ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 274/2019
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 274/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:
În baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I Secțiune Penală - Colegiul A - Italia și s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., pe o perioadă de încă 180 de zile, calculată de la data de 26.05.2019, până la data de 21 noiembrie 2019, inclusiv.
Prelungirea ce se acordă se va supune acelorași condiții precum cele ce au stat la baza acordului inițial încheiat cu autoritățile italiene.
Conform art. 274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, în sumă de 1012 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că, la data de 06.05.2019, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată, sub nr. x/2019, solicitarea autorităților judiciare italiene de prelungire a perioadei de 180 de zile, pentru care numitul A. a fost predat temporar potrivit Încheierii penale nr. 77/11.05.2018 a Curții de Apel Pitești, definitivă prin Decizia penală nr. 488/23.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În fapt, autoritățile italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I secțiune penală - Colegiul A - Italia au arătat că, de la predarea inculpatului și până în prezent, au avut loc dezbaterile în primul grad și au fost obținute probele atât împotriva, cât și în favoarea inculpatului, procesul fiind în dezbaterile finale, fiind amânat pentru audiere la data de 07.05.2019, când ar trebui să se epuizeze examinarea inculpatului, iar părțile să prezinte concluziile.
De asemenea, s-a menționat că finalizarea procesului până la expirarea termenului de predare a persoanei solicitate este dificilă, având în vedere cantitatea materialului probatoriu, dar și multitudinea și complexitatea chestiunilor ce trebuie analizate.
Totodată, se arată de către autoritățile italiene că finalizarea procesului de prim grad cu pronunțarea în prezența inculpatului A. apare necesară, în interesul aceleiași persoane (care, prin intermediul propriilor apărători, a participat la toate audierile în fața instanței și au invocat multiple argumente în apărare), a justiției, precum și a angajaților și creditorilor societății de drept român asociate inculpatului și supuse sechestrului preventiv în cadrul procedurii.
S-a apreciat de către autoritatea juridică din Italia că este necesar a se solicita autorității judiciare române prelungirea termenului de predare temporară cu încă 180 de zile, pentru a se putea finaliza procesul de prim grad, în măsura în care posibila întoarcere a inculpatului în România înaintea definirii procesului ar conduce, de fapt, la suspendarea procedurii de legitim impediment a inculpatului.
În final, autoritatea judiciară italiană a precizat că, în cazul admiterii solicitării de prelungire a predării temporare, garantează predarea inculpatului către autoritatea judiciară română în termenul indicat de către aceasta, precum și propria disponibilitate pentru orice formă de cooperare în vederea asigurării audierii inculpatului, dacă este necesară, în cadrul procedurii judiciare române în curs.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Pitești a reținut în esență că, din informarea făcută de autoritățile italiene, predarea temporară a persoanei solicitate A. și-a atins doar în parte obiectivele deoarece, chiar dacă persoana solicitată a fost audiată în cursul urmăririi penale (fază procesuală încheiată deja) și, chiar dacă judecata a debutat prin urmarea unei proceduri accelerate, aceasta nu s-a finalizat în intervalul de 180 de zile cât timp persoana solicitată s-a aflat la dispoziția autorităților emitente ale mandatului european de arestare. Astfel, s-a arătat că, de la data prelungirii anterioare, s-a procedat la celebrarea dezbaterilor în primul grad și, în particular, la obținerea probelor atât împotriva cât și în favoarea inculpatului. Procesul amânat la audierea din data de 07.05.2019 este în prezent în dezbaterile finale, trebuind să fie epuizată examinarea inculpatului, analizate posibilele instructorii și trebuind, în cele din urmă, părțile să prezinte concluziile respective.
