ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72 din 28 aprilie 2016, Tribunalul Ialomița a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul A., de înlăturare a tuturor probelor, mijloacelor de probă, înregistrărilor ambientale și interceptărilor telefonice care au fost obținute cu participarea altor organe decât cele enumerate în art. 55 C. proc. civ. pen.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 307 C. pen. (deturnare de fonduri), în art. 249 C. pen. anterior (neglijență în serviciu).

A respins cererile de schimbare a încadrărilor juridice din art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 48 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., în art. 249 C. pen. anterior, respectiv art. 26 rap. la art. 249 C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. civ. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., în art. 132 din Legea nr. 78/2000 (text în vigoare începând cu data de 15 decembrie 2015), rap. la art. 248 C. pen. anterior, cu apl. art. 5 C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

A făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 386 C. proc. civ. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 307 alin. (1) C. pen., în art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), pe o perioadă de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), face în cauză aplicarea pedepsei accesorii.

În baza art. 386 C. proc. civ. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din trei infracțiuni de fals intelectual, fiecare prev. și ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune de fals intelectual, în formă continuată, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea dreptului de a comunica cu condamnatul, B. (date), conform art. 66 lit. n) și 67 C. pen.

A făcut aplicarea disp. art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., interzicerea dreptului de a comunica cu B., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an și 6 luni + 2 ani), respectiv un an și două luni, inculpatul A. urmând a executa, în final, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., a aplicat alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a ocupa funcția de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) și a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., dreptul de a comunica cu condamnatul B., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen. cu ref. la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. anterior și art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., ca pedeapsă accesorie rezultantă ce se va executa pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen. coroborat cu art. 399 alin. (9) C. proc. civ. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii timpul reținerii de 24 h, din data de 17 septembrie 2014, cel al arestării preventive și cel al arestului la domiciliu (prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă), de la 18 septembrie 2014 la 3 martie 2015.

A luat act că în perioada 3 martie 2015 - 13 ianuarie 2016, inculpatul, A., s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar.

În baza art. 386 C. proc. civ. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen., în art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (text în vigoare începând cu data de 15 decembrie 2015), rap.la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpata, C., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior (dreptul de a exercita activitatea de comerciant, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a exercita activitatea de comerciant), face în cauză aplicarea pedepsei accesorii.

În baza art. 861 - art. 862 C. pen. anterior, a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

A încredințat supravegherea inculpatei, C., Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) Să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune desemnat cu supravegherea sa;

b) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 863 alin. (3) lit. d) C. pen. anterior, instanța a impus inculpatei ca pe durata termenului de încercare să nu intre în legătură cu A., B. și D.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

A luat act că prejudiciul cauzat Unității Administrativ Teritoriale Oraș Țăndărei, în cuantum de 20.000 RON, aferent infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu, prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu art. 5 C. pen., respectiv de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen. anterior cu art. 5 C. pen., reținute în sarcina inculpaților, a fost achitat conform chitanței seria ILBLA, din 9 octombrie 2014.

A luat act că Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Țăndărei nu s-a constituit parte civilă pentru suma de 199.589,08 RON, aferentă infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., reținută în sarcina inculpatului A.

A luat act că în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 112 lit. e) C. pen., privind confiscarea specială.

A luat act că prin Sentința penală nr. 238 din 30 octombrie 2015 a Tribunalului Ialomița, definitivă și modificată prin Decizia penală nr. 400 din 2 martie 2016 a Curții de Apel București, s-a dispus anularea adreselor din 21 februarie 2014 emise de Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Țăndărei către S.C. E. S.R.L. Slobozia și S.C. F. S.R.L. Slobozia.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. civ. pen., a dispus anularea contractului de lucrări nr. x din 6 martie 2014, încheiat între Primăria Orașului Țăndărei și S.C. E. S.R.L. Slobozia.

În baza art. 162 alin. (4) C. proc. civ. pen., s dispus restituirea către petentul G., domiciliat în orașul Țăndărei, Șos. București, nr. 178, județul Ialomița, a sumei de 13.700 RON, ce a fost ridicată urmare a percheziției din data de 17 septembrie 2014, consemnată la unitatea bancară, pe numele petentului, conform recipisei de consemnare din 18 septembrie 2014 și a chitanței cu nr. x din 18 septembrie 2014.

În baza art. 274 C. proc. civ. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 22.000 RON, iar pe inculpata C. la plata sumei de 8500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 44 din data de 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpații A. și C. împotriva Sentinței penale nr. 72 din 28 aprilie 2016 a Tribunalului Ialomița pe care a desființat-o în parte și rejudecând:

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la 2 ani închisoare.

