ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A., reține următoarele:

A. Prin Sentința penală nr. 351/D/2019 din 13.11.2019, Tribunalul Bacău, secția penală, a dispus cu privire la inculpatul A.:

A constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este C. pen. de la 1969.

A condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257, alin. (1) C. pen. de la 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012) cu referire la art. 258, alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. de la 1969 (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 5, alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 1969, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

A constatat că infracțiunea dedusă judecății și pentru care s-a dispus condamnarea este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 61/26.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 434/A/4.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În temeiul art. 36, alin. (2) C. pen. de la 1969 raportat la art. 33, alin. (1), lit. a) C. pen. de la 1969 și art. 34 alin. (1), lit. b) C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 5, alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 61/26.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 434/A/4.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a), teza a doua și lit. b) C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

În temeiul art. 36, alin. (3) C. pen. de la 1969 a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, perioada executată anterior prin reținere, arest preventiv, arest la domiciliu și detenție, de la data de 09.07.2015, la data de 12.02.2016, inclusiv și de la data de 14.12.2017 până la data de 30.01.2019, inclusiv.

A menținut beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr. 1599/06.12.2018 a Judecătoriei Vaslui, definitivă prin Decizia penală nr. 13/DC din 30.01.2019 pronunțată de Tribunalul Vaslui.

În temeiul art. 257, alin. (2) raportat la art. 256, alin. (2) C. pen. de la 1969, a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 1.264.000 RON.

În temeiul art. 404, alin. (4), lit. c) C. proc. pen.. a menținut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța procurorului din data de 17.10.2017 asupra următoarelor bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 1.264.000 RON, în vederea executării măsurii de siguranță a confiscării speciale precum și la garantarea executării cheltuielilor judiciare:

- suprafața de 101 m.p. teren situat în intravilanul comunei Măgura jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. x a UAT Măgura cu numărul cadastral x dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2008 la BNP B.;

- imobilul constituit din: locuință P+1 în suprafața de 148,47 mp, foișor în suprafața de 18,60 mp și piscină în suprafața de 58,75 mp, situate în intravilanul comunei Măgura jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. x a UAT Măgura cu numărul cadastral x dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2008 la BNP B.;

- din imobilul constituit din locuință P+1 în suprafața de 129,13 mp situat în intravilanul comunei Măgura jud. Bacău, înscris în Cartea funciară nr. x a UAT Măgura cu numărul cadastral x dobândit prin act de dezmembrare autentificat sub nr. x/2006 la BNP C., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1996 la BNP D., autorizație de construire nr. x/1996

B. Prin Decizia penală nr. 573 din 06 iulie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie a respins, ca fiind nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 351/D/2019 din 13.11.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva Deciziei penale nr. 573 din 06 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie a formulat recurs în casație inculpatul A..

C. Prin încheierea din 18 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiției, secția penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 573 din 06 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, a trimis cauza la Completul 3 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 20.01.2021, reținând că aspectele invocate în cererea de recurs în casație vizează elementele de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea ce pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Evaluarea poartă asupra cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul a menționat că descrierea faptei nu poate constitui infracțiunea de trafic de influență întrucât recurentul nu a avut influență asupra unui funcționar care să decidă subcontractarea unor lucrări, atât timp cât în descrierea faptei se precizează că pretinsa influență asupra reprezentanților SC E. SA, a exercitat-o prin intermediul numitului F. - acționarul majoritar al societății, care trebuia să-și exercite influența sa personală (și nu a recurentului) asupra decidenților din societate ce puteau să încheie contractele de subcontractare. Față de modul cum s-a realizat descrierea faptei, a considerat că nu este îndeplinită cerința legală privind existența unei influențe a sa asupra unui funcționar apt să decidă îndeplinirea unui act.

De asemenea, a invocat faptul că denunțătorul F. nu a avut calitatea de funcționar sau salariat al SC E. SA. A mai precizat că acesta nu a avut calitatea de funcționar privat, deoarece art. 147 alin. (2) din C. pen. din 1969, prevede că funcționarul privat este "salariatul unei persoane juridice", iar conform art. 10 din Codul Muncii salariatul este o persoană care are un contract de muncă.

Înalta Curte reamintește că scopul recursului în casație este acela de a îndrepta erorile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În cauza de față, recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Sintagma "nu este prevăzută de legea penală", regăsită în cuprinsul dispoziției normei de procedură penală evocate, privește situațiile în care condamnarea se bazează pe o conduită ce excede celei incriminate ori care nu a făcut de plano obiectul incriminării sau în privința căreia a operat dezincriminarea.

