ÎCCJ, decizie (scj.ro #83682)

Fondul de redresare financiară. Credite.Venituri publice.Penalități de întârziere, caracter accesoriu. Același regim juridic derogatoriu privind timbrajul În raport cu dispozițiile exprese ale O.G. nr.13/1995, fondul de redresare financiară aflat la dispoziția Guvernului, constituie un element component al bugetului de stat, astfel încât o acțiune, precum aceea prin care se tinde la reîntregirea acestui fond, are drept obiect „venituri publice” și va beneficia de scutire de la plata taxei de timbru, potrivit art.17 din Legea nr.146/1997, iar caracterul accesoriu pe care îl au penalitățile de întârziere, în raport cu creditele acordate din fondul de redresare financiară,și nerestituite justifică aplicarea aceluiași regim juridic derogatoriu privind timbrajul.

Secția comercială, decizia nr.1826 din 13 martie 2002 Prin sentința civilă nr.1091 din 28 iunie 2000, Tribunalul Caraș-Severin a anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată prin care reclamantul FPS ( în prezent APAPS) ceruse obligarea pârâtei SC „C.A.” Caraș SA la restituirea a două credite acordate din fondul de redresare financiară, aflat la dispoziția Guvernului și penalități de întârziere. Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia nr.984/A din 12 octombrie 2000, a Secției comerciale și de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, care a reținut că măsura anulării acțiunii, ca netimbrată, a reprezentat un act subsecvent nerespectării dispoziției primei instanțe care apreciase că pretențiile reclamantei prin natura lor juridică nu beneficiază de regimul derogatoriu prevăzut de art.17 din Legea nr.146/1997.

Instanța de apel a considerat că „încadrarea în tariful taxelor judiciare de timbru nu este un element al activității de judecată, ca atribut principal al instanțelor judecătorești ci constituie o sarcină administrativă impusă prin legea acestor organe, în calitatea lor de prestatoare de servicii taxabile” și prin urmare „controlul cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu poate fi efectuat în cadrul controlului judiciar exercitat de către instanțele judecătorești superioare” și a invocat existența procedurii speciale în materie. Reclamantul a declarat recurs, susținând că activitatea sa nu intră sub incidența obligațiilor de timbrare potrivit dispozițiilor art.282-298 C.proc.civ.

și Legilor nr.146/1997, nr.99/1999, nr.76/2000, O.U.G. nr.88/1997 și O.G. nr.13/1995. Recursul este fondat. În acest sens, Curtea a avut în vedere că prevederile art.18 din Legea nr.146/1997 precum și cele ale art.29 și 34 din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul MJ nr.760/1999, au ca obiect numai reglementarea unor raporturi juridice de ordin fiscal care exced cadrului procesual fiind de strictă interpretare și își găsesc aplicarea numai în ceea ce privește efectuarea de către instanțele judecătorești a operațiunii de încadrare în tariful legal a taxelor de timbru stabilite în sarcina părților, astfel că susținerea reclamantului potrivit căreia este lipsită de temei legal anularea acțiunii dispusă prin sentință, nu intră sub incidența reglementărilor speciale mai sus citate, acestea fiind invocate în mod eronat de către instanța de apel, ca argument pentru a nu se pronunța asupra acestei apărări.

Pe de altă parte Curtea a avut în vedere că, exercitarea de către instanța de apel a controlului judiciar asupra hotărârii prin care prima instanță a anulat cererea de chemare în judecată, este în mod expres consacrată prin art.297 alin.1 C.proc.civ. Întrucât textul de lege citat nu face distincție între cauzele pentru care prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, se prezumă că acesta își găsește aplicarea și în cazul în care instanța a anulat acțiunea ca netimbrată. Totodată, Curtea a reținut că, în raport cu dispozițiile exprese ale O.G. nr.13/1995, „fondul de redresare financiară” aflat la dispoziția Guvernului constituie un element component al bugetului de stat, astfel încât o acțiune precum aceea formulată în speță, prin care se tinde la reîntregirea acestui fond, care are drept obiect „venituri publice”, în sensul prevederilor art.17 din Legea nr.1546/1997, beneficiază de scutire de la plata taxei judiciare de timbru.

Potrivit art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995, se impune o concluzie similară. Caracterul accesoriu pe care penalitățile de întârziere, solicitate prin acțiune, îl au, în raport cu creditele nerestituite la „fondul de redresare financiară”, justifica aplicarea – și în cazul lor – a aceluiași regim juridic, derogatoriu cât privește timbrajul. Întrucât decizia dată în apel a fost pronunțată cu încălcarea, sau greșita aplicare a prevederilor legale citate, în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct. 9 C.proc.civ. În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1-3 și art.313 C.proc.civ., recursul a fost admis și decizia atacată casată, iar cauza a fost trimisă la aceeași instanță în vederea rejudecării apelului, conform art.297 alin.1 teza ultimă C.proc.civ.