ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3222/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 10.04.2014, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pe pârâții S.C. C. S.R.L., prin lichidator judiciar D., E. și F., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea:

- pârâților E. și F. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 641 m.p. din proprietatea lor situată în județul Prahova;

- pârâților E. și F. să desființeze gardul construit pe proprietatea lor, iar în situația în care nu vor face acest lucru, să fie autorizați să desființeze acest gard pe cheltuiala acestor pârâți;

- grănițuirea proprietății reclamantelor de cea a pârâților E. si F., respectiv proprietatea reclamantelor din județul Prahova de proprietatea acestor pârâți din județul Prahova;

- rectificarea cărții funciare a pârâților E. și F., respectiv CF x N/I Sinaia, în ceea ce privește terenul de 641 m.p. proprietatea reclamantelor în jud. Prahova;

- să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.08.2009 de B.N.P. "G." din jud. Hunedoara, în ceea ce privește terenul reclamantelor de 641 m.p. din jud. Prahova;

- să se constate nulitatea absolută parțială a actului de adjudecare din 22.07.2008 emis de B.E.J. "H." din jud. Prahova, în dosarul de executare nr. X/2007, în ceea ce privește terenul reclamantelor de 641 m.p. din jud. Prahova,

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1317 din 4.05.2016, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.R.L., prin lichidator judiciar D., E. și F.

Prin decizia nr. 2881 din 21.12.2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1317 din 4.05.2016, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă.

A obligat apelantele la 952 RON cheltuieli de judecată către intimații E. și I., reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei decizii, reclamantele A. și B. au declarat recurs, solicitând casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Termenul prevăzut de textul legal sus-menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009/15.12.2016, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor redate, împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în soluționarea apelurilor promovate împotriva sentințelor prin care au fost soluționate cereri evaluabile în bani, în valoare mai mare de 1.000.000 RON, se poate exercita recurs.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

De asemenea, prin decizia nr. 52/18.06.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018 s-a decis:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)."

În considerentele acestei decizii, s-a reținut:

"198. Aplicarea în mod automat a efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 tuturor hotărârilor pronunțate după publicarea acesteia, fără distincții în ce privește data declanșării litigiilor, ar avea drept consecință înfrângerea principiului neretroactivității.

Totodată, Înalta Curte a reținut în considerentele deciziei:

"206. Cum s-a subliniat în doctrină, procesul fiind o succesiune de acte interdependente, este rațional, simplu, practic și conform previziunilor părților ca, în determinarea legii aplicabile să fie decisiv primul act de procedură - cererea introductivă de instanță - iar nu data judecății care este un element variabil și deci, imprevizibil, neputând fi cunoscut de la început.

În cauză, litigiul are trei capete principale: revendicarea suprafeței de 641 m.p. din proprietatea situată în județul Prahova, imobil estimat de reclamante, la data introducerii acțiunii, la valoarea de 201.915 RON; constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.08.2009 de B.N.P. "G." din Mun. Deva, în ceea ce privește terenul reclamantelor de 641 m.p. din jud. Prahova, în valoare de 600.000 RON; constatarea nulității absolute parțiale a actului de adjudecare din 22.07.2008 emis de B.E.J. "H." din Sinaia, în dosarul de executare nr. X/2007, în ceea ce privește terenul reclamantelor de 641 m.p. din jud. Prahova, în valoare de 850.000 RON cu T.V.A. inclus.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei nr. 52/18.06.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în raport de dispozițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., se constată că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, față de data declanșării procesului și de valoarea obiectului pricinii, astfel că recursul va fi respins, ca inadmisibil.

Faptul că dispozitivul hotărârii curții de apel cuprinde mențiunea "cu recurs" nu are relevanță, în raport de prevederile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ., care dispun: "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În temeiul prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentele-reclamante B. și A. vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 952 RON, către intimații-pârâți E. și F., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B. și A. împotriva deciziei nr. 2881 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Obligă recurentele-reclamante la plata sumei de 952 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimații E. și F.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.09.2018.