ÎCCJ, decizie (scj.ro #86747)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #86747) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune   privind

constatarea  nulității  unui  contract  de

vânzare

cumpărare încheiate

in temeiul Legii nr. 112/1995. Prescrierea dreptului la acțiune. Invocarea

dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenția

Europeana a Drepturilor Omului.

Cuprins pe materii.

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat in temeiul Legii nr.

112/1995. Prescrierea dreptului la acțiune. Art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional

la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Index alfabetic.

Drept civil.

- Contract de vânzare-cumpărare

- Constatarea nulității

- Prescrierea dreptului la acțiune.

Legea nr. 112/995

Legea nr. 10/2001: art. 22 alin.(1), art. 23, art. 25

alin. (1 ) și art. 26 alin. (1)

Normele  Metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001,  aprobate prin H.G. nr. 498/2003

O.U.G. 109/2001

O.U.G. nr. 145/2001

Convenția Europeană a Drepturilor Omului: art.

1 Protocolul nr. 1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului

Soluționarea unei cauze pe excepția prescripției dreptului la

acțiune, în ceea ce privește constatarea nulității unui

contract de  vânzare privind  un imobil al cărui regim juridic

este reglementat de Legea nr. 10/2001, nu poate fi imputabilă

instanțelor de judecată, ci reclamantului, care nu a uzat de dreptul

său procesual recunoscut de dreptul național, în termenul defipt de

lege în acest sens, cu alte cuvinte dreptul la un proces echitabil nu poate fi

considerat efectiv decât dacă cererea reclamantului ar fi fost

exprimată cu respectarea normelor de procedură, respectiv cele care

reglementează termenul în care aceasta putea fi formulată.

Instanțele de fond și apel,

soluționând astfel cauza, nu au  încălcat dispozițiile art.

1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție, deoarece, conform

jurisprudenței constante a organelor jurisdicționale ale

Convenției, această dispoziție legală ocrotește

bunurile actuale, iar nu speranța de a vedea renăscută

supraviețuirea unui drept de proprietate, imposibil de exercitat pe o

perioadă îndelungată de timp.

Or, așa cum s-a arătat,

reclamantul a inițiat un demers judiciar prin care

urmărea redobândirea dreptului de proprietate ce a

aparținut autorilor  săi, caz în care, protecția

oferită de textul invocat din Convenție nu-și găsește

aplicarea

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 528 din 30 ianuarie 2008

Prin sentința nr. 283/5/2006,

Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului Codlea, invocată din

oficiu; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune

invocată de pârâții P.A. și P.G., precum și de pârâta S.C.

„C.” S.A., și, în consecință, a respins acțiunea

civilă formulată și modificată de reclamantul P.E., în

contradictoriu cu pârâții Consiliul județean Brașov și

Primarul municipiului Codlea, ca fiind formulată și îndreptată

împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.

A respins cererea formulată de

reclamant în contradictoriu cu pârâții  P.A., P.G. și S.C. „C.”

S.A. Brașov, având ca obiect constatarea nulității contractului

de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996 încheiat între aceste

părți, ca prescrisă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a constatat că pârâtul Primarul municipiului Codlea nu

are  calitate procesuală pasivă în cauză,

potrivit          art. 21 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Din interpretarea  dispozițiilor

art. 22 alin.(1), art. 23, art. 25 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, rezultă că notificarea se adresează și,

respectiv, se soluționează de către unitatea-persoana

juridică - care are în administrarea sa imobilul ce face obiectul

notificării, noțiunea de „unitate deținătoare” fiind

explicită și în partea introductivă a Capitolului 2 din

Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,

aprobate prin H.G. nr.

498/2003.

Această interpretare este în spiritul

principiilor de drept civil, având în vedere că hotărârea

judecătorească prin care este soluționată contestația

trebuie să se opună persoanei juridice în al cărei patrimoniu se

află evidențiat imobilul în litigiu și în raport cu care

hotărârea să poată fi eventual pusă în executare.

În același sens, instanța a

apreciat că, în soluționarea notificării, primarul unei

unități administrativ-teritoriale nu acționează în nume

propriu sau ca autoritate administrativă, ci în calitate de reprezentant

legal al unității administrativ-teritoriale, emițând în numele

acesteia o dispoziție cu caracter individual.

In ceea ce privește prescripția

dreptului la acțiune al reclamantului, având ca obiect constatarea

nulității  contractului de  vânzare-cumpărare nr. 275

din 18 decembrie 1996, încheiat între pârâții P.A. și P.G., și

S.C. „C.” S.A., invocată de pârâți a fost constatată

întemeiată față de  prevederile art. 45 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001,  republicată.

Termenul reglementat de acest text de lege,

care a fost prelungit succesiv prin O.U.G. 109/2001 și O.U.G. nr.

