ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 595/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentința nr. 113 din data de 21 octombrie 2019, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 597 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală C. proc. pen., cu trimitere la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis contestația la executare formulată de judecătorul delegat la Compartimentul de Executări Penale din cadrul Curții de Apel Suceava vizând Sentința penală nr. 40 din 12.04.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă la data de 09.05.2019, prin neapelare, prin care s-au recunoscut Sentința penală nr. 22 din data de 13.01.2012 pronunțată de Tribunalul din Asti (Italia) în Dosarul nr. x (nr. 2712/10 N.R.), definitivă la data de 27.02.2012, în parte Sentința penală nr. 494 din data de 05.03.2015 pronunțată de Tribunalul din Asti în Dosar nr. x Trib., nr. 813/12 N.R., definitivă la data de 22.06.2015, Sentința penală nr. 1155 din data de 10.05.2016 pronunțată de Tribunalul din Asti în Dosar nr. x/2015 Trib, nr. 3003/2013 N.R., definitivă la data de 16.10.2016, Sentința penală nr. 1372 din data de 06.06.2016 pronunțată de Tribunalul din Asti în Dosar nr. x Trib, nr. 342313 N.R., definitivă la data de 16.10.2016, în parte Sentința penală nr. 1831 din data de 12.09.2016 pronunțată de Tribunalul din Asti în Dosar nr. x Trib, nr. 1526/14 N.R., definitivă la data de 16.10.2016, în parte decizia de executare pedepse concurente în privința condamnatului în stare de libertate și contextual mandat de executare nr. 317/2017 SIEP pronunțată de Procuratura Republicii din Asti la data de 28.09.2017, și s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., cetățean român, într-un penitenciar din România.
În temeiul art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, a recunoscut ordonanța Biroului de Supraveghere din Milano din data de 24.05.2019.
A constatat că prin ordonanța de mai sus s-a acordat condamnatei A., cu titlu de eliberare anticipată, 90 zile referitoare la perioadele de la 07.04.2018 la 06.10.2018 și de la 07.10.2018 la 06.04.2019 (executate în Italia).
În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani, 2 (două) luni și 15 (cincisprezece) zile închisoare aplicată condamnatei A. prin Sentința penală nr. 40 din 12.04.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă la data de 09.05.2019, prin neapelare, și durata de 90 zile, acordate acesteia ca zile de liberare anticipată prin ordonanța de mai sus, precum și durata executată în continuare de la 09.05.2019 (data rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 40 din 12.04.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori) la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 47/25.06.2019 emis pe numele persoanei condamnate A. în baza Sentinței penale nr. 40 din 12.04.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, și s-a emis un nou mandat de executare în baza prezentei hotărâri, la rămânerea ei definitivă.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2019 la Curtea de Apel Suceava, sub nr. x/2019, persoana condamnată A. a solicitat instanței, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și art. 156 alin. (1), art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, admiterea contestației la executare formulate de acesta împotriva Sentinței penale nr. 40 din 12.04.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă la data de 09.05.2019, prin neapelare.
Analizând contestația la executare formulată Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.
S-a reținut că, având în vedere relațiile comunicate de către autoritățile judiciare italiene prin adresa sus-menționată și având în vedere scopul pentru care autoritățile italiene au emis ordonanța anterior menționată, cât și dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, persoana condamnată A. a solicitat recunoașterea reducerii de pedeapsă acordată de autoritățile italiene, cu titlu de eliberare anticipată, și deducerea perioadei anterior menționate din pedeapsa de 3 ani, 11 luni și 15 zile închisoare, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 47/2019 din 25.06.2019 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
S-a atașat Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Instanța a constatat ca fiind întemeiată contestația la executare.
S-a reținut că persoana condamnată A. se afla în executarea pedepsei rezultante de 3 (trei) ani, 2 (două) luni și 15 (cincisprezece) zile închisoare, fiind încarcerată, la data de 05.08.2019, la Penitenciarul - Spital București-Rahova.
Totodată, s-a constatat că la data de 09.10.2019 s-a primit la dosarul cauzei adresa din 23.09.2019 a Ministerului Justiției, prin care au fost transmise informații actualizate cu privire la sediul executării pedepsei aplicate sus-numitei, respectiv adresa nr. x. 033.008.004 - 338/2018 RM-LO a Ministerului Justiției din Italia și certificatul privind stadiul de executare nr. SIEP 317/2017 din 28.06.2019, emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Asti - Italia, din care rezulta că persoanei condamnate i-a fost acordată o reducere a pedepsei de 90 zile de liberare anticipată referitoare la perioadele de la 07.04.2018 la 06.10.2018 și de la 07.10.2018 la 06.04.2019 (executate în Italia), în baza ordonanței Biroului de Supraveghere din Milano din data de 24.05.2019.
Potrivit prevederilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6) (transferarea persoanei condamnate). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare, stipulează legiuitorul, se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, s-a reținut că dispozițiile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, prevăd că, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.
Or, conform ordonanței mai sus arătate, rezulta că diminuarea sancțiunii aplicate condamnatului A. cu 90 zile dispusă de autoritățile italiene și comunicată prezentei instanțe ulterior pronunțării Sentinței penale nr. 40 din 12.04.2019 din Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă la data de 09.05.2019, prin neapelare, se circumscrie unei cauze de micșorare a pedepsei, în a cărei executare acesta se află la momentul actual.
II. Împotriva Sentinței penale nr. 113 din data de 21 octombrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, persoana condamnată condamnată A., a formulat contestație, personal, la data de 25 mai 2020.
Examinând contestația, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este tardiv formulată, pentru următoarele considerente:
Analizând contestația formulată în prezenta cauză de către persoana condamnată A. prin prisma excepției tardivității declarării aceste căi de atac, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen., "Pot face contestație procurorul și subiecții procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum și persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru celelalte persoane, dispozițiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător."
Or, din verificarea actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că Sentința penală nr. 113 din data de 21 octombrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, i-a fost comunicată contestatoarei condamnate A., la data de 30.10.2019, rămasă definitivă la data de 05.11.2019.
Contestatoarea condamnată A. a declarat prezenta cale de atac, la data de 25 mai 2020.
Cum hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 30.10.2019, declararea contestației la data de 25 mai 2020, s-a făcut cu depășirea termenului procedural de 3 zile prevăzut de dispozițiile mai sus evocate.
Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că prezenta contestația este tardiv formulată, urmând a fi respinsă ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Sentinței nr. 113 din data de 21 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2020.