ÎCCJ, decizie (scj.ro #122512)

Mandat european de arestare. Predare amânată. Arestarea persoanei solicitate

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

-

predare amânată

-

arestarea persoanei solicitate

Legea nr. 302/2004,

art. 58 alin. (3), art. 112

În cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare și, în temeiul art. 58 alin. (3) raportat la art. 112 din Legea nr. 302/2004, amână predarea persoanei solicitate până la liberarea condiționată sau executarea pedepsei închisorii la termen - întrucât persoana solicitată se află în executarea pedepsei închisorii aplicate de instanțele judecătorești din România -, instanța dispune arestarea persoanei solicitate începând cu data liberării condiționate ori a executării pedepsei închisorii la termen, în vederea predării și emite mandatul de arestare, care se pune în executare la data menționată, ca dată a încetării motivelor care au justificat amânarea.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 670 din 12 mai 2015

Prin sentința nr. 203/2015 din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare din 17 martie 2015, dat în dosarul nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., cu privire la persoana solicitată M.V., aflată în stare de detenție în Penitenciarul Gherla în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1114 din 17 aprilie 2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare și, în consecință:

În baza art. 58 alin. (3) raportat la art. 112 din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate M.V. până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate M.V. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data liberării condiționate sau data executării pedepsei la termen, în vederea executării mandatului european de arestare din 17 martie 2015, dat în dosarul nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., în vederea predării.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

S-a stabilit că cetățeanul român va fi predat cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate față de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că prin cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile față de persoana solicitată M.V. de cetățenie română, în vederea predării acesteia autorităților judiciare din Italia. În motivarea cererii s-a arătat că judecătorul de cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Varese, Italia a emis un mandat european de arestare cu nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip din 17 martie 2015 pe numele inculpatului M.V. pentru săvârșirea infracțiunii de corupție prevăzută în art. 319, art. 321, art. 81 și art. 110 C. pen. italian, constând în aceea că, în jurul datei de 21 februarie 2013, în timp ce se afla deținut în cadrul Penitenciarului din Varese, Italia, a dat bani, a promis achitarea unor sume de bani și acordarea de servicii sexuale oferite de prostituatele controlate de inculpat funcționarilor, gardieni de penitenciar: T.F., P.C., R.R., D.P. și C.A., în scopul facilitării evadării sale din penitenciarul menționat.

Fapta reținută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută și de legea română în art. 290 alin. (1) C. pen. respectiv darea de mită, sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și nefiind constatate impedimente legate la predare, curtea de apel a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

S-a constatat că persoana solicitată M.V. se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu în Penitenciarul Gherla.

Având în vedere că fapta comisă este prevăzută și de legea română, fiind îndeplinite cerințele textelor de lege prevăzute în art. 58 și art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare din 17 martie 2015, dat în dosarul nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., cu privire la persoana solicitată M.V., aflată în stare de detenție în Penitenciarul Gherla în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1114 din 17 aprilie 2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare și, în consecință:

În baza art. 58 alin. (3) raportat la art. 112 din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate M.V. până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Potrivit art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.V. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data liberării condiționate sau data executării pedepsei la termen, în vederea executării mandatului european de arestare din 17 martie 2015, dat în dosarul nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., și a predării persoanei solicitate.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată M.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 aprilie 2015.

În dezbateri, contestatorul M.V. a solicitat respingerea cererii de executarea a mandatului european de arestare, având în vedere starea în care se găsește acesta, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate pronunțată de o instanță română.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată M.V., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.”

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din lege.

De asemenea, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare italiene au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip din 17 martie 2015, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., pe numele persoanei solicitate M.V. Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței nr. 203/2015 din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 203/2015 din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.V. și, având în vedere că aceasta se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1114 din 17 aprilie 2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare, s-a dispus amânarea predării către autoritatea judiciară emitentă până la data liberării condiționate sau data executării pedepsei la termen.

Instanța de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, în cauză neexistând niciun impediment privind punerea în executare și predarea persoanei solicitate, nefiind incidente dispozițiile prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată M.V. împotriva sentinței nr. 203/2015 din 15 aprilie 2015 a Curții de Apel Cluj, Secția penală și pentru cauze cu minori.