Autoritățile italiene au mai arătat că este extrem de dificilă finalizarea procesului până la termenul din data de 27.05.2019 din cauza, în particular, a cantității de material probatoriu ce va trebui examinat în vederea deciziei și de necesitatea de a hotărî soarta celor sechestrate. În continuare, completul de judecată italian a considerat că pentru elaborarea motivării sentinței, pentru finalizarea procesului de prim grad este necesară pronunțarea în prezența inculpatului care, la rândul său a participat la toate audierile în fața instanței și a invocat multiple argumente în apărare, dar și în interesul justiției, precum și a angajaților și creditorilor societății de drept român, asociate inculpatului și supuse sechestrului preventiv în cadrul prezentei proceduri. S-a apreciat că prelungirea este necesară pentru a permite finalizarea procesului de primul grad, pentru că posibila întoarcere în România înaintea finalizării procesului ar conduce, de fapt, la suspendarea procedurii (pe motiv de a.n.) de legitim impediment a inculpatului.
Așadar, obiectivele statuate în acordul încheiat între autoritățile române, respectiv, Curtea de Apel Pitești, și autoritățile italiene au fost atinse doar în parte în acest interval de 180 de zile pentru care s-a permis predarea temporară. Este adevărat că legea română, în speță, Legea nr. 302/2004, nu prevede o procedură specială de prelungire a predării temporare însă, atâta timp cât același act normativ lasă în puterea autorităților judiciare implicate în executarea unui mandat european de arestare încheierea unui acord de predare temporară a persoanei solicitate, nimic nu se opune ca, în baza aceluiași mutuum consensus inițial al celor două autorități, să se procedeze la prelungirea perioadei pentru care se acordă predarea temporară. Or, în cuprinsul solicitării, autoritățile italiene fac referire la aceleași obiective care au determinat acordarea predării temporare inițiale, obiective care nu și-au atins decât parțial scopul, situație în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul inițial, în aceleași condiții.
În legătură cu perioada pentru care se acordă prelungirea, mai exact, data de la care trebuie calculat termenul de 180 de zile, pentru că, în solicitarea adresată nouă, autoritățile italiene au apreciat că prelungirea anterioară acordată pe o perioadă de 180 de zile urmează a expira în data de 27.05.2019, în vreme ce în încheierea din data de 18.10.2018 s-a considerat că prelungirea se va calcula de la data de 12.11.2018, ceea ce însemna că termenul de 180 de zile s-ar împlini la data de 11.05.2019, s-a apreciat că modul de calcul stabilit de autoritățile italiene (în baza acordului încheiat) este cel corect, deoarece ia în considerare cele stabilite în dispoziția inițială de predare temporară, conform cărora cele 180 de zile urmează a fi calculate de la data predării efective, eveniment ce s-a desfășurat în data de 31 mai 2018, conform Adresei nr. x din data de 04.06.2018. Pentru a nu mai exista dubii cu privire la perioada pentru care s-a prelungit amânarea predării, s-a apreciat că se impune a se stabili prin prezenta sentință, și data de la care se acordă prelungirea și data până la care se acordă prelungirea.
Chiar dacă persoana solicitată are deschise pe numele său trei dosare penale în România, pentru fapte comise pe teritoriul țării noastre, s-a considerat că prioritar, atât pentru interesul propriu, cât și pentru interesul public, înțeles din perspectivă europeană, este procesul deschis pe numele lui A. în Italia, iar în acest sens se dă relevanța cuvenită gravității faptelor imputate, așa cum sunt descrise în mandatul european de arestare. Or, tocmai având în vedere și această situație, prezența persoanei solicitate în fața autorităților italiene este de natură să conducă într-o mai mare măsură la garantarea drepturilor lui procesuale. Se mai poate observa, că într-unul din dosarele deschise pe numele inculpatului în România, se întrevede o soluție de clasare, conform Adresei nr. x/2018 din 10.04.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.
Împotriva Sentinței penale nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A.
Prin motivele de contestație susținute oral, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al contestatorului a solicitat desființarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar respingerea solicitării autorităților italiene de prelungire a predării temporare a persoanei solicitate.