145/2001, în care putea fi promovată acțiunea în constatarea

nulității contractelor de înstrăinare încheiate cu privire la

imobilele ce fac obiectul acestei legi, a expirat la 14 august 2002 și

față de data promovării acțiunii de față - 14

septembrie 2005, s-a reținut că dreptul la acțiune al reclamantului

în ceea ce privește constatarea nulității actului atacat este

prescris.

Prin decizia civilă nr. 32/Ap din 26

martie 2007, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de

contestatorul P.E.; a desființat, în parte, sentința atacată, numai

cu privire la excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a

Primarului municipiului Codlea și a trimis cauza spre rejudecare sub acest

aspect; a păstrat din sentința apelată

dispozițiile referitoare la admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului județean Brașov

și a respingerii acțiunii în constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/1996, ca prescrisă; a

respins restul pretențiilor din apel, reținând, în esență,

următoarele :

Primarul municipiului Codlea este emitentul

dispoziției contestate și, ca atare, are calitate procesuală

pasivă, cum rezultă și din practica instanței superioare.

Critica privitoare la soluționarea

greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune

al reclamantului, în ceea ce privește constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996 încheiat

între pârâții P.A., P.G. și S.C. „C.” S.A., a fost constatată

neîntemeiată, față de dispozițiile art. 45 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001, republicată.

Actul a cărui nulitate se invocă

este încheiat în temeiul

Legii

nr. 112/1995 și tocmai acestea sunt actele vizate de situațiile

reglementate de art. 45 din Legea nr. 10/2001, text de lege invocat de

reclamant în susținerea acțiunii sale.

Fiind vorba de o normă cu caracter

special, existentă la data promovării acțiunii, s-a apreciat

că aceasta derogă de la principiul imprescriptibilității

acțiunilor în constatarea nulității și se aplică cu

prioritate.

Împotriva acestei decizii civile a declarat

recurs reclamantul P.E. criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.

9 C.proc.civ.

In dezvoltarea acestui motiv de recurs,

reclamantul a formulat critici în legătură cu modul de

soluționare a  motivului trei de apel, arătând că potrivit

art. 12 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, contractelor

de  vânzare-cumpărare la care se referă art. 9 din acest act

normativ,  le sunt aplicabile dispozițiile privind nulitatea actelor

juridice.                                                  Recurentul

susține că, în contextul în care până la data de 25 iulie 2005

când s-a emis de către Primarul municipiului Codlea dispoziția nr.

419, nu a aflat că imobilul a fost înstrăinat foștilor

chiriași.  În cauză nu pot fi incidente dispozițiile art.

45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, atâta vreme cât acțiunea a fost

înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 14 septembrie 2005.

Or,  interpretarea contrară a

acestor dispoziții legale ar însemna o încălcare a dispozițiilor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a

dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la

Convenție.

Mai arată reclamantul că, atâta

vreme cât nici antecesorul său și nici acesta nu au avut ce ataca

conform art. 18 din Legea nr. 112/1995, înseamnă că nu a putut

beneficia de dreptul la judecată  în  mod  echitabil,

public  și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către

o instanță independentă și imparțială.

Prin admiterea excepției

prescripției dreptului material la acțiune i-a fost încălcat

dreptul la respectarea proprietății, așa cum este garantat de

art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție, iar

față de dispozițiile art. 20 alin.(2) din Constituția

României, în caz de neconcordanță între legislația

internațională și dreptul intern se dă prioritate

legislației internaționale.

În ședința publică

pârâții P.A. și P.G. au invocat excepția

autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere privind

constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 275/1996, încheiat între aceștia și S.C.

„C.” S.A., în raport de  sentința civilă nr. 4100 din 8 iunie

2006 pronunțată de Judecătoria Brașov definitivă

și irevocabilă.

Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru următoarele considerente :

Prin cererea depusă la  termenul

din 19 iunie 2006, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul

că înțelege să cheme în judecată și pe S.C. „C.”

S.A. Brașov și Consiliul județean

Brașov, în calitate de pârâți, depunând și copia contractului de

vânzare-cumpărare a cărui nulitate o invocă, respectiv nr. 275

din 18 decembrie 1996, încheiat între S.C. „C.” S.A. Brașov,  P.A.

și P.G.L., în temeiul Legii nr. 112/1995.

În notificarea formulată de către

recurentul-reclamant, în temeiul Legii nr. 10/2001, se precizează că

valoarea imobilului este de 240.000 USD.

