ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 916/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia.

S-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, pe o perioadă de încă 180 de zile, calculată de la data de 12.11.2018.

S-a stabilit că prelungirea ce se acordă se va supune acelorași condiții, precum cele ce au stat la baza acordului inițial încheiat cu autoritățile italiene.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 15.10.2018, pe rolul Curții de Apel Pitești a fost înregistrată, sub nr. x/2018, solicitarea autorităților italiene de prelungire a perioadei de 180 de zile pentru care numitul A. a fost predat temporar, potrivit încheierii penale nr. 77/11.05.2018 a Curții de Apel Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 488/23.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În fapt, autoritățile italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia au arătat că, în perioada acordată de predare provizorie pe timp de 180 de zile, suspectul a fost interogat, investigațiile au fost finalizate, iar urmărirea penală a fost efectuată printr-o procedură imediată, o procedură specială care permite reducerea considerabilă a duratei procesului, sărind peste oficierea audierii preliminare. Și totuși, încheierea procesului de gradul I până la data de 30.11.2018 este absolut imposibilă.

La data de 9 octombrie 2018 a avut loc prima audiere a procesului în fața Tribunalului din Napoli Nord Secțiunea I colegiu A, cu trimitere de asemenea, la faza inițială a procesului la data de 23 octombrie 2018. Luând în considerare cele de mai sus și ținând cont de circumstanța în care este vorba de un proces împotriva unui inculpat încarcerat, pare foarte probabil, ca perioada de judecată a procesului nu va fi lungă.

În acest sens, a fost primită de către Procuratura din Napoli - Direcția Districtuală Antimafia o cerere adresată acestei autorități judiciare, care ceruse deja predarea temporară, să evalueze oportunitatea de a solicita autorității judiciare române să prelungească termenul cu încă 180 de zile.

Se consideră că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a accepta cererea procuraturii și pentru a solicita autorității judiciare române să acorde o prelungire a predării temporare cu încă 180 de zile. Această prelungire ar putea permite, de fapt, desfășurarea procesului de gradul I și încheierea acestuia. În caz contrar, întoarcerea inculpatului încarcerat în România ar putea provoca prejudicii grave desfășurării procesului care ar rămâne suspendat de fapt pentru impedimentul legitim al inculpatului reținut în străinătate.

S-a menționat că, efectuarea procesului de gradul I și încheierea acestuia devin necesare în interesul justiției și al inculpatului A., dat fiind că doar în cursul aceluiași proces pot fi administrate probe împotriva și în favoarea inculpatului și numai după pronunțarea hotărârii de gradul I poate fi emisă o sentință de răspundere penală sau de achitare a inculpatului, în ceea ce privește gravele contestații ridicate împotriva lui.

În cazul acordării prelungirii cererii, autoritatea italiană garantează returnarea către autoritățile române a inculpatului A. în termenul menționat anterior și, în orice caz, în cele eventual diferite care vor fi indicate de autoritățile române. Autoritatea judiciară italiană asigură propria disponibilitate la orice formă de cooperare pentru a garanta audierea lui A., dacă este necesar, la exigențele/nevoile procedurii românești.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că, prin încheierea penală nr. 77/F/11.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia și s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Pitești și Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia.

S-a stabilit că, predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea efectuării urmăririi penale și/sau judecății în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în dosarul nr. x R.G.N.R. și x R.G.I.P., ce a făcut obiectul hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin decizia nr. 399/26.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Predarea temporară a persoanei solicitate A. se acordă pe o perioadă de 180 de zile calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu și-a dat consimțământul.

Persoana solicitată nu renunță la regula specialității, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Predarea persoanei solicitate, pe teritoriul României, se va efectua de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, conform art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

S-a convenit ca toate autoritățile judiciare italiene implicate în procedura penală de urmărire penală, care fundamentează mandatul european de arestare, executat prin amânarea predării, prin sentința penală nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectă termenul și perioada de predare temporară, de 180 de zile calculate de la data predării efective și că autoritatea judiciară Italiană se obligă la returnarea persoanei solicitate după curgerea termenului de predare temporară, în stare de deținere.

Prima instanță a reținut că, potrivit art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Cum, prin adresa emisă de autoritățile italiene acestea, pe de o parte, solicitau expres predarea temporară, iar pe de altă parte arătau că această solicitare o doresc pentru cel puțin 180 de zile, s-a considerat că acest act poate fi valorificat ca o ofertă a autorităților italiene, în vederea obținerii acordului pentru predarea temporară.

În altă ordine de idei, în fața acestei situații create, pe de o parte de solicitarea autorităților italiene, pe de altă parte, de cercetările pe care cele două unități de parchet le efectuează față de persoana solicitată A., aflate într-o fază publică a urmăririi penale, s-a considerat că în cauză se impune o soluție de predare temporară a acestei persoane autorităților italiene, emitente ale mandatului european de arestare.

