ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 553/2019

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., în baza actelor și lucărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 116 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I secțiune penală - Colegiul A - Italia și s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, pe o perioadă de încă 90 de zile, calculată de la data de 23.10.2019, până la data de 20 ianuarie 2020, inclusiv.

S-a dispus ca prelungirea ce se acordă să se supună acelorași condiții precum cele ce au stat la baza acordului inițial încheiat cu autoritățile italiene.

Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 313 lei, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, la data de 09.10.2019, a fost înregistrată, sub nr. x/2019, solicitarea autorităților judiciare italiene de prelungire a predării temporare a numitului A., cu încă 180 de zile.

În fapt, autoritățile italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I secțiune penală - Colegiul A - Italia, au arătat că, de la predarea inculpatului și până în prezent, au avut loc dezbaterile în primul grad, finalizate la data de 27.05.2019 prin pronunțarea sentinței de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 16 ani închisoare, iar în data de 27 august 2019 a fost depusă expunerea motivelor sentinței prin care inculpatul a fost condamnat. Autoritățile italiene au mai arătat că este previzibil ca inculpatul să declare apel împotriva sentinței de condamnare, termenul pentru formularea căii de atac împlinindu-se la data de 12 octombrie 2019.

Autoritatea juridică din Italia a susținut că este necesar a se solicita autorității judiciare române prelungirea termenului de predare temporară cu încă 180 de zile, pentru a permite inculpatului să participe la judecarea apelului formulat de către acesta, respectiv pentru a asigura exercitarea concretă a dreptului său la apărare și în cel de-al doilea grad de jurisdicție, întrucât se consideră că întoarcerea inculpatului în România la expirarea termenului de predare provizoriu ar putea provoca prejudicii grave autorității judiciare italiene solicitante, inhibând încheierea procesului de apel, luând în considerare faptul că judecarea apelului nu va putea fi finalizată din cauza unui impediment legitim al inculpatului.

În final, autoritatea judiciară italiană a precizat că, în cazul admiterii solicitării de prelungire a predării temporare, va proceda la transmiterea către Autoritatea Judiciară Română prin Eurojust.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, prin Încheierea penală nr. 77/F din 11.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în baza art. 112 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia și s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. (către autoritățile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Pitești și Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia și care face parte din prezenta hotărâre.

Acordul s-a încheiat în baza art. 112 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată, ce reglementează predarea amânată sau condiționată.

Potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile art. 58 alin. (1) - (5) și (7) se aplică în mod corespunzător. Condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente. Pentru România, autoritatea competentă este curtea de apel care a executat mandatul european de arestare.

Preluarea persoanei predate și returnarea acesteia se fac de către autoritățile competente ale statului emitent, pe teritoriul României. Cheltuielile privind preluarea și returnarea persoanei predate sunt suportate de statul emitent.

Autoritatea judiciară de executare, Curtea de Apel Pitești, România, a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia, emitent al mandatului european de arestare, în următoarele condiții:

Predarea temporară a persoanei solicitate A. a avut loc în vederea efectuării urmăririi penale și/sau judecății în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în Dosarul nr. x, ce a făcut obiectul Hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin Decizia nr. 399 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Predarea temporară a persoanei solicitate A. s-a acordat pe o perioadă de 180 de zile calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu și-a dat consimțământul.

Persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Predarea persoanei solicitate, pe teritoriul României, s-a efectuat de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a convenit că toate autoritățile judiciare italiene implicate în procedura penală de urmărire penală, care fundamentează mandatul european de arestare, executat prin amânarea predării, prin Sentința penală nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin Decizia nr. 399 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectă termenul și perioada de predare temporară, de 180 de zile, calculate de la data predării efective.

Autoritatea judiciară italiană s-a obligat la returnarea persoanei solicitate după curgerea termenului de predare temporară, în stare de deținere.

Cheltuielile aferente preluării și, ulterior, returnării persoanei solicitate A. au fost suportate de statul italian.

În baza art. 103 alin. (6) și 13 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data efectivei încarcerări.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

S-a luat act că persoana solicitată nu a mai consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare emis de către acestea.

S-a constatat că în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, persoana solicitată a fost reținută și arestată preventiv în perioada 12 aprilie 2018 - 26 aprilie 2018.

