ÎCCJ, decizie (scj.ro #134771)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Abuz în serviciu. Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Indice alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 7

Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016

Recursul în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. constituie un mijloc procesual prin care poate fi invocată dezincriminarea, ca efect al unei decizii a Curții Constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate privind norma de incriminare, cu respectarea condițiilor privind termenul de exercitare a recursului în casație. În consecință, incidența deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 - în sensul verificării existenței ori a inexistenței încălcării unei legi, ordonanțe sau ordonanțe de urgență - poate fi examinată pe calea recursului în casație, în baza dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu respectarea condițiilor privind termenul de exercitare a căii extraordinare de atac.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 179/RC din 26 aprilie 2017

I. Prin sentința nr. 156 din 25 noiembrie 2015, Judecătoria Șimleu Silvaniei, Secția penală, a dispus:

În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 297 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 2 mai 2012), uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 297 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 1 august 2011).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4.000 lei amendă penală, stabilind numărul zilelor-amendă la 200 și cuantumul unei zile amendă la 20 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de angajare de cheltuieli din bugetul comunei peste limita creditelor bugetare aprobate.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpata B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual prevăzută și pedepsită de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 297 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 2 mai 2012).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 2 mai 2012).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 2 mai 2012).

II. Prin decizia nr. 1174/A din 12 octombrie 2016, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori a dispus:

A admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr. 156 din 25 noiembrie 2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pe care a desființat-o în parte și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

a) A condamnat pe inculpatul A. pentru comiterea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 2 mai 2012), la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 1 august 2011), la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- angajarea de cheltuieli din bugetul comunei peste limita creditelor bugetare aprobate prevăzută și pedepsită de art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele și a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani. A făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior.

A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

b) A condamnat pe inculpata B. pentru comiterea infracțiunilor de:

- fals intelectual prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 2 mai 2012), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpata B. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani. A făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior.

A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

c) A condamnat pe inculpatul C. pentru comiterea infracțiunilor de:

- uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 2 mai 2012), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani. A făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior.

A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

d) A condamnat pe inculpatul D. pentru comiterea infracțiunilor de:

- uz de fals prevăzută și pedepsită de art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea

art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- complicitate la abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (contract din 2 mai 2012), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 33, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

A aplicat art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani. A făcut aplicarea art. 86

3

alin. (1) C. pen. anterior.

A aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

A respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 156 din 25 noiembrie 2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Împotriva deciziei nr. 1174/A din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori au formulat recurs în casație inculpații A., B., C. și D.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație inculpații au invocat, în esență, faptul că prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”, iar ca urmare a acestei decizii, văzând faptul că nu au fost identificate normele cu putere de lege ce au fost încălcate, se impune admiterea recursului în casație și achitarea inculpaților.

Prin încheierea din 15 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B., C. și D. împotriva deciziei nr. 1174/A din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori și a trimis cauza la complet în vederea soluționării.

Pentru a se pronunța în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că aspectele antamate de inculpați în susținerea cererilor de recurs în casație pot fi valorificate pe calea recursului în casație în temeiul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. și faptul că, pentru situațiile în care acuzația de abuz în serviciu nu a vizat încălcarea unor norme cu putere de lege, decizia Curții Constituționale echivalează cu o lege de dezincriminare.

Examinând pe fond recursurile în casație formulate de inculpații A., B., C. și D., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate în art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalității, respectiv al concordanței cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Instanța reamintește că prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în M. Of. nr. 517 din 8 iulie 2016, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii.”

Curtea Constituțională a statuat că principiul legalității incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancțiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înțeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum și ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanțe și ordonanțe de urgență). Așa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului.

În esență, instanța de control constituțional a reținut că orice acuzație având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislația primară, legi și ordonanțe simple sau de urgență.