După cum se poate observa, având în vedere îndeosebi natura acuzațiilor ce se aduc, prezența persoanei solicitate în Italia este mult mai presantă față de interesul autorităților române ce conduc cercetările penale deschise pe numele aceleiași persoane. Se mai adaugă la acestea și interesul persoanei solicitate, exprimat inițial, în cursul audierilor, de a fi prezent în fața autorităților italiene pentru a-și demonstra nevinovăția în fața acuzațiilor aduse. Chiar dacă la ultimul termen persoana solicitată nu a mai fost de acord cu predarea, probabil pentru că implica arestarea sa provizorie, s-a considerat că, în această situație, interesul autorităților italiene este prioritar.

Din informarea făcută de autoritățile italiene, rezultă că predarea temporară a persoanei solicitate A., și-a atins doar în parte obiectivele deoarece, chiar dacă suspectul a fost audiat în cursul urmăririi penale (fază procesuală încheiată deja) și, chiar dacă judecata a debutat prin urmarea unei proceduri accelerate, aceasta nu s-a finalizat în intervalul de 180 de zile, cât timp persoana solicitată s-a aflat la dispoziția autorităților emitente ale mandatului european de arestare.

Astfel, s-a arătat că, până în prezent, în perioada acordată de predare provizorie, pe timp de 180 de zile, suspectul a fost interogat, investigațiile au fost finalizate, iar urmărirea penală a fost efectuată printr-o procedură imediată, o procedură specială, care permite reducerea considerabilă a duratei procesului, sărind peste oficierea audierii preliminare. Și totuși, încheierea procesului de gradul I până la data de 30.11.2018 este absolut imposibilă.

Autoritățile italiene au mai arătat că, la data de 9 octombrie 2018 a avut loc prima audiere a procesului în fața Tribunalului din Napoli Nord Secțiunea I colegiu A, cu trimitere de asemenea, la faza inițială a procesului la data de 23 octombrie 2018. Luând în considerare aceste aspecte și ținând cont că este vorba de un proces împotriva unui inculpat încarcerat, aceleași autorități dau asigurări, în acest sens, că pare foarte probabil, ca perioada de judecată a procesului să nu fie lungă.

În continuare, aceleași autorități au dat asigurări că drepturile procesuale ale persoanei solicitate pot avea un grad mai înalt de eficacitate, doar în condițiile în care acesta este prezent personal la toate termenele stabilite de instanță pentru administrarea probatoriului.

S-a reținut că, obiectivele statuate în acordul încheiat între autoritățile române, respectiv, Curtea de Apel Pitești, și autoritățile italiene au fost atinse doar în parte, în acest interval de 180 de zile pentru care s-a permis predarea temporară. Este adevărat că legea română, în speță, Legea nr. 302/2004, nu prevede o procedură specială de prelungire a predării temporare însă, atâta timp cât același act normativ lasă în puterea autorităților judiciare implicate în executarea unui mandat european de arestare încheierea unui acord de predare temporară a persoanei solicitate, nimic nu se opune ca, în baza aceluiași mutuum consensus inițial al celor două autorități, să se procedeze la prelungirea perioadei pentru care se acordă predarea temporară. Or, în cuprinsul solicitării, autoritățile italiene fac referire la aceleași obiective care au determinat acordarea predării temporare inițiale, obiective care și-au atins doar parțial scopul, situație în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul inițial, în aceleași condiții.

S-a considerat că, chiar dacă persoana solicitată are deschise pe numele său trei dosare penale în România, pentru fapte comise pe teritoriul țării noastre, prioritar, atât pentru interesul propriu persoanei solicitate, cât și pentru interesul public, înțeles de data aceasta din perspectivă europeană, este procesul deschis pe numele lui A. în Italia, iar în acest sens se poate da relevanța cuvenită gravității faptelor imputate, așa cum sunt descrise în mandatul european de arestare. Or, tocmai având în vedere și această situație, prezența persoanei solicitate în fața autorităților italiene este de natură să conducă într-o mai mare măsură la garantarea drepturilor lui procesuale.

Față de cele de mai sus arătate, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia și s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, pe o perioadă de încă 180 de zile, calculată de la data de 12.11.2018.

S-a stabilit că prelungirea ce se acordă se va supune acelorași condiții precum cele ce au stat la baza acordului inițial încheiat cu autoritățile italiene.

Împotriva sentinței penale nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A.

Prin motivele de contestație formulate de apărătorii aleși ai contestatorului, s-a solicitat desființarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar respingerea solicitării autorităților italiene de prelungire a predării temporare a persoanei solicitate, fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.

În acest sens, s-a susținut că persoana solicitată nu a fost legal citată la instanța de fond, astfel că nu a avut cunoștință de existența solicitării autorităților italiene de prelungire a predării temporare și nu a avut posibilitatea să se apere.

