ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2165/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2016, petenta A. a solicitat înregistrarea A., în temeiul art. 35 și 36 din O.G.26/2000.

Prin sentința civilă nr. 10 FED/2016 din 15 iunie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins cererea de înregistrare a A.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta A.

Pe parcursul soluționării apelului petentul B. a formulat o cererere de intervenție principală care consta în a se dispune respingerea în faza de apel a cererii de înființare a A., fiind întemeiată pe prevederile art. 532 alin. (2) raportate la art. 536 alin. (1) și art. 482 C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată în apel de petentul B.

În motivare, instanța a reținut în esență, că procedura de judecată pentru faza de apel este una contencioasă și cererea de intervenție principală nu poate fi făcută decât cu acordul expres al părților. Or, apelanta petentă A. a arătat că nu-și exprimă acordul pentru admiterea cererii de intervenție direct în faza de apel, motiv pentru care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată în apel de petentul B.

Împotriva încheierii din 22 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs recurentul B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății instanței de apel, reținând admisibilitatea în principiu a intervenției principale.

Recurentul susține că art. 532 alin. (2) C. proc. civ. (pe care a fost întemeiată cererea de intervenție) dă dreptul de a interveni în proces persoanelor ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre - cum este și cazul său, proprietar al unei unități locative în condominiul A.

Pe de o parte, din existența acestei posibilități prevăzute în materie necontencioasă rezultă că, în sine, intervenția în cauză a unei persoane ale cărei interese ar putea fi afectate de hotărâre nu transformă procedura într-una contencioasă - raționamentul în sens contrar al instanței de apel fiind greșit. Intervenția persoanelor prevăzute de art. 532 alin. (2) C. proc. civ. în apărarea intereselor care ar putea fi afectate de hotărâre nu înseamnă automat stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, altminteri textul legal în discuție ar cădea din sens.

Tot astfel nu conferă, în sine, caracter contencios unei judecăți nici citarea părților, aceasta fiind expres prevăzută în materie contencioasă de art. 532 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

Reglementările procedurale menționate își mențin aplicabilitatea și în faza apelului în baza art. 536 alin. (1) raportat la art. 482 C. proc. civ.

Pe de altă parte, dacă prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, cererea prezintă caracter contencios, soluția potrivit art. 531 C. proc. civ. trebuie să fie de respingere a cererii, nu a intervenției.

Prin urmare, rezultă din cele de mai sus că instanța de apel a admis excepția inadmisibilității cu încălcarea dispozițiilor art. 531-532 C. proc. civ. Ca urmare a încălcării acestui text de lege recurentul susține că a suferit o vătămare ce nu mai poate fi înlăturată decât prin desființarea actului - casarea hotărârii (art. 175 C. proc. civ.).

Intimata A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de recurs, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a cererii de recurs și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocațial.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs, invocată de intimata A., Înalta Curte o va respinge pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., "Încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel."

Întrucât la data pronunțării încheierii recurate, petentul B. a fost prezent prin avocat, termenul de recurs curge de la pronunțare, respectiv 22 martie 2017.

Prin urmare, formularea cererii de recurs la data de 28 martie 2017, (conform plicului de la fila 4 verso din dosarul de recurs) s-a făcut cu respectarea termenului legal de 5 zile prevăzut de art. 64 alin. (4) C. proc. civ., termen care a început să curgă de la pronunțarea încheierii, potrivit prevederilor legale anterior menționate.

Verificând încheierea recurată, conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de apel a încălcat normele de procedură prevăzute la art. 531-532 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată, petenta A. a solicitat înregistrarea A., în temeiul art. 35 și 36 din O.G.26/2000.

Potrivit art. 35 din O.G. nr. 26/2000, "(1) Două sau mai multe asociații sau fundații se pot constitui în federație.

(2) Federațiile dobândesc personalitate juridică proprie și funcționează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță pentru asociațiile fără scop patrimonial, condiții care li se aplică în mod corespunzător, cu excepțiile stabilite în prezentul capitol.

(3) Cererea de înscriere se soluționează de tribunalul în circumscripția căruia federația urmează să își aibă sediul".

Legea cadru în materie este reprezentată de O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Astfel, dispozitiile art. 8-12 din O.G. nr. 26/2000 stabilesc procedura cadru și conditiile de legalitate pentru dobândirea personalității juridice în situația asociațiilor, fundațiilor sau federațiilor, respectiv pentru modificările survenite, această procedură având caracter necontencios și supunându-se cerințelor de legalitate dispuse de acest act normativ.

Legea cadru nu prevede ad litteram, posibilitatea unor terțe persoane de a interveni în procedura de verificare a legalității cererii de înscriere ori a cererii de modificare a actului constitutiv sau a statutului persoanei juridice, dar nici nu interzice expres această posibilitate.

Înalta Curte apreciază că atât timp cât procedura specială nu prevede nimic sub acest aspect, deci nu interzice această posibilitate, ea se completează cu dispozițiile de drept comun, adică cele ale C. proc. civ.

Concluzia admisibilității intervenției în procedura necontencioasă judiciară în discuție, este de altfel, împărtășită și de instanța de apel care nu a respins intervenția de plano, ci prin raportare la condițiile de admisibilitate evocate de art. 61-66 din Codul de procedură.

Potrivit dispozițiilor C. proc. civ., ceea ce distinge jurisdicția grațioasă de cea contencioasă este că în aceasta din urmă există un conflict de interese între mai multe persoane și pretenții opuse de apărat. În schimb, în jurisdicția grațioasă nu se tinde la stabilirea unui drept în contra celeilalte părți, ci instanța exercită un control, o adevărată "tutelă" judecătorească în privința cererilor cu care a fost sesizată.

În speță, petentul B. prin cererea de intervenție principală a solicitat respingerea în faza apelului a cererii de înființare a A. Intervenția voluntară principală este folosită de terțul care urmărește să i se recunoască sau stabilească un drept propriu.

Or, potrivit art. 531 din C. proc. civ., "Dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei ori prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge".

Așadar, având în vedere natura necontencioasă a acestei proceduri, Înalta Curte constată că o cerere de intervenție principală în faza apelului fără acordul reclamantei este inadmisibilă, întrucât s-ar depăși limitele acestei proceduri, angajându-se dezbateri contradictorii, de natură contencioasă.

Reglementarea prevăzută de art. 532 alin. (2) C. proc. civ. ce prevede "dreptul instanței să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum și pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate de hotărâre", nu poate permite oricui și oricând să intervină în derularea acestei proceduri speciale, pentru că nu ar mai fi o procedură eficientă, derulată cu celeritate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită cererea intimatei A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1190 RON, conform dovezilor de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității invocată de intimata A.

Respinge recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 22 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Obligă pe recurentul B. la plata sumei de 1190 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.05.2018.