ÎCCJ, decizie (scj.ro #81890)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81890) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat de stat
în mod abuziv din proprietatea Diecezei Romano Catolică. Calitatea procesuală a
Episcopiei Catolice.
Cuprins pe materii.
Drept procesual civil.
Imobil preluat de stat în mod abuziv din proprietatea Diecezei Romano Catolică.
Calitatea procesuală a Episcopiei Catolice.
Index alfabetic.
Drept procesual civil.
-
Imobil;
-
preluare
abuzivă;
-
calitate
procesuală.
OUG.
Nr
. 94/2000:
art
. 1,
art
. 4
Legea
nr
. 489/2006
Simpla neconcordanță
de denumire dată unei structuri organizatorice aparținând unui centru de cult,
în speță – dieceză, entitate înregistrată în cartea funciară în anul 1890 – și episcopie,
entitate în structura centrului de cult în anul 2003, nu este de natură, prin
ea însăși, în lipsa unor dovezi în sensul că cele două entități ar fi distincte
în structura centrului de cult, să susțină excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantei Episcopia Romano Catolică.
Pe de altă parte,
indiferent de denumirea dată structurii sale organizatorice, concluzia se
impune justificat și de faptul că, în realitate, bunurile aparțin centrului de
cult, în speță Bisericii Romano Catolice, care este reprezentată într-un anumit
teritoriu determinat prin episcop.
Anume, episcopul este
cel care exercită atribuția de reprezentare a centrului de cult romano catolic
în cadrul structurii organizatorice în care își exercită autoritatea și aceasta
indiferent de denumirea dată acestei structurii - dieceză sau episcopie -
.
Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 1015 din 17 februarie
2010.
Prin cererea
înregistrată la data de 1 iunie 2007, reclamanta Episcopia Romano Catolică Satu
Mare, prin episcopul
S.
E.,
a chemat în judecată pe pârâta SC
C. SA București solicitând să se constate că are calitatea de persoană
îndreptățită la restituirea în natură a imobilului – casă și curte în suprafață
de 554
mp
-, situat în Satu Mare și să se dispună
intabularea dreptului de proprietate în favoarea sa, invocând incidența
dispozițiilor OUG
nr
. 94/2000.
Prin întâmpinarea
formulată la data de 26 octombrie 2007 pârâta a invocat excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei, susținând că nu face dovada
identității cu titulara dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat
de stat prin Decretul
nr
. 176/1948, Dieceza Romano
Catolică Satu Mare iar prin cererea reconvențională, a solicitat ca reclamanta
să fie obligată să-i plătească contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului
și să se instituie în favoarea sa un drept de retenție până la achitarea
debitului.
Prin sentința civilă
nr
. 1817 din 5 decembrie 2008, Tribunalul București, secția
a IV – a civilă
a admis cererea, a constatat calitatea reclamantei de
persoană îndreptățită, în sensul
art
. 1 din OUG
nr
. 94/2000, și a obligat pe pârâtă să retrocedeze imobilul
reclamantei.
Prin aceeași sentință
a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a
fost admisă, în parte, cererea reconvențională, reclamanta fiind obligată să
plătească pârâtei o despăgubire în sumă de 3982,32 lei, reprezentând
contravaloarea sporului de valoarea adus imobilului, respingând capătul de
cerere privind instituirea unui drept de retenție.
În motivarea sentinței
instanța a reținut că nu poate primi excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantei, Episcopia Catolică Sau Mare, întrucât imobilul în
litigiu, potrivit mențiunilor de carte funciară, începând cu anul 1890, a fost
proprietatea Diecezei Romano – Catolice de Satu Mare, dieceză care,
conform dreptului canonic, este reprezentanta Episcopiei Romano – Catolice,
care exercită, prin conducătorul său spiritual – episcopul - atribuțiile
specifice, inclusiv cele de administrator al bunurilor aparținând
Bisericii Romano – Catolice.
Pe fondul litigiului,
instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv,
prin naționalizare în anul 1949, și că, în conformitate cu prevederile
art
. 1 din OUG
nr
. 94/2000, se
impune a fi restituit în natură reclamantei.
Cum pârâta,
deținătoare cu bună credință a imobilului, a adus îmbunătățiri clădirii,
constând în efectuarea unui branșament la rețeaua de gaze naturale și lucrări
de renovare la instalația sanitară, instanța a constatat că se impune admiterea
cererii reconvenționale și obligarea pârâtei să îi plătească contravaloarea
acestor lucrări în sumă de 3.982,32 lei.