Totodată, s-a invocat faptul că nu există o reglementare legală care să permită prelungirea predării temporare, iar prin admiterea solicitării s-a acordat în mod nejustificat prevalență intereselor statului Italian, în detrimentul intereselor statului roman și ale persoanei solicitate.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată, pentru considerentele următoare:

În ceea ce privește solicitarea principală a contestatorului, de trimitere a cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, pe considerentul că la judecarea cauzei nu s-au respectat dispozițiile privind citarea, se constată că este neîntemeiată, întrucât aspectul invocat nu poate fi circumscris situației prevăzută de dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Din actele dosarului rezultă că, la judecarea cauzei de către Curtea de Apel Pitești, la data de 18 octombrie 2018, procedura de citare cu contestatorul persoană solicitată A. nu a fost îndeplinită, însă acesta a fost reprezentat de apărătorul său ales, avocat B., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei .

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 353 alin. (1), teza finală, C. proc. pen., conform cărora, "Înfățișarea persoanei vătămate sau a părții în instanță, în persoană sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, dacă acesta din urmă a luat legătura cu persoana reprezentată, acoperă orice nelegalitate survenită în procedura de citare."

De altfel, nu se identifică vreo vătămare, specifică nulității relative, produsă persoanei solicitate, în cauză, nefiind incidente dispozițiile art. 282 C. proc. pen., întrucât apărătorul ales care s-a prezentat la instanța de fond nu a invocat nicio neregularitate cu privire la citare, la termenul la care această neregularitate s-ar fi produs, a făcut o apărare efectivă și a formulat concluzii atât cu privire la inadmisibilitatea sesizării, cât și concluzii pe fond.

Analizând criticile privind netemeinicia hotărârii atacate, se reține că, față de persoana solicitată A., s-a emis mandatul european de arestare din 26.03.2018, în dosarul nr. x R.G.N.R. și x R.G.I.P., de autoritățile judiciare din Italia, respectiv de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru nr. x din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene pentru infracțiunile de apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracțiune incriminată și în legislația penală română în art. 367 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.

Prin sentința penală nr. 53/F/13.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 și s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării.

Persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.

Prin decizia nr. 399 din 26.04.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea și s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. x din 13 aprilie 2018, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Prin încheierea penală nr. 77/F din 11.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, rămasă definitivă prin decizia nr. 488 din 23 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia, și s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A. - către autoritățile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Pitești și Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia.

S-a stabilit că, predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea efectuării urmăririi penale și/sau judecății în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în dosarul nr. x R.G.N.R. și x R.G.I.P., ce a făcut obiectul hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin decizia nr. 399/26.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Predarea temporară a persoanei solicitate A. s-a acordat pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu și-a dat consimțământul.

Persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia și a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, pe o perioadă de încă 180 de zile.

Referitor la critica formulată de contestatorul persoană solicitată, privind inadmisibilitatea solicitării autorităților judiciare italiene, întrucât nu există o reglementare legală care să permită prelungirea predării temporare, se constată că este nefondată.

Astfel, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Pe de altă parte, se constată că Legea nr. 302/2004 nu prevede o durată maximă a perioadei de timp pentru care se poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate.

În acord cu instanța de fond, se apreciază că, deși Legea nr. 302/2004 nu prevede o procedură specială de prelungire a predării temporare, având în vedere că același act normativ lasă în puterea autorităților judiciare implicate în executarea unui mandat european de arestare încheierea unui acord de predare temporară a persoanei solicitate, în baza aceluiași mutuum consensus inițial al celor două autorități, se poate dispune și prelungirea perioadei pentru care se acordă predarea temporară.

Se constată, în cuprinsul solicitării, autoritățile italiene fac referire la aceleași obiective care au determinat acordarea predării temporare inițiale, obiective și care și-au atins doar parțial scopul, situație în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul inițial, în aceleași condiții.

În acest sens, s-a invocat faptul că în perioada acordată de predare provizorie pe timp de 180 de zile, contestatorul persoană solicitată a fost interogat, urmărirea penală a fost efectuată printr-o procedură specială care permite reducerea considerabilă a duratei procesului. De asemenea, s-a mai arătat că, la data de 9 octombrie 2018 a avut loc prima audiere în fața Tribunalului din Napoli Nord Secțiunea I colegiu A, însă finalizarea primei faze a procesului până la data de 30.11.2018 este absolut imposibilă.

Contrar susținerilor apărării, având în vedere ansamblul datelor obiective ale cauzei, raportat la natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare (infracțiunile de apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracțiune incriminată și în legislația penală română în art. 367 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.) și la stadiul cauzei penale, se apreciază că prelungirea predării temporare a contestatorului persoană solicitată către autoritățile judiciare italiene este interesul acestuia, prezența sa în fața instanței fiind necesară pentru a-și formula apărările în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 35 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 131/F din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2018.