ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83682)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83682) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Fondul

de redresare financiară. Credite.Venituri publice.Penalități de întârziere,

caracter accesoriu. Același regim juridic derogatoriu privind timbrajul

În

raport cu dispozițiile exprese ale O.G. nr.13/1995, fondul de redresare

financiară aflat la dispoziția  Guvernului, constituie un element

component al bugetului de stat, astfel încât o acțiune, precum aceea prin care

se tinde la reîntregirea acestui fond, are drept obiect „venituri publice” și

va beneficia de scutire de la plata taxei de timbru, potrivit art.17 din Legea

nr.146/1997, iar caracterul accesoriu pe care îl au penalitățile de

întârziere,  în raport cu creditele acordate din  fondul de redresare

financiară,și nerestituite justifică aplicarea aceluiași regim juridic

derogatoriu privind timbrajul.

Secția comercială, decizia nr.1826 din 13 martie 2002

Prin sentința civilă nr.1091 din 28 iunie 2000, Tribunalul Caraș-Severin a

anulat ca netimbrată cererea de chemare în judecată prin care reclamantul FPS (

în prezent APAPS) ceruse obligarea pârâtei SC „C.A.” Caraș SA la restituirea a

două credite acordate din fondul de redresare financiară, aflat la

dispoziția  Guvernului și penalități de întârziere.

Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia nr.984/A din 12

octombrie 2000, a Secției comerciale și de contencios administrativ a Curții de

Apel Timișoara, care a reținut că măsura anulării acțiunii, ca netimbrată, a

reprezentat un act subsecvent nerespectării dispoziției  primei instanțe

care apreciase că pretențiile reclamantei prin natura lor juridică nu

beneficiază de regimul derogatoriu prevăzut de art.17 din Legea nr.146/1997.

Instanța de apel a considerat că „încadrarea în tariful taxelor judiciare de

timbru nu este un element al activității de judecată, ca atribut principal al

instanțelor judecătorești ci constituie o sarcină administrativă impusă prin

legea acestor organe, în calitatea lor de prestatoare de servicii taxabile” și

prin urmare „controlul cu privire la modul de stabilire a taxei  judiciare

de timbru nu poate fi efectuat în cadrul controlului judiciar exercitat de

către instanțele judecătorești superioare” și a invocat existența procedurii

speciale în materie.

Reclamantul a declarat recurs, susținând că activitatea sa nu intră sub

incidența obligațiilor de timbrare potrivit dispozițiilor art.282-298

C.proc.civ. și Legilor nr.146/1997, nr.99/1999, nr.76/2000, O.U.G. nr.88/1997

și O.G. nr.13/1995.

Recursul este fondat.

În acest sens, Curtea a avut în vedere  că prevederile art.18 din Legea

nr.146/1997 precum și cele ale art.29  și 34 din Normele Metodologice

aprobate prin Ordinul MJ nr.760/1999, au ca obiect numai reglementarea unor

raporturi juridice de ordin fiscal care exced cadrului procesual fiind de

strictă interpretare și își  găsesc aplicarea numai în ceea ce privește

efectuarea de către instanțele judecătorești a operațiunii de încadrare în

tariful legal a taxelor de timbru stabilite în sarcina părților, astfel că

susținerea reclamantului potrivit căreia este lipsită de temei legal anularea

acțiunii dispusă prin sentință, nu intră sub incidența reglementărilor speciale

mai sus citate,  acestea fiind invocate în mod eronat de către instanța de

apel, ca argument pentru a nu se pronunța asupra acestei apărări.

Pe de altă parte Curtea a  avut în vedere că,  exercitarea  de

către instanța de apel a controlului judiciar asupra hotărârii prin care prima

instanță a anulat cererea de chemare în judecată, este în mod expres consacrată

prin art.297 alin.1 C.proc.civ.

Întrucât textul de lege citat nu face distincție între cauzele pentru care

prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, se prezumă că acesta își

găsește aplicarea și în cazul în care instanța a anulat acțiunea ca netimbrată.

Totodată, Curtea a reținut că, în raport cu dispozițiile exprese ale O.G.

nr.13/1995, „fondul de redresare financiară” aflat la dispoziția Guvernului

constituie un element component al bugetului de stat, astfel încât o acțiune

precum aceea formulată în speță, prin care se tinde la reîntregirea acestui

fond, care are drept obiect „venituri publice”, în sensul prevederilor art.17

din Legea nr.1546/1997, beneficiază de scutire de la plata taxei judiciare de

timbru.

Potrivit art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995, se impune o concluzie similară.

Caracterul accesoriu  pe care penalitățile  de întârziere, solicitate

prin acțiune, îl au, în raport cu creditele nerestituite la „fondul de

redresare financiară”, justifica aplicarea – și în cazul lor – a aceluiași

regim juridic, derogatoriu cât privește timbrajul.

Întrucât decizia dată în apel a fost pronunțată cu încălcarea, sau greșita

aplicare a prevederilor legale citate, în cauză sunt incidente dispozițiile

art.304 pct. 9 C.proc.civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1-3 și art.313

C.proc.civ., recursul a fost admis  și decizia atacată casată, iar cauza a

fost trimisă la aceeași instanță în vederea rejudecării apelului, conform

art.297 alin.1 teza ultimă C.proc.civ.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85204)
aceeași sentință, instanța de fond a anulat ca netimbrată cererea de restituire a sumelor depuse pe 8 librete CEC, la valoarea actualizată, cu motivarea că, cererea are caracter patrimonial și trebuia timbrată cu 10% din valoarea pretinsă,
ÎCCJ 2003-01-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 273/2003
la penalitățile de întârziere. Împotriva hotărârii pronunțată de tribunal, pârâtul M.T.A.S.R. pentru fosta SC „G.” SRL a declarat apel. Curtea de Apel București – Secția Comercială, prin decizia nr.1059 din 3 mai 1999, a respins ca nefondat
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #148836)
. Prin sentința nr.214 din 17.02.2017 Tribunalul București, Secția IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, atât excepția netimbrării cererii, excepția conexității, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Public
ÎCCJ 2005-09-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4246/2005
de art. 301 și art. 303 C. proc. civ. Motivul de casare invocat de către recurentă vizează încălcarea formelor de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a anulat cer
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86611)
, Curtea de Apel București a confirmat caracterul principal al acțiunii, prin Hotărârea din 12 ianuarie 2000. Instanța a statuat că o acțiune accesorie, scutită de taxă de timbru, trebuie să fie în mod obligatoriu atașată unei acțiuni princ
Sursă