Instanța de recurs constată că pe baza probelor administrate instanțele au decelat situația de fapt, au evaluat apărările părților și au statuat asupra condițiilor de tipicitate obiectivă și subiectivă a infracțiunilor.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. de la 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012), cu aplicarea art. 41, alin. (2) din C. pen. de la 1969 (2 acte materiale), totul cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În cauză, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de trafic de influență, pentru care a fost condamnat inculpatul, corespund faptei reținute în concret în sarcina sa, respectiv că în calitate de deputat al G. în Parlamentul României, în perioada iulie- august 2010 a pretins sume de bani pentru partidul din care făcea parte, iar în perioada mai- noiembrie 2011 a primit în mai multe tranșe, prin intermediul SC H. SA, controlată de I., suma totală de 1.264.000 RON compusă din 824.000 RON de la J., administrator al SC K. SRL și 440.000 RON de la L., administrator al SC M. SRL.

Banii au fost pretinși și primiți pentru a-și exercita influența asupra reprezentanților SC E. SA, prin intermediul acționarului majoritar al acesteia F., în scopul subcontractării de către societatea sus-menționată a lucrărilor aferente obiectivului "Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul Rotunda - Buruienești, comuna Doljești, județul Neamț" al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.

S-a reținut că prin intermediul lui F., recurentul A. a determinat subcontractarea lucrărilor de către SC E. SA, reprezentată de N. - director general - și O. - director tehnic - societăților administrate de L. și J., respectiv SC M. SRL Bacău și SC P. SRL Q./SC K. SRL. Tot prin intermediul lui F., a solicitat SC E. SA ca o parte din sumele datorate subcontractorilor să fie achitate prin bilete la ordin.

Ca urmare, E. SA, prin director economic R., a emis în perioada august- octombrie 2011 cinci bilete la ordin în favoarea subcontractorilor SC M. SRL și SC K. SRL, bilete la ordin care au fost girate la cererea lui A. către SC H. SA.

La solicitarea recurentului A., I., administrator al SC H. SA, i-a dat inculpatului A., în mai multe tranșe, în numerar, suma de 1.264.000 RON reprezentând totalul sumelor înscrise pe cele cinci bilete la ordin.

Pentru justificarea girării celor cinci bilete la ordin, la solicitarea inculpatului A., între SC H. SA, pe de o parte și SC M. SRL și SC K. SRL, pe de altă parte, au fost încheiate contracte de prestări servicii la obiectivul de investiții anterior menționat, în baza cărora au fost emise facturi fiscale care atestau în mod nereal prestarea acestor servicii.

Înalta Curte amintește că pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar ca inculpatul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului.

În acest sens, se are în vedere faptul că instanța de apel a reținut că inculpatul a pretins și primit bani pentru a-și exercita influența asupra reprezentanților SC E. SA, prin intermediul acționarului majoritar al acesteia F., în scopul subcontractării de către societatea sus-menționată.

Acest aspect a fost contestat în cadrul cererii de recurs în casație de inculpatul A., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență întrucât se impunea ca influența să fie exercitată în mod direct față de funcționari.

Înalta Curte constată că pentru existența infracțiunii, influența nu trebuie exercitată în mod direct asupra funcționarului, ci se poate realiza și în mod indirect, printr-un intermediar.

De altfel, jurisprudența Înaltei Curți evocă reținerea infracțiunii de trafic de influență săvârșită prin intermediar, arătându-se că "inculpatul poate să comită infracțiunea de trafic de influență nu numai pretinzând că are influență directă asupra judecătorului, ci și indirect, printr-un intermediar, în speță, printr-un avocat, influent ori nu, față de judecătorii din completul de judecată" (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 5071/2003, www.x.ro).

În ceea ce privește lipsa calității de funcționar a denunțătorului prin intermediul căruia s-a traficat influența, Înalta Curte reține că în cauză subiecții pasivi secundari ai infracțiunii de trafic de influență sunt funcționarii din cadrul E. SA, față de care s-a traficat influența prin intermediul denunțătorului F. și nu însuși denunțătorul.

Astfel, se constată că banii au fost promiși/dați pentru ca inculpatul A. să-și exercite influența asupra reprezentanților SC E. SA, în scopul subcontractării de către societatea sus-menționată, către societățile controlate de inculpați, a lucrărilor aferente obiectivului "Lucrările de îndiguire a râului Siret pe tronsonul Rotunda - Buruienești, comuna Doljești, județul Neamț" al cărui beneficiar a fost A.N.A.R. - A.B.A. Siret.

Or, subiectul pasiv secundar al infracțiunii de trafic de influență, chiar dacă s-a realizat prin intermediar, respectiv prin denunțătorul F., îl constituie funcționarul asupra căruia se exercită influența, respectiv al reprezentanților SC E. SA.

În acest context, instanța de recurs constată că, în accepțiunea dispozițiilor art. 147 alin. (2) din C. pen. din 1969 conform cărora prin funcționar se înțelege persoana menționată la alin. (1), precum și orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat, reprezentanții SC E. SA aveau calitatea de funcționari.

Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod corect dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. de la 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 573 din 06 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 573 din 06 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.

GGC - GV