Curtea de apel a reținut că, potrivit art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Având în vedere că, prin adresa emisă de autoritățile italiene, acestea, pe de o parte, solicitau expres predarea temporară, iar pe de altă parte arătau că această solicitare o doresc pentru cel puțin 180 de zile, s-a considerat că acest act poate fi valorificat ca o ofertă a autorităților italiene în vederea obținerii acordului pentru predarea temporară.

În altă ordine de idei, în fața acestei situații create pe de o parte, de solicitarea autorităților italiene, pe de altă parte, de cercetările pe care cele două unități de parchet le efectuează față de persoana solicitată A., aflate într-o fază publică a urmăririi penale, s-a considerat că, în cauză, se impune o soluție de predare temporară a acestei persoane autorităților italiene, emitente ale mandatului european de arestare. Astfel, având în vedere îndeosebi natura acuzațiilor ce se aduc, prezența persoanei solicitate în Italia este mult mai presantă față de interesul autorităților române ce conduc cercetările penale deschise pe numele aceleiași persoane. S-a mai adăugat la acestea și interesul persoanei solicitate, exprimat inițial, în cursul audierilor, de a fi prezent în fața autorităților italiene pentru a-și demonstra nevinovăția în fața acuzațiilor aduse. Chiar dacă la ultimul termen persoana solicitată nu a mai fost de acord cu predarea, probabil pentru că implica arestarea sa provizorie, s-a apreciat că în această situație interesul autorităților italiene este prioritar.

Prin Decizia penală nr. 369 din data de 23.07.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins contestația formulată de persoana solicitată, împotriva Încheierii penale nr. 68/F din 11.07.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, pe o perioadă de încă 90 de zile, calculată de la data de 25.07.2019, până la data de 22.10.2019, inclusiv.

În continuare, Curtea de Apel Pitești a reținut că, din informarea autorităților italiene rezultă că predarea temporară a persoanei solicitate A. și-a atins doar în parte obiectivele. Astfel, de la predarea persoanei solicitate și până în prezent s-a procedat la soluționarea cauzei pe fond, în data de 27 mai 2019 fiind pronunțată sentința de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina acestuia, însă, se presupune că inculpatul va formula apel împotriva acestei hotărâri, având în vedere că în cursul dezbaterilor inculpatul și-a declarat propria nevinovăție, termenul în care se poate exercita calea de atac expirând la data de 12.10.2019.

De asemenea, curtea de apel a constatat că, potrivit autorităților italiene, procesul s-a desfășurat în mod corespunzător și, în data de 27 august 2019, a fost depusă expunerea motivelor sentinței prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 16 ani. Autoritățile italiene au mai susținut că este posibil ca persoana solicitată să formuleze apel, având în vedere că în cursul procesului penal a susținut că este nevinovat.

Așadar, instanța de fond a constatat că obiectivele statuate în acordul încheiat între autoritățile române, respectiv Curtea de Apel Pitești, și autoritățile italiene au fost atinse doar în parte în acest interval, pentru care s-a permis predarea temporară. Este adevărat că Legea nr. 302/2004 nu prevede o procedură specială de prelungire a predării temporare însă, atâta timp cât același act normativ lasă în puterea autorităților judiciare implicate în executarea unui mandat european de arestare încheierea unui acord de predare temporară a persoanei solicitate, curtea de apel a apreciat că nimic nu se opune ca, în baza aceluiași mutuum consensus inițial al celor două autorități, să se procedeze la prelungirea perioadei pentru care se acordă predarea temporară. Or, în cuprinsul solicitării, autoritățile italiene fac referire la aceleași obiective care au determinat instanța de fond să dispună predarea temporară inițială, obiective care nu și-au atins decât parțial scopul, situație în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul inițial, în aceleași condiții.

Chiar dacă persoana solicitată are deschise pe numele său trei dosare penale în România, pentru fapte comise pe teritoriul țării noastre, s-a apreciat că, prioritar, atât pentru interesul propriu, cât și pentru interesul public înțeles de data aceasta din perspectivă europeană, este procesul deschis pe numele lui A. în Italia, având în vedere gravitatea faptelor imputate, așa cum sunt descrise în mandatul european de arestare. Mai mult, prezența persoanei solicitate în fața autorităților italiene este de natură să conducă într-o mai mare măsură la garantarea drepturilor procesuale ale acesteia. În plus, așa cum au arătat și autoritățile italiene, acordarea unei prelungiri va permite desfășurarea procesului de apel cu celeritate și pronunțarea unei hotărâri definitive într-un termen mai scurt, garantând persoanei solicitate A. posibilitatea pregătirii apărării. Întoarcerea inculpatului în România ar putea provoca prejudicii grave în ceea ce privește desfășurarea procesului în apel, având în vedere faptul că dosarul ar putea fi suspendat din cauza lipsei inculpatului de la judecarea cauzei.