În hotărârea prealabilă nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat că efectele unei decizii a Curții Constituționale sunt echivalente abrogării textului de incriminare, inclusiv dezincriminării. Totodată, decizia menționată arată că atunci când fapta anterioară a fost dezincriminată, trăsătura tipicității nu este întrunită indiferent dacă dezincriminarea a operat ca efect al abrogării normei sau ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate și al constatării neconstituționalității normei (în același sens este și decizia nr. 18/2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Constatarea neconstituționalității unei norme de incriminare, având ca efect dezincriminarea, precizează decizia nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, „poate privi norma în integralitatea sa ori numai anumite variante de incriminare (prin constatarea neconstituționalității unor teze ale normei de incriminare sau a unor sintagme din norma de incriminare care determină existența unor variante de incriminare). În această ipoteză, constatarea neconstituționalității are ca efect dezincriminarea acelei variante vizate de decizia instanței de contencios constituțional, iar nu a tuturor variantelor prevăzute în norma de incriminare” (decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală).

Raportat la considerentele reținute de instanța de control constituțional prin decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că neîndeplinirea acestei exigențe a conduitei inculpatului scoate această conduită din sfera ilicitului penal. Ca urmare, pentru situațiile în care acuzația de abuz în serviciu nu a vizat încălcarea unor norme cu putere de lege, decizia Curții Constituționale echivalează cu o lege de dezincriminare.

Consecința dezincriminării faptei o constituie lipsa prevederii actuale în legea penală.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reținută prin raportare la mențiuni sau obligații regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc., în esență, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin decizia Curții Constituționale anterior evocată s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracțiunii de abuz în  serviciu sub aspectul elementului material, sfera de incidență fiind restrânsă, sens în care consideră că această decizie constituie o veritabilă lege de dezincriminare cu consecințele ce decurg din reținerea incidenței dispozițiilor art. 4 C. pen.

Acest aspect a fost reliefat și în practica judiciară recentă, ulterior pronunțării deciziei Curții Constituționale instanțele reținând dezincriminarea parțială a infracțiunii de abuz în serviciu (decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală; decizia nr. 197/A din 13 februarie 2017, Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori; decizia nr. 20/A din 9 februarie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală; sentința nr. 134 din 23 martie 2017, Tribunalul Arad, Secția penală; sentința nr. 904 din 23 noiembrie 2016, Tribunalul Dâmbovița, Secția penală).

În ceea ce privește mijlocul procesual ales pentru invocarea dezincriminării, este în prezenta cauză recursul în casație.

În ceea ce privește recursul în casație, pe de o parte, există condiționarea termenului în care acesta se formulează, iar pe de altă parte, prin comparație cu prevederile art. 595 C. proc. pen., apare că momentul la care intervine legea de dezincriminare este situat fie înainte de pronunțarea hotărârii definitive, fie cel târziu până la expirarea termenului de declarare a acestei căi de atac.

În consecință, pot fi valorificate doar acele legi de dezincriminare (

mutatis mutandis

și cazul unei decizii a Curții Constituționale prin care norma de incriminare este declarată neconstituțională) care intră în vigoare cel târziu până la expirarea termenului de declarare a recursului în casație (decizia nr. 110/A din 4 aprilie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală).

Incidența art. 4 C. pen. referitor la aplicarea legii penale de dezincriminare a fost invocată pe cale recursului în casație și poate fi evaluată în acest stadiu procesual.

Raportând considerentele teoretice anterior reliefate la speța de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aspectele invocate de apărare nu sunt incidente în cauză, inculpații fiind condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în forma încălcării legislației primare. În cauză, atât actul de sesizare, cât și hotărârile de condamnare enumeră dispozițiile încălcate de inculpați, respectiv art. 14 alin. (2) și (4), art. 77 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 1, art. 7, art. 37 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, dar și art. 22 lit. b) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții. În cauza concretă dedusă judecății, prevederile legale reținute ca nefiind respectate de inculpați aparțin legislației primare.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A., B, C. și D împotriva deciziei nr. 1174/A din 12 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția penală și de minori.