ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2805/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2805/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la data de 3 iulie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună repunerea în termenul de soluționare a notificării și emiterea deciziei de restituire prin echivalent pentru imobilul situat în Brașov, compus din teren în suprafață de 12399,2 mp.

În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 1814 din data de 8 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că prin notificarea formulată reclamantul a solicitat Prefecturii județului Brașov restituirea în echivalent a imobilelor și acțiunilor deținute de tatăl său la B. din Codlea și Firma "C." din Brașov.

Potrivit susținerilor pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului exprimate în cadrul întâmpinării depuse la dosar, această notificare nu a fost înaintată spre competentă soluționare acestei autorități.

Conform dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, notificarea este transmisă de executorul judecătoresc entității/persoanei juridice în a cărei rază teritorială se afla imobilul solicitat ori își are aceasta sediul, în cauză fiind învestită cu soluționarea notificării o persoană juridică ce își are sediul în municipiul Brașov.

Față de cele constatate, instanța a concluzionat că se impune ca solicitarea de restituire prin echivalent pentru imobilul situat în Brașov să fie soluționată de persoana juridică ce deține imobilul ori față de care a operat transmiterea acțiunilor, care se află pe raza teritorială a Tribunalului Brașov.

Învestit prin declinare, Tribunalul Brașov, secția I civilă a pronunțat sentința nr. 130/S din data de 8 iunie 2018, prin care prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a reținut că în cauză competența de soluționare se stabilește funcție de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în conformitate cu care deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul București în virtutea art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, susținând că imobilul preluat de la societatea naționalizată la care autorul său era acționar se află actualmente în patrimoniul unei societăți comerciale integral privatizate, astfel că entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire în echivalent este Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Concluzionând, Tribunalul Brașov a constatat că nu este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, având în vedere faptul că toate persoanele juridice chemate în judecată au sediul în Municipiul București, iar acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 ce nu prevăd drept criteriu pentru stabilirea competenței teritoriale locul situării imobilului, ci sediul unității deținătoare/învestite.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului regulator de competență îl reprezintă conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Brașov cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost ulterior completată, prin care reclamantul A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la emiterea dispoziției de restituire în echivalent prin măsuri reparatorii, pentru imobilul situat în Brașov compus din teren în suprafață de 12399,2 mp.

În conformitate cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, invocată drept temei al cererii introductive,,, (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."

Corelativ, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Noțiunea de "entitate" este explicitată de art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior redate rezultă că rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a stabili, în privința litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, competența absolută în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

În speță, întrucât se solicită instanței să dispună obligarea pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la emiterea deciziei de restituire în echivalent prin măsuri reparatorii, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 35 din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

În stabilirea instanței competente nu prezintă nicio relevanță faptul că imobilul obiect al cererii de restituire în echivalent se află situat în Brașov sau faptul că notificarea formulată de reclamant a fost înaintată spre soluționare către Întreprinderea Mecanică Codlea și Firma "C." din Brașov - chestiune ce vizează fondul cauzei, fără incidență în determinarea competenței de soluționare a litigiului.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat de reclamant, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege, respectiv în favoarea Tribunalului București.