Prin încheierea din data de 21 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta Sentinței penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. x/2019, în sensul că paragraful I al minutei va avea următorul conținut:

"În baza art. 116 raportat la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, admite cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I secțiune penală - Colegiul A - Italia și dispune prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, pe o perioadă de încă 90 de zile, calculată de la data de 23.10.2019, până la data de 20 ianuarie 2020, inclusiv.

Mențiunile îndreptate se vor consemna direct în dispozitivul sentinței, făcându-se mențiune despre îndreptare pe marginea acesteia, într-un proces-verbal."

Pentru a pronunța această încheiere, curtea de apel a reținut că, la data de 21 octombrie 2019, din oficiu, a sesizat că în minuta Sentinței penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-a strecurat o eroare materială în legătură cu perioada noii prelungiri a predării temporare.

Potrivit dispozițiilor art. 278 C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însăși instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Astfel, s-a constatat că, în cauză, la redactarea minutei Sentinței penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 s-a menționat, în mod greșit, la parag. I, că perioada noii prelungiri a predării temporare este "...calculată de la data de 24.10.2019, până la data de 21 ianuarie 2020, inclusiv", în loc de "(...) calculată de la data de 23.10.2019, până la data de 20 ianuarie 2020, inclusiv", cum era corect.

Prin urmare, în baza prevederilor anterior menționate, Curtea de Apel Pitești a îndreptat eroarea strecurată în paragraful I al minutei Sentinței penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație persoana solicitată A., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Prioritar, în ceea ce privește obiectul prezentei cauze, Înalta Curte, având în vedere susținerile apărătorului ales al persoanei solicitate, formulate oral în cadrul dezbaterilor, constată că a fost formulată contestație atât împotriva Sentinței penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019, cât și a încheierii din data de 21 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Referitor la încheierea din data de 21 octombrie 2019, se observă că prin această hotărâre instanța de fond a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în parag. I al minutei Sentinței penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019. Sentința penală nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 a fost redactată ulterior pronunțării încheierii din 21 octombrie 2019, prin care s-a îndreptat eroare materială, astfel încât dispozitivul a fost redactat în mod corect.

Examinând Sentința penală nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 și încheierea din data de 21 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, atât potrivit susținerilor orale ale apărătorului persoanei solicitate, cât și în raport de conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Sentința penală contestată este legală și temeinică, instanța de fond dispunând, în mod corect, admiterea cererii Tribunalului Napoli Nord, I secțiune penală - Colegiul A - Italia și prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A. către autoritățile italiene, pe o perioadă de încă 90 de zile, de la data de 23.10.2019, până la data de 20.01.2020, inclusiv.

Astfel, se observă că, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant.

De asemenea, conform prevederilor art. 114 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Totodată, se observă că, deși Legea nr. 302/2004, republicată, nu prevede, în mod expres, prelungirea predării temporare, aceasta se poate dispune în baza acordului încheiat inițial între autoritățile judiciare române și străine.

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin Decizia nr. 916 din 2018 statuându-se că "În raport cu dispozițiile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora condițiile privind predarea temporară a persoanei solicitate în baza unui mandat european de arestare se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și autoritățile solicitante competente, precum și în raport cu dispozițiile art. 58 alin. (4) din aceeași lege, în baza cărora predarea temporară se realizează pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și autoritățile solicitante competente, nefiind stabilită prin lege durata maximă a predării temporare, instanța de judecată poate prelungi predarea temporară a persoanei solicitate, în condițiile acordului inițial încheiat între autoritățile române și autoritățile solicitante competente." (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 916 din 26 noiembrie 2018, publicată, www.x.ro)

Deopotrivă, trebuie subliniat că Legea nr. 302/2004, republicată, nu prevede o durată maximă a perioadei de timp pentru care se poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate.

