ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3358/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3358/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 septembrie 2017 pe rolul Judecătoriei Făgăraș, A. a solicitat, în contradictoriu cu Comisia locală de fond funciar Cincu reprezentată prin primar, Comisia județeană de fond funciar Brașov reprezentată prin prefect, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, să se constate calitatea reclamantei de moștenitoare după B. și C. și calitatea acesteia de persoană îndreptățită la restituirea suprafeței de 44,46 ha teren preluat de stat în perioada regimului comunist; precum și obligarea pârâtelor ia restituirea respectivului teren în natură, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament, iar, în subsidiar, prin echivalent, respectiv acordare de măsuri compensatorii sau despăgubiri.

Prin cererea modificatoare din 29 ianuarie 2018, reclamanta a arătat că renunță la pretențiile formulate împotriva Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a solicitat obligarea pârâtelor să-i restituie în natură suprafața de 44,46 ha teren ce a aparținut autorilor săi, pe vechiul amplasament sau pe alt amplasament, respectiv să identifice terenul ce urmează a fi restituit în natură, să efectueze punerea în posesie și să emită titlul de proprietate. în subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la finalizarea procesului de restituire prin echivalent, respectiv înaintarea dosarului de retrocedare către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor cu propunere de emitere a deciziei de compensare și acordare a măsurilor compensatorii/despăgubirilor pentru suprafața de teren menționată.

Prin încheierea din 28 februarie 2018, Judecătoria Făgăraș a disjuns cererea subsidiară a petitului II din acțiunea inițială, care a primit număr de Dosar nr. x/2018

Judecătoria Făgăraș, prin sentința civila nr. 412 din 15 martie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de acordare a măsurilor compensatorii în favoarea Tribunalului București.

S-a reținut, în esență, fața de prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1264 din 19 iunie 2018, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamantă. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect "fond funciar - declinare" în favoarea Judecătoriei Făgăraș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a constatat că obiectul capătului de cerere disjuns, formulat în subsidiar în cadrul cererii de chemare în judecată ce formează Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Făgăraș este acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, că anterior disjungerii, reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecată în contradictoriu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 18/1991.

S-a reținut, în raport de art. 53 din Legea nr. 18/1991 și constatând că dosarul se află In procedura administrativă la Comisia locală Cincu, că soluționarea cauzei intră în sfera de competență a judecătoriei de la locul situării terenului.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din cod, Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta a dedus judecății un litigiu care, potrivit petitului și motivării cererii, ridică o problema de constatare a calității de moștenitoare și de persoană îndreptățită la restituire, precum și de restituire, în natură sau prin echivalent, cu acordarea măsurilor compensatorii sau despăgubiri, a unui teren. Cererea care a generat prezentul conflict de competență vizează, ca urmare a disjungerii, solicitarea subsidiară privind restituirea terenului prin echivalent, prin acordarea de măsuri compensatorii sau despăgubiri.

Examinând - exclusiv în vederea determinării exacte a acestui obiect - susținerile reclamantei formulate prin cererea de chemare în judecată și prin cererea modificatoare, se reține că acțiunea ridică o problemă legată de restituirea unei diferențe de teren, rămase după ce i se recunoscuse dreptul reclamantei la restituire pentru suprafața de 5 ha în temeiul Legii nr. 18/1991 în legătură cu care s-a emis titlul de proprietate.

Potrivit precizărilor suplimentare, consemnate în încheierea de dezbateri din 5 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, reclamanta, prin apărător, a arătat că a renunțat la judecata cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care au fost de acord cu renunțarea. Reclamanta a mai declarat că în cauza disjunsă a solicitat acordarea de măsuri compensatorii prin echivalent, în ipoteza în care terenul nu poate fi restituit m natură și înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de fond funciar Cincu și Comisia județeană de fond funciar Brașov prin Prefect, Totodată a precizat că cererea sa se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 și că dosarul de despăgubire se află la Comisia locală de fond funciar Cincu.

Astfel fiind, se constată că litigiul de față, este unul care își găsește rezolvare în condițiile Legii nr. 18/1991 (act normativ indicat de reclamantă ca temei al acțiunii sale și a cărui incidență este atrasă, urmare a determinării obiectului cererii și calificării naturii litigiului dedus judecății, care este unul de fond funciar), care ia art. 53 alin. (2) menționează judecătoria în a cărei rază este situat terenul, în speță Judecătoria Făgăraș.

Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât prin cererea de modificare a acțiunii principale și prin susținerile orale de la termenul din 5 iunie 2018, reclamanta a arătat că renunță la pretențiile formulate împotriva pârâtelor Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, întrucât acțiunea nu a fost formulată în temeiul Legii nr. 165/2013,

Or, pentru a fi atrasă competența Tribunalului București pentru soluționarea unei cereri formulate în baza art. 35 din Legea nr. 165/2013, acțiunea ar fi trebuit să vizeze anularea unei decizii emise în condițiile art. 33 și 34 din lege (respectiv obligarea la emiterea unei decizii pe aceleași temeiuri).

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făgăraș.