În baza art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementată a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) și b) C. pen. a condamnat pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementată a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

A redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 35 C. pen. de la 2 ani închisoare la 9 luni închisoare, făcând aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 38 și art. 39 lit. b) C. pen. inculpatul urma să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse de 27 luni închisoare, respectiv 9 luni, inculpatul având de executat în final 2 ani și 9 luni închisoare.

Inculpatul urma să execute, pe lângă pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei decizii.

În baza art. 91 - 92 C. pen. a suspendat executarea pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune, de pe lângă Tribunalul Ialomița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urma a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria din localitatea Țăndărei, județul Ialomița, la Complexul de Servicii Sociale - Căminul de bătrâni și Serviciul de Administrare a Domeniului Public.

A redus pedeapsa aplicată inculpatei C. de la 3 ani la 1 an închisoare, făcând aplicarea art. 74 lit. a) și art. 74 alin. (2) C. pen. din 1968.

A înlăturat aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. de la 1968 pentru inculpata C.

În baza art. 81 - 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 44 din data de 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a formulat recurs în casație inculpatul A.

În motivarea cererii de recurs în casație a arătat că a fost condamnat pentru o faptă care, la data judecării apelului, 15 decembrie 2016, nu mai era prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată urmare a faptului că legea nu a fost pusă în acord cu Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale în termen de 45 de zile de către Parlament, devenind incidente, în opinia sa prevederile art. 438 alin. (2) teza I C. proc. civ. pen.

A mai susținut că practica recentă a instanțelor relevă faptul că nepunerea în acord în termen de 45 de zile a legii cu decizia Curții Constituționale valorează încetarea aplicabilității art. 246 alin. (1) C. pen. anterior, în conformitate cu disp.art. 147 din Constituție.

Procedura de comunicare prevăzută de art. 439 alin. (2) și (4) C. proc. civ. pen. a fost îndeplinită.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 12 aprilie 2017, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație fiind stabilit pentru 12 iunie 2017, fără citarea părților, conform art. 440 alin. (1) C. proc. civ. pen.

La data de 6 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. civ. pen., magistratul asistent a întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație ce formează obiectul dosarului.

Înalta Curte, prin încheierea din data de 12 iunie 2017, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. civ. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 (x/2016).

A trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul A., cu citarea părților, pentru termenul din 25 septembrie 2017.

PENTru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că acestea întrunește cumulativ cerințele legale prevăzute de textul art. 434 - 438 C. proc. civ. pen., respectiv a fost formulată în termenul legal de 30 zile prevăzut de art. 435 C. proc. civ. pen. și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de lege, pentru admiterea în principiu, în sensul că a fost atacată o hotărâre supusă prezentei căi de atac și a fost indicat și motivat unul dintre cazurile de casație expres prevăzute de lege.

Cererea de recurs în casație formulată îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 lit. a), b), c), d și art. 438 C. proc. civ. pen., întrunind cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 C. proc. civ. pen. și motivarea acestuia, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. pen.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, din următoarele considerente:

Recursul în casație este un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație se dorește analizarea incidenței Deciziei nr. 405 din 2016 a Curții Constituționale, în sensul de a se constata dezincriminarea infracțiunii de abuz în serviciu, pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, considerând că atât instanța de fond, dar mai ales cea de apel, nu au indicat dispozițiile legale încălcate de inculpat.

Înalta Curte constată că natura criticilor invocate nu se subsumează cazului de recurs în casație invocat, vizând netemeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii, aspecte ce nu pot fi cenzurate în această cale de atac, deoarece se dorește reanalizarea probele.

Totodată, reține că prin decizia sus menționată s-a statuat că dispozițiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii", se impune a se constata că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu reținută în sarcina sa, în raport cu interpretarea dată de instanța de contencios constituțional textelor de lege incidente, respectiv disp. art. 246 din C. pen. anterior și art. 297 din C. pen., în cauză nefiind încălcată nicio normă legală prin săvârșirea faptelor de achiziție directă de produse, normele legale precizate, și anume dispozițiiile art. 19 și art. 204 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 fiind respectate.

În esență, instanța de control constituțional a reținut că orice acuzație având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislația primară, legi și ordonanțe simple sau de urgență.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reținută prin raportare la mențiuni sau obligații regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc, în esență, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

În cauză, instanța de apel a analizat cauza, raportat la dispozițiile Deciziei nr. 405 din 2016 a Curții Constituționale, dar și prin prisma legii penale mai favorabile și a statuat că, în privința inculpatului A., raportat la limitele de pedeapsă din cele două dispoziții legale incident sunt mai favorabile dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., astfel că susținerile inculpatului recurent nu pot fi reținute.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 (x/2016).

În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în cuantum de 260 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 19 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 (x/2016).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în cuantum de 260 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - MM