 de zile, precum solicită DIICOT.

S-a mai reținut informarea că, prin decizia instanței de control judiciar, a fost respinsă contestația promovată de numitul A. împotriva ordonanței judecătorului instanței de fond privind arestarea preventivă.

Astfel, față de termenul din data de 13 aprilie 2018, când s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile italiene, s-a constatat că aceste autorități insistă în predarea persoanei solicitate făcând apel la instituția predării temporare, în fața situației create de dosarele deschise pe numele lui A. de autoritățile române.

În conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

S-a reținut că, prin adresa emisă de autoritățile italiene acestea, pe de o parte, solicitau expres predarea temporară, iar pe de altă parte arătau că această solicitare o doresc pentru cel puțin 180 de zile, motiv pentru care curtea a considerat că acest act poate fi valorificat ca o ofertă a autorităților italiene în vederea obținerii acordului pentru predarea temporară.

În altă ordine de idei, în fața acestei situații create, pe de o parte de solicitarea autorităților italiene, pe de altă parte, de cercetările pe care cele două unități de parchet le efectuează față de persoana solicitată A., aflate în fază urmăririi penale, curtea a considerat că, în cauză, se impune o soluție de predare temporară a acestei persoane autorităților italiene, emitente ale mandatului european de arestare. Având în vedere îndeosebi natura acuzațiilor ce se aduc, s-a apreciat că prezența persoanei solicitate în Italia este mult mai presantă față de interesul autorităților române ce conduc cercetările penale deschise pe numele aceleiași persoane. S-a mai observat că se adaugă și interesul persoanei solicitate, exprimat inițial, în cursul audierilor, de a fi prezent în fața autorităților italiene pentru a-și demonstra nevinovăția în fața acuzațiilor aduse. S-a mai arătat că, și în situația în care la ultimul termen persoana solicitată nu a mai fost de acord cu predarea, probabil pentru că implica arestarea sa provizorie, curtea a considerat că este prioritar interesul autorităților italiene.

Împotriva încheierii penale nr. 77/F din data de 11 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17.05.2018, sub nr. x/46/2018 când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 23.05.2018.

Prin motivele de contestație formulate, persoana solicitată A. a considerat că se impune amânarea predării temporare și punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 19 din 11.05.2018, urmând ca acesta să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a arătat că, ulterior solicitării autorităților italiene, din data de 30.03.2018, privind extrădarea sa în Italia, acesta a dobândit calitatea de inculpat în trei dosare cercetate de statul român, respectiv dosarul nr. x/2015 al DIICOT - BT Buzău, dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.

S-a menționat că, deși inițial și-a manifestat dorința de a fi extrădat în Italia, dată fiind cercetarea acestuia de către autoritățile române, a apreciat că nu se mai impune o astfel de măsură și ea trebuie amânată, în caz contrar, fiindu-i afectat dreptul la apărare în raport cu cele trei dosare, fiind invocate dispozițiile art. 6 CEDO, art. 10 C. proc. pen. și art. 24 Constituția României.

S-a apreciat că nu se justifică necesitatea predării acestuia pentru o perioadă de 180 de zile autorităților italiene, întrucât audierea și eventualele confruntări se pot realiza în 30 de zile, putând reveni ulterior în țară pentru a-și exercita drepturile ce decurg din cercetarea în cauzele penale.

Concluzionând, a solicitat admiterea contestației, amânarea transferării temporare pentru o perioadă de trei luni și, în subsidiar, reducerea perioadei de la 180 de zile la 30 de zile, urmând ca mandatul de arestare preventivă să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. în raport cu dispozițiile legale aplicabile, dar și cu criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, se reține că, față de persoana solicitată A. s-a emis mandatul european de arestare din 26.03.2018, în dosarul nr. x/14 R.G.N.R. și x/15 R.G.I.P., de autoritățile judiciare din Italia, respectiv de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene pentru infracțiunile de apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracțiune incriminată și în legislația penală română în art. 367 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.

Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 53/F din 13.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 și s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării.

Persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

Prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea și s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 112 rap. la art. 58 alin. (1)-(5) și (7) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care s-a dispus executarea mandatului european de arestare și amânarea predării persoanei solicitate, instanța poate admite cererea autorităților statului solicitant de predare temporară a persoanei solicitate aflate în cursul cercetărilor penale în alte dosare de către autoritățile române și poate dispune predarea temporară pe o durată determinată, în scopul asigurării participării persoanei solicitate la eventualele confruntări și acte de cercetare ce urmează a fi efectuate de statul italian în cauza în care a fost emis mandatul european de arestare. Pe de altă parte, se are în vedere că autoritățile statului solicitant garantează returnarea persoanei solicitate statului solicitat după expirarea perioadei pentru care a fost admisă cererea.

În speță, s-a constatat că s-a solicitat predarea temporară a numitului A. în vederea participării sale la actele de cercetare, respectiv confruntări, interogatorii privind relațiile sale cu E., persoană care figurează în mandatul european de arestare și, eventual, de a fi ascultată de către autoritățile emitente mandatului european de arestare.

În conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Din adresele depuse la dosar de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, unitățile de parchet care efectuează cercetări în alte cauze decât cea pentru care s-a emis mandatul de arestare și fără a avea legătură cu aceasta, s-au declarat de acord cu predarea temporară a persoanei solicitate A. către autoritățile italiene solicitante.

Verificând, în acest context, actele dosarului, urmare solicitării autorităților italiene de predare temporară a persoanei solicitate A., pentru o perioadă de cel puțin 180 de zile, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea predării temporare a persoanei solicitate pentru perioada stabilită de comun acord de către autorități.