Prin decizia civilă
nr
. 391/10 iunie 2009, Curtea de Apel București secția a IV
–a civilă a respins apelul declarat de pârâtă, ca
nefondat
.
În motivarea deciziei
instanța a reținut că imobilul în litigiu, astfel cum a fost identificat prin
expertiza întocmită în cauză în baza mențiunilor din cărțile funciare a
aparținut Diecezei Romano Catolice Satu Mare, că acesta a fost preluat de
Statul Român în Baza Decretului
nr
. 176/1948, și, că
în prezent, este deținut de pârâta SC C. SA, care l-a dobândit în conformitate
cu prevederile HG
nr
. 834/1991, împrejurări în raport
de care, în mod corect prima instanță, în conformitate cu prevederile
art
. 1 alin. (1) din OUG
nr
.
94/2000, a dispus retrocedarea sa fostului proprietar.
Instanța de apel a
reținut și că Biserica Romano – Catolică este organizată, conform Codului de
drept canonic în dieceze, care sunt reprezentate prin instituția
episcopului, în cauza dedusă judecății, Episcopia Romano - Catolică Satu Mare
fiind entitatea cu personalitate juridică, conform certificatului emis de
Ministerul Finanțelor, în conformitate cu prevederile
art
.
8 alin. (2) din Legea
nr
. 489/2006, care reprezintă
Dieceza Satu Mare și care are calitate procesuală activă.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA București invocând incidența
motivelor prevăzute de
art
. 304
pct
.
8 și
pct
. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea
recursului pârâta susține că, potrivit
can
. 376 din
Codul canonic al cultului romano – canonic „sunt numiți diecezani episcopii
cărora le-a fost încredințată grija unei dieceze.” iar potrivit
can
. 393 „episcopul diecezan reprezintă dieceza în toate
problemele ei juridice”.
În raport de
dispozițiile menționate, pârâta susține că în mod greșit instanțele de fond nu
au primit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Episcopia
Romano – Catolică Satu Mare, persoană juridică care nu se confundă cu
Dieceza Satu Mare, reprezentată prin Episcopul Diecezan, entitate din
patrimoniul căreia imobilul a fost naționalizat de stat.
Pârâta susține că
instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății prin aceea că a
reținut că Dieceza Satu Mare există ca entitate teritorială fără personalitate
juridică dar că este reprezentată de Episcopia Satu Mare, fără însă să
cerceteze modul în care dieceza a rămas fără personalitate juridică și,
respectiv, fără să solicite Episcopiei Romano Catolice să facă dovada că este
succesoarea în drepturi a Diecezei Romano – Catolice.
Analizând criticile
formulate de pârâtă, care de încadrează în motivul de recurs prevăzut de
art
. 304
pct
. 9 Cod procedură
civilă, Înalta Curte a constatat că nu pot fi primite pentru următoarele
considerente:
În drept,
calitatea procesuală activă
se determină în raport cu litigiul concret
care este supus judecății și presupune existența unei identități între persoana
reclamantului și persoana care se pretinde titularul dreptului în raportul
juridic dedus judecății.
Raportul
juridic dedus judecății este supus reglementării instituite prin OUG
nr
. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri
imobile care au aparținut cultelor religioase din Români.
Potrivit
art
. 1 din OUG
nr
. 94/2000,
reținut drept temei de drept al cererii deduse judecății, „Imobilele care au
aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu
sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte
persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât
lăcașele
de cult, aflate în proprietatea statului, a unei
persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din
cele prevăzute la
art
. 2, se retrocedează foștilor
proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”.
Potrivit
dispozițiilor
art
. 4 alin. 1 din OUG
nr
. 94 din 29 iunie 2000, cererile de retrocedare a unor
astfel de imobile se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de
cult, la Comisia specială de retrocedare iar, în cazul în care imobilele sunt
deținute de societăți comerciale, potrivit
art
. 2
alin. (2) se transmit unității deținătoare, care are obligația de a le
soluționa în termen de 60 de zile de la data completării dosarului.