În speța dedusă judecății, se observă că, la data de 11 mai 2018 (prin Încheierea penală nr. 77/F pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă prin Decizia nr. 488 din 23 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Pitești și Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia.

Ulterior s-a dispus, în mod succesiv, prelungirea predării temporare a persoanei solicitate, respectiv prin Sentința penală nr. 131/F din 18.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin Decizia nr. 916 din data de 26.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (prelungirea predării temporare a persoanei solicitate pe o perioadă de încă 180 de zile), prin Sentința penală nr. 37/F din 09.05.2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă prin Decizia nr. 274 din data de 23.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (prelungirea predării temporare a persoanei solicitate pe o perioadă de 60 de zile, respectiv de la data de 26 mai 2019, până la data de 24 iulie 2019, inclusiv) și prin Sentința penală nr. 68/F din data de 11.07.2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, definitivă prin Decizia nr. 369 din data de 23.07.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (prelungirea predării temporare a persoanei solicitate pe o perioadă de încă 90 de zile, calculată de la data de 25.07.2019, până la data de 22.10.2019, inclusiv).

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că, în cuprinsul solicitării, autoritățile italiene fac referire la aceleași obiective care au determinat acordarea predării temporare inițiale, obiective care și-au atins doar parțial scopul, situație în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul inițial, în aceleași condiții, pentru o perioadă de încă 90 de zile, respectiv până la data de 20 ianuarie 2020, inclusiv.

Astfel, se observă că, la data de 27 mai 2019, Tribunalul Napoli Nord, I secțiune penală - Colegiul A - Italia a pronunțat sentința prin care a fost condamnat contestatorul A. la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunii, prevăzute de art. 416 bis din C. pen. italian.

De asemenea, apărătorul ales al contestatorului A., avocat B., a învederat instanței, în cadrul dezbaterilor în prezenta cauză, că persoana solicitată și-a exercitat drepturile procesuale în dosarul aflat pe rolul instanțelor italiene, exercitând calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare străine, iar primul termen de judecată în apel a fost stabilit la data de 08 ianuarie 2020.

Totodată, potrivit solicitării autorităților judiciare din Italia, prelungirea predării temporare este necesară pentru soluționarea cu celeritate a procesului penal, precum și pentru garantarea drepturilor persoanei solicitate, iar posibila întoarcere în România a contestatorului A. ar putea determina suspendarea judecării cauzei din cauza imposibilității acestuia de a participa la soluționarea dosarului.

În acest context, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că prelungirea predării temporare este necesară atât pentru soluționarea cu celeritate a cauzei aflate pe rolul organelor judiciare italiene, cât și pentru a permite contestatorului să participe la calea de atac formulată și să își exercite dreptul la apărare, în condițiile în care faptele imputate acestuia prezintă o gravitate deosebită; a fost condamnat la o pedeapsă de 16 ani închisoare de către instanța de fond, iar cauza este complexă.

Așadar, chiar dacă persoana solicitată este cercetată în România în mai multe dosare penale, pentru fapte comise pe teritoriul țării noastre, prioritar, atât pentru interesul propriu al contestatorului A. (prezența acestuia în fața autorităților italiene fiind de natură să conducă într-o mai mare măsură la garantarea drepturilor sale procesuale), cât și pentru interesul public, înțeles din perspectivă europeană, este apelul formulat de acesta împotriva hotărârii pronunțate în Italia. De altfel, din actele dosarului rezultă că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, pe rolul cărora se află dosare în care este cercetat contestatorul, au fost de acord cu predarea temporară a acestuia.

În final, în ceea ce privește susținerile apărătorului ales referitoare la dosarul Tribunalului Buzău în care s-a dispus transferul procedurii penale, respectiv a unei cauze a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Teritorială Buzău, aflată în faza de urmărire penală, către autoritățile italiene, se constată că acestea excedează prezentei cauze, al cărei obiect îl constituie hotărârea Curții de Apel Pitești prin care s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate. De altfel, așa cum a menționat și apărătorul ales, hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău a rămas definitivă prin decizia Curții de Apel Ploiești pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 și a încheierii din data de 21 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 241 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 94/F din data de 15 octombrie 2019 și a încheierii din data de 21 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 241 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 noiembrie 2019.

GGC - NN