Deopotrivă, se observă că, între autoritățile române și cele italiene a fost încheiat un acord în vederea predării temporare a persoanei solicitate, acesta prevăzând intervalul de 180 de zile și condițiile în care se va efectua predarea temporară, autoritățile italiene obligându-se la returnarea persoanei solicitate la expirarea perioadei pentru care s-a consimțit predarea temporară.

Ca atare se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că autoritățile italiene au dat suficiente garanții pentru a se asigura returnarea în România a persoanei solicitate.

În plus, la data de 13 aprilie 2018, persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa autorității italiene emitente a mandatului european de arestare, iar ulterior formulării cererii de predare temporare pentru o perioadă de 180 de zile, aceasta nu a mai înțeles să-și dea acordul.

Se constată că, în susținerea contestației, persoana solicitată A. a invocat că interesul acestuia este soluționarea cauzelor aflate pe rolul autorităților naționale, fiind aplicabile dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Înalta Curte constată că aceste dispoziții trebuie interpretate prin coroborare cu alin. (4) al aceluiași articol și cu celelalte prevederi ale legii speciale incidente în cauză.

Rezultă așadar că prin sentința prin care se pronunță predarea temporară se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală până la predarea efectivă către statul membru emitent nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Având în vedere ansamblul datelor obiective ale cauzei, raportat la natura infracțiunilor menționate în mandatul de arestare emis pe numele persoanei solicitate (apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunilor), Înalta Curte apreciază că predarea temporară către autoritățile italiene se impune pentru administrarea probatoriilor solicitate pentru perioada de 180 de zile, în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materie.

Referitor la critica contestatorului prin intermediul apărătorului ales în sensul că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută întrucât cauza nu a fost soluționată de președintele secției penale al Curții de Apel Pitești și este lovită de nulitate relativă întrucât cauza nu a fost soluționată în camera de consiliu, din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte apreciază că aceste critici sunt nefondate față de condițiile soluționării cauzei, în ședință nepublică, la solicitarea apărătorului persoanei solicitate A., de către un complet legal compus dintr-un judecător din cadrul Secției penale a Curții de Apel Pitești.

Referitor la dispozițiile din norma generală, art. 281 C. proc. pen., se constată că determină întotdeauna aplicarea nulității absolute încălcarea dispozițiilor privind:

a) compunerea completului de judecată;

b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente, precum și competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, atunci când urmărirea penală a fost efectuată de un organ de urmărire penală inferior celui legal competent;

c) publicitatea ședinței de judecată;

d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

e) prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;

f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.

Totodată, se are în vedere caracterul de judecare cu celeritate a procedurii de predare temporară, precum și faptul că, în materie penală, repartizarea acestor cauze ori a altora sunt date în competența judecătorilor, potrivit legii, cu respectarea specificului fiecărei cauze în parte, aspect ce ține de organizarea internă a instanțelor judecătorești.

Susținerea contestatorului că, în prezenta cauză, s-au încălcat dispozițiile privind compunerea completului de judecată întrucât cauza nu a fost soluționată de președintele Secției penale a Curții de apel nu relevă încălcarea vreunei norme care să atragă sancțiunea nulității absolute, așa cum a solicitat apărarea contestatorului, Înalta Curte constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că motivele de contestație vizând competența funcțională a judecătorului de la Curtea de Apel și greșita compunere a completului de judecată, sunt neîntemeiate, în cauză, măsura în discuție fiind luată cu respectarea prevederilor legale, de o instanță competentă potrivit legii, respectiv în complet legal constituit format dintr-un judecător al secției penale a curții de apel competente, astfel cum prevăd dispozițiile incidente în materie - art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pe de altă parte, contestatorul nu a precizat activitățile specifice pe care consideră că judecătorul care a pronunțat încheierea atacată nu le-a exercitat în scopul soluționării cererii privind predarea temporară a persoanei solicitate în virtutea funcției de judecător din cadrul secției penale, Înalta Curte constatând, de asemenea, că judecătorul a analizat această posibilitate și a dispus, conform solicitării autorităților italiene, în acord și cu răspunsul autorităților române în sensul că dosarele în care persoana solicitată este cercetată sunt în proporție covârșitoare finalizate și nu se stăruie în efectuarea cercetărilor în prezența acestuia.

Având în vedere motivele contestației, se mai notează că, prin soluționarea cauzei în ședință nepublică și nu în camera de consiliu, astfel cum prevăd dispozițiile legale incidente în cauză, nu se identifică vătămarea produsă persoanei solicitate, nefiind incidente dispozițiile art. 282 C. proc. pen. specifice nulității relative (cu atât mai mult cu cât s-a dat curs unei cereri formulate chiar de contestator).

În art. 282 C. proc. pen. se arată că încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute de art. 281 C. proc. pen. determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

În plus, nu se identifică vreo diferență sub aspect procedural între desfășurarea ședinței de judecată în cameră de consiliu, așa cum se invocă de către apărare, și desfășurarea ședinței de judecată în ședință nepublică, întrucât în ambele cazuri ședința de judecată se desfășoară în prezența părților și a apărătorilor. Astfel, cele criticate de apărare sub aspectul nesoluționării cauzei în cameră de consiliu, ci în ședință nepublică, nu sunt de natură a atrage sancțiunea nulității relative.

Totodată, fără a face abstracție de circumstanțele familiale (se află în concediu de creștere a minorei în vârstă de un an, în prezent fiind intentată acțiunea de divorț de mama minorei), instanța de control judiciar apreciază că acestea nu pot fi evaluate în procedura predării temporare către autoritățile italiene, ci numai în contextul în care ar fi existat temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident, viața sau sănătatea persoanei solicitate.

Pentru considerentele expuse, apreciind că încheierea penală atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 108 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 77/F din data de 11 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 77/F din data de 11 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2018.