Ca atare,
calitatea procesuală activă a reclamantului, titular al dreptului de
retrocedare, în prezenta cauză se verifică în persoana centrului eparhial sau,
după caz, a centrului
de cult, astfel cum acestea sunt recunoscute prin
Legea
nr
. 489 din 28 decembrie 2006 privind
libertatea religioasă și regimul general al cultelor
Or, în Anexa
nr
. 1 la Legea
nr
. 489/2006, la
pct
. 3, este menționată ca și centru de cult, Biserica
Romano Catolică, biserică care este organizată sub formă de dieceze, înțelegând
prin aceasta „o porțiune a poporului lui Dumnezeu, încredințată unui episcop” (
can
. 369), episcopul diecezan fiind cel care „reprezintă
dieceza în toate problemele ei juridice”(
can
. 393).
Or, centrul de cult -
Biserica Romano Catolică, referitor la entitățile sale constitutive (dieceze),
a înregistrat ca persoană juridică, pentru zona Satu Mare, „Episcopia Romano -
Catolică, cu sediul în municipiul Satu Mare,
str
. 1
Decembrie,
nr
. 2”, entitate organizatorică care este
condusă de episcopul
Schinberger
Eugen și care,
conform canonului 393, reprezintă această dieceză sau episcopie.
Că imobilul litigiu a
aparținut aceluiași centru de cult - Biserica Romano Catolică
-
, în
cartea funciară fiind înregistrată Dieceza Romano Catolice Satu Mare,
și
că acest imobil a fost preluat de stat în perioada de referință prevăzută de
OUG
nr
. 94/2000, în prezent regăsindu-se în
patrimoniul pârâtei – societate pe acțiuni cu capital societății majoritar de
stat și care, conform prevederilor
art
. 2 alin. 1 din
ordonanța de urgență, are obligația de a-l restitui fostului proprietar, nu a
fost contestat prin recurs.
În atare situație, în
mod corect instanțele de fond au constatat că reclamanta
Episcopia Romano
Catolică Satu Mare, reprezentată prin episcopul
Schinberger
Eugen
are calitate procesuală activă, întrucât ea este acea entitate
organizatorică cu personalitate juridică aparținând centrul de cult -
Biserica Romano Catolică – care este condusă de episcopul desemnat și care
exercită atribuțiile ce îi sunt conferite de dreptul canonic, printre care și
aceea de a reprezenta entitatea în toate problemele ei juridice.
De altminteri, se
observă că invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei
Episcopia Romano Catolică Satu Mare,
este fundamentată doar pe faptul că
această structură nu poartă aceeași denumire cu vechea structură a aceluiași
centru de cult, astfel cum este reglementată și în dreptul canonic, anume aceea
de
Dieceza Romano – Catolică Satu Mare
.
Or, pe de o parte,
simpla neconcordanță de denumire dată unei structuri organizatorice aparținând
unui centru de cult, în speță –
dieceză
, entitate înregistrată în cartea
funciară în anul 1890 – și
episcopie,
entitate în structura centrului de
cult în anul 2003, nu este de natură, prin ea însăși, în lipsa unor dovezi în
sensul că cele două entități ar fi distincte în structura centrului de cult, să
susțină excepția analizată, astfel cum eronat invocă pârâta.
Pe de altă parte,
indiferent de denumirea dată structurii sale organizatorice, concluzia se
impune justificat și de faptul că, în realitate, bunurile aparțin centrului de
cult, în speță Bisericii Romano Catolice, care este reprezentată într-un anumit
teritoriu determinat prin episcop.
Anume, episcopul este
cel care exercită atribuția de reprezentare a centrului de cult romano catolic
în cadrul structurii organizatorice în care își exercită autoritatea și aceasta
indiferent de denumirea dată acestei structurii - – dieceză sau episcopie - .
Că în speță, este
vorba doar de o deosebire de denumire rezultă din adresa Bisericii Romano
Catolice,
nr
. 549/1 iulie 2003 prin care se confirmă
că în funcția de „
Episcop al Diecezei Satu Mare
” a fost desemnat
episcopul
Schonberger
Eugen,
în timp ce în Decretul
de numire emis de Președintele României (M. Of.
nr
.
498/2003) se consemnează că „
părintele Eugen
Anton
Schonberger
se recunoaște în
funcția de episcop al Episcopiei Romano – Catolice Satu Mare.
„
Așa
fiind, pentru considerentele de drept arătate care, în parte, le completează pe
cele reținute de instanțele de fond, Înalta Curte urmează a respinge recursul
dedus judecății.
În conformitate cu
prevederile
art
. 274 Cod procedură civilă, constatând
că pârâta a căzut în pretenții, Înalta Curte urmează a obliga pe reclamantă să
plătească reclamantei contravaloarea cheltuielilor avansate la judecata
recursului.