ÎCCJ, decizie (scj.ro #85487)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85487) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Taxe
judiciare de timbru.Acțiuni ale societăților de asigurare și supravegherea
asigurărilor.Sensul art.43 din Legea nr.32/2000
Acțiunile
societăților de asigurare și supravegherea asigurărilor, enumerate în
art.43 al Legii nr.32/2000, sunt scutite de taxe și impozite, iar nu și de
taxele judiciare de timbru, ca în reglementarea expresă anterioară din Legea
nr.47/1991, abrogată.
Secția
de contencios administrativ – decizia nr.2709 din 26 septembrie 2002
Reclamanta SC.Allianz-Țiriac Asigurări SA – Sucursala Cluj a chemat în judecată
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr.1302 din
30 august 2001 prin care i s-a respins contestația privind suma de 10.625.000
de lei reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită de Curtea de Apel
Pitești în dosarul nr.1278/2001.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că soluția de respingere a contestației
este nelegală în raport de prevederile art.43 alin.(1) din Legea nr.32/2000 ce
scutesc de plata oricăror taxe societățile de asigurări.
Curtea de Apel Pitești – Secția comercială și de contencios administrativ, prin
sentința nr.162/F-C din 15 octombrie 2001 a respins ca neîntemeiată cererea .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC.Allianz-Țiriac Asigurări SA –
Sucursala Cluj susținând, în esență, că potrivit art.15 lit.p din Legea
nr.146/1997 „sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile
inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la orice alte
acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi
speciale, scutiri de taxe de timbru”; că, Legea nr.146/1997 întărește faptul că
unitățile care funcționează în baza legilor speciale sunt scutite de plata
taxelor de timbru astfel că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art.43
alin.(1) lit.b) din Legea nr.32/2000.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr.1302 din 30 august 2001, emisă de Ministerul Finanțelor
Publice, a fost respinsă contestația formulată de SC.Alianz-Țiriac Asigurări SA
– Sucursala Cluj în temeiul art.15 lit.p din Legea nr.146/1997, pct.1 (1)
lit.c) din Hotărârea nr.752 privind actualizarea taxelor de timbru prevăzute de
Legea nr.146/1997 și art.43 (1) lit.b din Legea nr.32/2000 privind societățile
de asigurare și supravegherea asigurărilor coroborat cu art.7 și art.9 din
O.U.G. nr.13/2001.
Instanța de fond și organul fiscal au reținut în mod corect că obiectul
litigiului, dintre societatea contestatoare și pârâții SC Saco SA Râmnicu
Vâlcea și SC Asirom SA Râmnicu Vâlcea, îl constituie plata unei
despăgubiri, fiind o acțiune în pretenții, deci evaluabilă în bani.
Potrivit art.15 lit.p din Legea nr.146/1997, sunt scutite de taxa judiciară de
timbru acțiunile și cererile pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri
de taxa judiciară de timbru.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art.29 lit.a din Legea nr.47/1991, privind
constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul
asigurărilor, abrogată prin art.46 din Legea nr.32/2000, se prevedea în mod
expres că erau scutite de impozite, taxe de timbru și orice alte taxe,
despăgubirile, sumele asigurate și orice alte drepturi ce se acordă din
asigurările de orice fel.
Dar, prevederile art.43 alin.(1) lit.b din Legea nr.32/2000 privind societățile
de asigurare și supraveghere a asigurărilor, prevăd că despăgubirile, sumele
asigurate și orice alte drepturi ce se acordă asiguraților sunt scutite de
impozite și taxe, fără a mai fi enumerate în mod expres și taxele de timbru.
După cum s-a arătat mai sus, scutirile de plata taxei judiciare de timbru
trebuie prevăzute în mod expres prin legile speciale, potrivit prevederilor
art.15 lit.p din Legea nr.146/1997, ceea ce impune concluzia că acestea nu pot
fi acordate ca urmare a interpretării unor prevederi legale și nici prin
analogie.
Astfel fiind, din moment ce reglementarea anterioară – art.29 lit.a din Legea
nr.47/1991 a inclus în mod expres și taxele judiciare de timbru, în timp ce
reglementarea actuală nu mai conține o astfel de prevedere expresă, rezultă că
legiuitorul a înțeles să nu mai acorde o astfel de scutire în cazul taxelor
judiciare de timbru.
Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.