ÎCCJ, decizie (scj.ro #86747)

Acțiune privind constatarea nulității unui contract de vânzare cumpărare încheiate in temeiul Legii nr. 112/1995. Prescrierea dreptului la acțiune. Invocarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Cuprins pe materii. Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate. Nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat in temeiul Legii nr. 112/1995. Prescrierea dreptului la acțiune. Art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Index alfabetic. Drept civil. - Contract de vânzare-cumpărare - Constatarea nulității - Prescrierea dreptului la acțiune. Legea nr. 112/995 Legea nr. 10/2001: art. 22 alin.(1), art. 23, art. 25 alin. (1 ) și art. 26 alin. (1) Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 498/2003 O.U.G. 109/2001 O.U.G. nr. 145/2001 Convenția Europeană a Drepturilor Omului: art. 1 Protocolul nr. 1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului Soluționarea unei cauze pe excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește constatarea nulității unui contract de vânzare privind un imobil al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr. 10/2001, nu poate fi imputabilă instanțelor de judecată, ci reclamantului, care nu a uzat de dreptul său procesual recunoscut de dreptul național, în termenul defipt de lege în acest sens, cu alte cuvinte dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererea reclamantului ar fi fost exprimată cu respectarea normelor de procedură, respectiv cele care reglementează termenul în care aceasta putea fi formulată.

Instanțele de fond și apel, soluționând astfel cauza, nu au încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție, deoarece, conform jurisprudenței constante a organelor jurisdicționale ale Convenției, această dispoziție legală ocrotește bunurile actuale, iar nu speranța de a vedea renăscută supraviețuirea unui drept de proprietate, imposibil de exercitat pe o perioadă îndelungată de timp.

Or, așa cum s-a arătat, reclamantul a inițiat un demers judiciar prin care urmărea redobândirea dreptului de proprietate ce a aparținut autorilor săi, caz în care, protecția oferită de textul invocat din Convenție nu-și găsește aplicarea . Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 528 din 30 ianuarie 2008 Prin sentința nr. 283/5/2006, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului Codlea, invocată din oficiu; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții P.A. și P.G., precum și de pârâta S.C. „C.” S.A., și, în consecință, a respins acțiunea civilă formulată și modificată de reclamantul P.E., în contradictoriu cu pârâții Consiliul județean Brașov și Primarul municipiului Codlea, ca fiind formulată și îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.

A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții P.A., P.G. și S.C. „C.” S.A. Brașov, având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996 încheiat între aceste părți, ca prescrisă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că pârâtul Primarul municipiului Codlea nu are calitate procesuală pasivă în cauză, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată. Din interpretarea dispozițiilor art. 22 alin.(1), art. 23, art. 25 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că notificarea se adresează și, respectiv, se soluționează de către unitatea-persoana juridică - care are în administrarea sa imobilul ce face obiectul notificării, noțiunea de „unitate deținătoare” fiind explicită și în partea introductivă a Capitolului 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 498/2003. Această interpretare este în spiritul principiilor de drept civil, având în vedere că hotărârea judecătorească prin care este soluționată contestația trebuie să se opună persoanei juridice în al cărei patrimoniu se află evidențiat imobilul în litigiu și în raport cu care hotărârea să poată fi eventual pusă în executare. În același sens, instanța a apreciat că, în soluționarea notificării, primarul unei unități administrativ-teritoriale nu acționează în nume propriu sau ca autoritate administrativă, ci în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale, emițând în numele acesteia o dispoziție cu caracter individual. In ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune al reclamantului, având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996, încheiat între pârâții P.A.

și P.G., și S.C. „C.” S.A., invocată de pârâți a fost constatată întemeiată față de prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată. Termenul reglementat de acest text de lege, care a fost prelungit succesiv prin O.U.G. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001, în care putea fi promovată acțiunea în constatarea nulității contractelor de înstrăinare încheiate cu privire la imobilele ce fac obiectul acestei legi, a expirat la 14 august 2002 și față de data promovării acțiunii de față - 14 septembrie 2005, s-a reținut că dreptul la acțiune al reclamantului în ceea ce privește constatarea nulității actului atacat este prescris.

Prin decizia civilă nr. 32/Ap din 26 martie 2007, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de contestatorul P.E.; a desființat, în parte, sentința atacată, numai cu privire la excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Primarului municipiului Codlea și a trimis cauza spre rejudecare sub acest aspect; a păstrat din sentința apelată dispozițiile referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului județean Brașov și a respingerii acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/1996, ca prescrisă; a respins restul pretențiilor din apel, reținând, în esență, următoarele : Primarul municipiului Codlea este emitentul dispoziției contestate și, ca atare, are calitate procesuală pasivă, cum rezultă și din practica instanței superioare.

Critica privitoare la soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, în ceea ce privește constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996 încheiat între pârâții P.A., P.G. și S.C. „C.” S.A., a fost constatată neîntemeiată, față de dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată. Actul a cărui nulitate se invocă este încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 și tocmai acestea sunt actele vizate de situațiile reglementate de art. 45 din Legea nr. 10/2001, text de lege invocat de reclamant în susținerea acțiunii sale. Fiind vorba de o normă cu caracter special, existentă la data promovării acțiunii, s-a apreciat că aceasta derogă de la principiul imprescriptibilității acțiunilor în constatarea nulității și se aplică cu prioritate.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul P.E. criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C.proc.civ. In dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamantul a formulat critici în legătură cu modul de soluționare a motivului trei de apel, arătând că potrivit art. 12 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, contractelor de vânzare-cumpărare la care se referă art. 9 din acest act normativ, le sunt aplicabile dispozițiile privind nulitatea actelor juridice. Recurentul susține că, în contextul în care până la data de 25 iulie 2005 când s-a emis de către Primarul municipiului Codlea dispoziția nr. 419, nu a aflat că imobilul a fost înstrăinat foștilor chiriași.