În acest sens, a susținut că persoana solicitată nu a fost legal citată la instanța de fond, astfel că nu a avut cunoștință de existența solicitării autorităților italiene de prelungire a predării temporare și nu a avut posibilitatea să se apere, fiindu-i încălcat dreptul de a fi asistat de un apărător ales.
Pe fondul cauzei, a susținut că, în prezent, prelungirea predării temporare a persoanei solicitate nu se mai justifică.
Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoare:
În ceea ce privește solicitarea de trimitere a cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, pe considerentul că nu s-au respectat dispozițiile privind citarea persoanei solicitate, fiind incident un caz de nulitate relativă, se apreciază că este neîntemeiată.
Din actele dosarului rezultă că, la termenul de judecată din 9 mai 2019, procedura de citare cu persoana solicitată A. nu a fost îndeplinită, respectiv instanța de fond nu a dispus citarea acesteia pentru termenul de judecată stabilit, ci doar a făcut demersuri pentru asigurarea apărării persoanei solicitate.
Pentru a se reține existența unui caz de nulitate relativă, trebuie ca vătămarea produsă prin încălcarea normei de drept să fie dovedită și să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Însă, în contextul cauzei, nu se identifică vreo vătămare, specifică nulității relative, produsă persoanei solicitate, întrucât citarea acesteia în fața instanței de fond - fie la ultimul domiciliu din România, fie la penitenciarul din Italia - ar fi avut, în esență, un caracter formal. Astfel, față de specificul acestei proceduri, care impune soluționarea urgentă a cauzei, persoana solicitată nu avea posibilitatea legală de a se prezenta în fața instanței instanței de fond.
Pe de altă parte, pretinsa vătămare invocată de apărare - respectiv faptul că persoana solicitată a fost în imposibilitate de a-și exprima punctul de vedere cu privire la solicitarea de prelungire a predării temporare -, a fost înlăturată în fața instanței de control judiciar, întrucât persoana solicitată a fost reprezentată de către un apărător ales, care a asigurat exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare al persoanei solicitate.
Critica privind nerespectarea dreptului la apărare al persoanei solicitate, în sensul că, instanța de fond i-a încălcat dreptul de a fi asistat de un apărător ales, se apreciază că este neîntemeiată.
Astfel, se constată că în dosarul Curții de Apel Pitești nu există delegația unui apărător ales și niciun contract de asistență juridică din care să rezulte că persoana solicitată A. ar fi angajat un avocat, situație în care, în mod corect, instanța de fond, potrivit art. 91 alin. (1) C. proc. pen., a dispus numirea unui apărător din oficiu, nefiind încălcat dreptul al apărare al persoanei solicitate.
Contrar susținerilor apărării, se apreciază că, aspectul referitor menționarea, în partea introductivă a sentinței, a numelui unui fost apărător ales al persoanei solicitate, iar nu a numelui apărătorului desemnat din oficiu, relevă, în mod evident, existența unei erori materiale.
Analizând criticile privind netemeinicia hotărârii atacate, se reține că, față de persoana solicitată A., s-a emis mandatul european de arestare din 26.03.2018, în Dosarul nr. x R.G.N.R. și 9748/15 R.G.I.P., de autoritățile judiciare din Italia, respectiv de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene pentru infracțiunile de apartenență la o organizație criminală și spălarea produselor infracțiunilor, prevăzute de art. 416 bis alin. (1), (3), (4), (5), (6) din C. pen. italian, infracțiune incriminată și în legislația penală română în art. 367 C. pen. și art. 29 din Legea nr. 656/2002 rep.
Prin Sentința penală nr. 53/F/13.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 30.03.2018 și s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării.
Persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia.
Prin Decizia nr. 399 din 26.04.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzelor care au justificat amânarea și s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea Mandatului de arestare provizorie nr. 9 din 13 aprilie 2018, urmând ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.
Prin Încheierea penală nr. 77/F/11.05.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, rămasă definitivă prin Decizia nr. 488 din 23 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia, și s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective a acestuia, conform acordului încheiat de Curtea de Apel Pitești și Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli, Italia.