Instanța de fond, față de

excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de

pârâții P.A., P.G. și S.C. „C.” S.A., a constatat că,

față de dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,

care reglementează termenul în care poate fi exercitat dreptul la

acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare cu privire la imobilele ce fac obiectul acestei legi, în

raport de data introducerii acțiunii de față de către

reclamant la 14 septembrie 2005, dreptul la acțiunea în constatarea

nulității actului de vânzare-cumpărare, încheiat între

pârâți în temeiul Legii nr. 112/1995, este prescris.

Această soluție, legal a fost

menținută prin decizia atacată, deoarece termenul prevăzut

de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia „prin derogare

de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune

se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii”, ce

a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și nr. 145/2001

până la 14 august 2002, este un termen special de prescripție, care

înlătură dreptul subiectiv la acțiune pentru constatarea

nulității actelor juridice de înstrăinare având ca obiect

imobilele ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001, după data de 14 august

2002.

Prin urmare, cu aplicarea corectă a

prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, au constatat

instanțele de  fond și apel că, față de data

promovării acțiunii privind constatarea nulității absolute

a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996,

încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 între  pârâții S.C. „C.” S.A.

Brașov,  P.A. și P.G.L., la 14 septembrie 2005, dreptul

subiectiv la acțiune al reclamantului-recurent este prescris.

Critica potrivit căreia, în

speță, nu sunt incidente dispozițiilor art.  45 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamantul nu a avut cunoștință

de existența contractului de vânzare-cumpărare până la data de

25 iulie 2005, când s-a emis dispoziția de către Primarul

municipiului Codlea, este nefondată.

Astfel, din conținutul

notificării formulată de reclamant în condițiile Legii nr.

10/2001, la 18 iulie 2001 rezultă că acesta avea

cunoștință de faptul că imobilul a fost înstrăinat în

baza Legii nr. 112/1995, în anul 1998 sau 1999, astfel că în mod legal au

apreciat instanțele de fond și apel că în raport de

dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, dreptul la

acțiune al reclamantului având ca obiect constatarea nulității

actului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți în temeiul Legii

nr. 112/1995, este prescris.

In ceea ce privește critica

reclamantului-recurent potrivit căreia i-a fost încălcat dreptul de

acces la instanță, potrivit art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, prin soluționarea cauzei de către instanțele

de fond și apel, este  nefondată.

Astfel, soluționarea cauzei pe

excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce

privește capătul de cerere în constatarea nulității

contractului de  vânzare privind  un imobil al cărui regim juridic

este reglementat de Legea nr. 10/2001, nu poate fi imputabilă

instanțelor de judecată, ci reclamantului, care nu a uzat de dreptul

său procesual recunoscut de dreptul național, în termenul defipt de

lege în acest sens, cu alte cuvinte dreptul la un proces echitabil nu poate fi

considerat efectiv decât dacă cererea reclamantului ar fi fost

exprimată cu respectarea normelor de procedură, respectiv cele care

reglementează termenul în care aceasta putea fi formulată.

Nici critica potrivit căreia,

instanțele de fond și apel, soluționând cauza, au

încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la

Convenție, nu este întemeiată, deoarece, conform jurisprudenței

constante a organelor jurisdicționale ale Convenției, această

dispoziție legală ocrotește bunurile actuale, iar nu

speranța de a vedea renăscută supraviețuirea unui drept de

proprietate, imposibil de exercitat pe o perioadă îndelungată de

timp.

Or, așa cum s-a arătat,

reclamantul a inițiat un demers judiciar prin care urmărea

redobândirea dreptului de proprietate ce a aparținut autorilor

săi, caz în care, protecția  oferită de textul invocat din

Convenție nu-și găsește aplicarea.

De altfel, în speță, la data

soluționării recursului, operează și excepția lucrului

judecat reglementată de art. 1201 Cod civil, în raport de sentința

civilă nr. 4900 din 8 iunie 2006, a Judecătoriei Brașov,

definitivă și irevocabilă, potrivit deciziei civile nr. 359/R

din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel  Brașov.

Astfel, între părțile din

prezentul litigiu, în aceeași calitate, pentru aceiași cauză

și același obiect, a existat un alt litigiu, care a fost

soluționat irevocabil, în sensul respingerii capătului de cerere în

constatarea nulității absolute  a contractului de vânzare-cumpărare

nr. 275 din 18 decembrie  1996, privind imobilul situat în Codlea, ca

fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantului. Excepția

prescripției dreptului la  acțiune este o excepție de fond,

absolută și dirimantă, ce împiedică abordarea fondului litigiului,

astfel că hotărârea invocată este susceptibilă de putere de

lucru judecat și împiedică reluarea judecății printr-un alt

proces pentru ceea ce s-a statuat în primul proces, soluționat irevocabil.

Pentru aceste considerente, instanța a

admis excepția lucrului judecat invocată de pârâți și a

respins recursul declarat de reclamantul  P.E.