În cauză nu pot fi incidente dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, atâta vreme cât acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 14 septembrie 2005. Or, interpretarea contrară a acestor dispoziții legale ar însemna o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție. Mai arată reclamantul că, atâta vreme cât nici antecesorul său și nici acesta nu au avut ce ataca conform art. 18 din Legea nr. 112/1995, înseamnă că nu a putut beneficia de dreptul la judecată în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială.

Prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune i-a fost încălcat dreptul la respectarea proprietății, așa cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție, iar față de dispozițiile art. 20 alin.(2) din Constituția României, în caz de neconcordanță între legislația internațională și dreptul intern se dă prioritate legislației internaționale. În ședința publică pârâții P.A. și P.G. au invocat excepția autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/1996, încheiat între aceștia și S.C. „C.” S.A., în raport de sentința civilă nr. 4100 din 8 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Brașov definitivă și irevocabilă.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente : Prin cererea depusă la termenul din 19 iunie 2006, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să cheme în judecată și pe S.C. „C.” S.A. Brașov și Consiliul județean Brașov, în calitate de pârâți, depunând și copia contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate o invocă, respectiv nr. 275 din 18 decembrie 1996, încheiat între S.C. „C.” S.A. Brașov, P.A. și P.G.L., în temeiul Legii nr. 112/1995. În notificarea formulată de către recurentul-reclamant, în temeiul Legii nr. 10/2001, se precizează că valoarea imobilului este de 240.000 USD. Instanța de fond, față de excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții P.A., P.G.

și S.C. „C.” S.A., a constatat că, față de dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care reglementează termenul în care poate fi exercitat dreptul la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele ce fac obiectul acestei legi, în raport de data introducerii acțiunii de față de către reclamant la 14 septembrie 2005, dreptul la acțiunea în constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâți în temeiul Legii nr. 112/1995, este prescris. Această soluție, legal a fost menținută prin decizia atacată, deoarece termenul prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii”, ce a fost prelungit succesiv prin O.U.G.

nr. 109/2001 și nr. 145/2001 până la 14 august 2002, este un termen special de prescripție, care înlătură dreptul subiectiv la acțiune pentru constatarea nulității actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001, după data de 14 august 2002. Prin urmare, cu aplicarea corectă a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, au constatat instanțele de fond și apel că, față de data promovării acțiunii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 între pârâții S.C. „C.” S.A. Brașov, P.A. și P.G.L., la 14 septembrie 2005, dreptul subiectiv la acțiune al reclamantului-recurent este prescris.

Critica potrivit căreia, în speță, nu sunt incidente dispozițiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamantul nu a avut cunoștință de existența contractului de vânzare-cumpărare până la data de 25 iulie 2005, când s-a emis dispoziția de către Primarul municipiului Codlea, este nefondată. Astfel, din conținutul notificării formulată de reclamant în condițiile Legii nr. 10/2001, la 18 iulie 2001 rezultă că acesta avea cunoștință de faptul că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, în anul 1998 sau 1999, astfel că în mod legal au apreciat instanțele de fond și apel că în raport de dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, dreptul la acțiune al reclamantului având ca obiect constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți în temeiul Legii nr. 112/1995, este prescris.

In ceea ce privește critica reclamantului-recurent potrivit căreia i-a fost încălcat dreptul de acces la instanță, potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin soluționarea cauzei de către instanțele de fond și apel, este nefondată. Astfel, soluționarea cauzei pe excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește capătul de cerere în constatarea nulității contractului de vânzare privind un imobil al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr. 10/2001, nu poate fi imputabilă instanțelor de judecată, ci reclamantului, care nu a uzat de dreptul său procesual recunoscut de dreptul național, în termenul defipt de lege în acest sens, cu alte cuvinte dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererea reclamantului ar fi fost exprimată cu respectarea normelor de procedură, respectiv cele care reglementează termenul în care aceasta putea fi formulată.

Nici critica potrivit căreia, instanțele de fond și apel, soluționând cauza, au încălcat dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție, nu este întemeiată, deoarece, conform jurisprudenței constante a organelor jurisdicționale ale Convenției, această dispoziție legală ocrotește bunurile actuale, iar nu speranța de a vedea renăscută supraviețuirea unui drept de proprietate, imposibil de exercitat pe o perioadă îndelungată de timp. Or, așa cum s-a arătat, reclamantul a inițiat un demers judiciar prin care urmărea redobândirea dreptului de proprietate ce a aparținut autorilor săi, caz în care, protecția oferită de textul invocat din Convenție nu-și găsește aplicarea.

De altfel, în speță, la data soluționării recursului, operează și excepția lucrului judecat reglementată de art. 1201 Cod civil, în raport de sentința civilă nr. 4900 din 8 iunie 2006, a Judecătoriei Brașov, definitivă și irevocabilă, potrivit deciziei civile nr. 359/R din 4 octombrie 2007 a Curții de Apel Brașov. Astfel, între părțile din prezentul litigiu, în aceeași calitate, pentru aceiași cauză și același obiect, a existat un alt litigiu, care a fost soluționat irevocabil, în sensul respingerii capătului de cerere în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996, privind imobilul situat în Codlea, ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantului.

Excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de fond, absolută și dirimantă, ce împiedică abordarea fondului litigiului, astfel că hotărârea invocată este susceptibilă de putere de lucru judecat și împiedică reluarea judecății printr-un alt proces pentru ceea ce s-a statuat în primul proces, soluționat irevocabil. Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția lucrului judecat invocată de pârâți și a respins recursul declarat de reclamantul P.E.