S-a stabilit că, predarea temporară a persoanei solicitate A. are loc în vederea efectuării urmăririi penale și/sau judecății în cauza care stă la baza mandatului european de arestare emis de către Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului din Napoli - Italia, în Dosarul nr. x R.G.N.R. și 9748/15 R.G.I.P., ce a făcut obiectul hotărârii de amânare a predării nr. 53/F din 13 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin Decizia nr. 399/26.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Predarea temporară a persoanei solicitate A. s-a acordat pe o perioadă de 180 de zile, calculate de la data predării efective, predare temporară pentru care acesta nu și-a dat consimțământul.
Persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității, conform art. 115 din Legea nr. 302/2004, modificată.
Prin Sentința penală nr. 131/F din 18.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin Decizia nr. 916 din data de 26.11.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 112 rap. la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererii autorităților judiciare italiene și s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A. pe o perioadă de încă 180 de zile.
Verificând, în acest context, actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prima instanță a admis cererea autorităților judiciare italiene, respectiv Tribunalul Napoli Nord, I Secțiune Penală - Colegiul A - Italia și a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene.
Se constată, în cuprinsul solicitării, autoritățile italiene fac referire la aceleași obiective care au determinat acordarea predării temporare inițiale, situație în care devine justificată solicitarea acestora de a se prelungi acordul inițial, în aceleași condiții.
În acest sens, s-a invocat faptul că în predarea temporară a persoanei solicitate A. și-a atins doar în parte obiectivele deoarece, chiar dacă persoana solicitată a fost audiată în cursul urmăririi penale (fază procesuală încheiată deja) și, chiar dacă judecata a debutat prin urmarea unei proceduri accelerate, aceasta nu s-a finalizat în intervalul de 180 de zile cât timp persoana solicitată s-a aflat la dispoziția autorităților emitente ale mandatului european de arestare.
S-a mai arătat că, deși procesul a fost amânat la data de 07.05.2019 pentru dezbaterile finale, este extrem de dificilă finalizarea procesului până la termenul din data de 27.05.2019 având în vedere materialul probatoriu ce va trebui examinat în vederea pronunțării sentinței și necesitatea de a hotărî soarta bunurilor sechestrate.
De asemenea, s-a considerat că prelungirea este necesară,pentru a permite finalizarea procesului de primul grad, pentru motivarea sentinței, fiind în interesul inculpatului să fie prezent la pronunțarea hotărârii, dar și în interesul justiției, precum și al angajaților și creditorilor societății de drept român, supuse sechestrului preventiv în cadrul prezentei proceduri, iar posibila întoarcere în România înaintea finalizării procesului ar conduce la suspendarea procedurii.
Instanța de control judiciar constată că, persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia, iar prelungirea predării temporare către autoritățile judiciare italiene este necesară, pentru a se asigura respectarea tuturor drepturilor persoanei solicitate în cadrul respectivei proceduri.
Se apreciază că, termenul de 180 de zile, pentru care s-a dispus prelungirea predării temporare a persoanei solicitate A. de către prima instanță, este excesiv, impunându-se a fi redus la 60 de zile, având în vedere că aceasta se afla la dispoziția autorităților judiciare italiene de circa un an de zile, a fost audiată în cauză, procesul penal în primă instanță fiind în faza finală, urmând să fie pronunțată sentința și redactate considerentele.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425
1
alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Se desființa, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:
Se va reduce durata perioadei prelungirii predării temporare a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, de la 180 de zile, la 60 de zile, respectiv de la data de 26 mai 2019, până la data de 24 iulie 2019, inclusiv.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 37/F din 9 mai 2019 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Desființează, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând:
Reduce durata perioadei prelungirii predării temporare a persoanei solicitate A., către autoritățile italiene, de la 180 de zile, la 60 de zile, respectiv de la data de 26 mai 2019, până la data de 24 iulie 2019, inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.
Procesat de GGC - NN