ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2971/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02 martie 2016, pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), a solicitat: obligarea pârâtei la soluționarea notificării depusă în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată la AVAS, sub nr. x/10.07.2006, prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate, privind măsurile reparatorii sau despăgubirile bănești cuvenite reclamantei pentru imobilul moară pe fundație de piatra, pereți de cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 4 încăperi și un hol, cu suprafața construită de 237 mp. dărac și terenul în suprafață de 1680 mp, situat în com. Unguraș, evidențiate în patrimoniul S.C. B. S.R.L.; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 10 aprilie 2017, C., D. și E. au depus la dosar cerere de intervenție in interes propriu, solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre, în care intervenientele să aibă calitate de reclamante, alături de A.

Prin sentința civilă nr. 372 din 18 septembrie 2017, Tribunalului Cluj, secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenientelor C., D. și E. invocată de reclamanta A. A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele C., D. și E., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. A fost fost obligată pârâta la soluționarea notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată la AVAS, sub nr. x/10 iulie 2006, precum și la soluționarea notificării formulate de către interveniente la data de 08 martie 2001, înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureș, Birou Executori Judecătorești, sub nr. x/2001, prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate, privind măsurile reparatorii cuvenite reclamantei și intervenientelor pentru imobilul moară pe fundație de piatră, pereți de cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 4 încăperi și un hol, cu suprafața construită de 237 mp, dărac și terenul în suprafață de 1680 mp, situat în jud. Cluj. Pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu de avocat.

Prin decizia nr. 28/A din 21 februarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 372 din 18 septembrie 2017 a Tribunalului Cluj, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016; a obligat-o pe apelanta - pârâtă să plătească intimatei A. suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 28/A din 21 februerie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs pârâta AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12 aprilie 2018.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Se constată că, reclamanta și intervenientele au formulat prezenta cerere de chemare în judecată în lipsa răspunsului prevăzut de lege în legătură cu notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, prin emiterea unei decizii sau dispoziții motivate, privind măsurile reparatorii cuvenite reclamantei și intervenientelor pentru imobilul sus indicat.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, în art. 25 alin. (1), obligația unității deținătoare de a se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare:

"Decizia sau, după caz, dispoziția motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

Prin decizia nr. 20 din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

În speță, întrucât până la data introducerii cererii de chemare în judecată, AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în calitate de unitate deținătoare în accepțiunea art. 1 din Legea nr. 10/2001, nu și-a îndeplinit obligația care îi revenea, potrivit dispoziției art. 26 din același act normativ, respectiv aceea de a se pronunța în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii privind măsurile reparatorii sau despăgubirile bănești cuvenite pentru imobilul moară pe fundație de piatra, pereți de cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 4 încăperi și un hol, cu suprafața construită de 237 mp. dărac si terenul în suprafață de 1680 mp, situat în com. Unguraș, evidențiate în patrimoniul S.C. B. S.R.L., reclamanții au învestit instanța cu o contestație împotriva lipsei răspunsului unității deținătoare învestită cu soluționarea notificării.

Or, potrivit statuărilor deciziei nr. 20 din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recurs în interesul legii, lipsa răspunsului unității deținătoare învestită cu soluționarea notificării echivalează cu refuzul soluționării notificării.

În prezenta cauză, acțiunea reclamantei și a intervenienelor pune în discuție, practic, refuzul soluționării notificarilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, situație care se încadrează în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 26 alin. (3) din acest act normativ.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ, la data de 2 martie 2016, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin. (1) fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Față de dispozițiile legale mai sus evocate, împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza Legii nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

În cauză, apelul declarat de apelanta - pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 372 din 18 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă prin decizia civilă nr. 28/A din 21.02.2018.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, decizia nr. 28/A din 21 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul textului legal menționat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentă-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S (fostă A.V.A.S.) împotriva deciziei nr. 28/A din 21 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului-A.A.A.S (fostă A.V.A.S.) împotriva deciziei nr. 28/A din 21 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.09.2018.