ÎCCJ, decizie (scj.ro #86837)

Prelucrarea datelor cu caracter personal. Condiții de legitimitate. Condiția existenței consimțământului expres și neechivoc al persoanei vizate.

Legea nr. 677/2001, art. 5 alin. (2) lit. a)

Cuprins pe materii: Drept administrativ

Indice alfabetic: Consimțământ expres și neechivoc.

Contract de vânzare cumpărare. Nulitate.

Executarea unui contract

Date cu caracter personal. Prelucrare. Condiții de legitimitate

Refuz justificat

Art. 5 din Legea nr. 677/2001 reglementând condițiile de legitimitate privind prelucrarea datelor cu caracter personal, stabilește condiția existenței consimțământului expres și neechivoc al persoanei vizate.  Potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiași articol, consimțământul persoanei vizate nu este cerut când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte, ori în vederea luării unor măsuri înaintea încheierii unui contract sau antecontract.

Aceste prevederi fiind de strictă interpretare, nu se aplică și cazului în care reclamanta a solicitat să-i fie comunicat dacă persoana cu care încheiase anterior un contract de vânzare-cumpărare a unui teren, avea sau nu la data dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, cetățenia română, în scopul de a putea invoca ulterior nulitatea absolută a respectivului contract. Nefiind vorba de executarea sau luarea unor măsuri în vederea încheierii unui contract, ci de invocarea nulității contractului, reclamanta avea nevoie de consimțământul persoanei vizate, pentru a obține informațiile solicitate.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia nr. 3471 din 20 septembrie 2007

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Brașov, reclamanta RL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Pașapoartelor a solicitat anularea actului cu nr.44527/ 15 decembrie 2006 emis de pârâtă și obligarea acesteia să îi comunice dacă fratele său - HP avea sau nu la data dobândirii terenului, cetățenia română.

In motivarea cererii se arată că a solicitat aceste informații de la pârâtă, dar aceasta a refuzat, încălcând dispozițiile art.5 alin. (2) lit. a) din Legea nr.677/2001.

Se mai arată că, sancțiunea nulității absolute a actului de dobândire a terenului de către un străin poate fi invocată și de către procuror și de instanța de judecată, din oficiu, astfel că refuzul de a comunica informațiile pe motivul că contractul a fost deja executat nu este legal.

Prin sentința nr.36/F din 19 martie 2007 a Curții de Apel Brașov a fost respinsă acțiunea reclamantei, instanța de fond reținând faptul că actul a cărui anulare face obiectul acțiunii de față nu este un act administrativ în sensul prevăzut de lege.

Instanța de fond a reținut că actul a cărui anulare se cere este o adresă prin care pârâta a adus la cunoștință reclamantei refuzul de a-i comunica informațiile solicitate, iar această adresă nu reprezintă un act administrativ.

În ceea ce privește petitul al doilea al acțiunii, s-a constatat că și acesta este neîntemeiat. Instanța a arătat faptul că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.5 alin. (2) lit. a) din Legea nr.677/2001, privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor datelor.

Din probele de la dosar, a concluzionat instanța, a rezultat că între numiții HG și HF în calitate de vânzători și persoana vizată HP în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare autentificat la data de 6 iulie 1992. Din conținutul motivelor cererii de chemare în judecată rezultă că solicitat ca pârâta să-i comunice dacă fratele său, HP, avea cetățenia română la data dobândirii terenului, pentru ca ulterior să aibă posibilitatea invocării nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare. Rezultă că motivele pentru care s-au solicitat aceste informații nu vizează executarea contractului de vânzare - cumpărare și nu se încadrează în dispozițiile art.5 alin. 2 lit. a) din Legea nr.677/2001, reclamanta tinzând să desființeze contractul de vânzare - cumpărare prin invocarea nulității absolute și nu să îl pună în executare, în sensul realizării acestuia.

Instanța a precizat că dispozițiile Legii nr.677/2001 sunt de strictă interpretare, ele neputând fi extinse și la alte situații sau cazuri dacă acestea nu au fost prevăzute de lege.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, care a invocat prevederile art.304 pct.1 și 9 din Codul de procedură civilă și a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, ca urmare a neparticipării procurorului la ședința din 12 martie 2007 și a ignorării prevederilor art.5 alin.(2) lit. d) din Legea nr.677/2001.

Ministerul Internelor și Reformei Administrative a depus întâmpinare prin care a combătut criticile formulate în cererea de recurs, susținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Primul motiv de recurs este neîntemeiat, prevederile art.1 alin. (9) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art.45 din C.proc.civ., impunând concluzia că participarea procurorului la judecarea cauzelor de contencios administrativ este obligatorie doar în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Cum Legea nr.677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date nu prevede obligativitatea participării procurorului în cauzele având ca obiect litigiile privind aplicarea acestei legi, nu există un caz de nulitate a hotărârii pronunțate în cauza de față, ca urmare a neparticipării procurorului.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, rezultă că ș acesta este neîntemeiat, instanța de fond motivând în mod corect că situația invocată de recurenta-reclamantă nu se încadrează în prevederile art.5 alin.(2) lit.d) din Legea nr.677/2001.

Astfel, art.5 din lege, reglementează condițiile de legitimitate privind prelucrarea datelor cu caracter personal, care, cu excepția categoriilor menționate la art.7 alin.(1), art.8 și 10, poate fi efectuată numai dacă persoana vizată și-a dat consimțământul în mod expres și neechivoc pentru acea prelucrare.

Conform alin.2 lit.a) ale aceluiași articol, consimțământul persoanei vizate nu este cerut când prelucrarea este necesară în vederea executării unui contract sau antecontract la care persoana vizată este parte ori în vederea luării unor măsuri, la cererea acesteia, înaintea încheierii unui contract sau antecontract.

Din conținutul textului rezultă că nu este cerut consimțământul persoanei vizate, în două cazuri, și anume, atunci când prelucrarea datelor este necesară în vederea executării unui contract ori antecontract sau în vederea luării unor măsuri înaintea încheierii unui contract sau antecontract.

Din probele de la dosar rezultă că între numiții HG și HF, în calitate de vânzători, reprezentanți de reclamantă și persoana vizată HP, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat la data de 6 iulie 1992.

Din conținutul motivelor cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta a solicitat ca pârâta să-i comunice dacă fratele său, HP avea cetățenia română la data dobândirii terenului, pentru ca ulterior să aibă posibilitatea invocării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.

Deci, motivele pentru care s-au solicitat aceste informații nu vizează executarea contractului de vânzare-cumpărare și nu se încadrează în dispozițiile art.5 alin. (3) lit.a) din Legea nr.677/2001, reclamanta tinzând să desființeze contractul de vânzare-cumpărare  prin invocarea nulității absolute și nu să îl pună în executare, în sensul realizării acestuia.

Dispozițiile Legii nr.677/2001 sunt de strictă interpretare, ele neputând fi extinse și de alte situații sau cazuri dacă acestea nu au fost prevăzute de lege.

Ca atare, rezultă că pentru motivul desființării contractului de vânzare-cumpărare prin invocarea nulității absolute a acestuia, reclamanta are nevoie de consimțământul persoanei vizate pentru obținerea informațiilor cu privire la cetățenia acesteia, astfel că, refuzul pârâtei de a furniza relațiile solicitate a fost justificat și întemeiat.

Astfel, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul a fost respins ca nefondat.