ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4228/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de pârâtă.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 168 din 30 iunie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta afirmă că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, motiv de casare ce se circumscrie prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, recurenta reclamantă susține că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 precum și pe cele ale art. 285 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Deși s-a reținut în sarcina sa încălcarea prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care interzic funcționarului public desfășurarea unor funcții din sectorul privat care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar, recurenta reclamantă arată că instanța fondului nu a menționat care sunt acele atribuții, exercitate în virtutea calității de funcționar public la CAS Vrancea, care ar avea legătură cu cea de a doua funcție exercitată, respectiv cea de medic specialist în cadrul B. SRL.

Omisiunea instanței de fond de a motiva legătura de condiționalitate prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 trebuie coroborată cu faptul că fișele posturilor emise de cei doi angajatori, din cuprinsul acestora rezultând atribuții total diferite.

Nu în ultimul rând, recurenta reclamantă arată că nu a fost implicată în evaluarea furnizorului SC B. SRL și nici în derularea contractului acestei societăți cu CAS Vrancea, fiind totodată de subliniat faptul că recurenta reclamantă a înștiințat conducerea casei de asigurări de sănătate, prin adresa nr. x/23.03.2009, cu privire la începerea colaborării cu furnizorul de servicii medicale C. SRL.

Față de aceste considerente recurenta reclamantă solicită casarea sentinței civile atacate, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul civil de față, curtea constată că este nefondat, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, curtea constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut în sarcina reclamantei situația de incompatibilitate prev. de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 295 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

În concret, pârâta Agenția Națională de Integritate a imputat reclamantei nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților, sub aspectul cumulului între funcția publică de consilier superior în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea și funcția de medic specialist în cadrul SC B. SRL - furnizor de servicii medicale aflat în relații contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea, în perioada 23.03.2009 - 01.06.2013.

Reclamanta a formulat contestație împotriva raportului de evaluare anterior menționat, cererea sa fiind respinsă de prima instanță ca fiind neîntemeiată, pentru considerentele menționate în cuprinsul Sentinței civile nr. 168 din 30 iunie 2016.

Prin prezentul recurs, reclamanta susține că judecătorul fondului a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale relativ la situația de fapt dedusă judecății, critică ce se dovedește a fi nefondată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Este necontestat faptul că recurenta reclamantă deține funcția de consilier superior în cadrul Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea, începând cu data de 01.04.2007, conform Deciziei nr. 135/02.04.2007 a Președintelui -director general al Casei de Asigurări de Sănătate Vrancea și a avut calitatea de medic specialist în cadrul SC B. SRL conform Contractului individual de muncă nr. x/23.03.2009, în perioada 23.03.2009 - 01.06.2013.

Incompatibilitatea reținută prin raportul de evaluare contestat vizează cazul prevăzut de art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului.

În plus, se reține în cuprinsul raportului de evaluare și încălcarea dispozițiilor art. 285 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (forma în vigoare până la 28.08.2015, articol devenit nr. 295 prin renumerotare), potrivit cărora personalul CNAS și al caselor de asigurări este constituit din funcționari publici și personal contractual, în condițiile legii și nu pot desfășura activități la furnizorii de servicii medicale.

Recurenta susține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 466 din Legea nr. 95/2006, text de lege care-i permite desfășurarea activității, instituind o excepție de la regimul incompatibilităților, constatând curtea că nici această apărare nu atestă nelegalitatea raportului de evaluare.

Potrivit dispozițiilor art. 466 din Legea nr. 95/2006 (forma în vigoare până la data de 28.08.2015) medicii care ocupa funcții publice în cadrul aparatului central al Ministerului Sănătății, în cadrul direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, în cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și, respectiv, în cadrul caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului București, precum și cei din cadrul ministerelor sau instituțiilor centrale cu rețele sanitare proprii pot desfășura în afara programului normal de lucru, în condițiile legii, activități profesionale, potrivit calificării pe care o dețin. Prevederile se aplica, cu respectarea reglementarilor legale referitoare la conflictul de interese și incompatibilități stabilite pentru sistemul sanitar, iar activitățile profesionale se desfășoară exclusiv în unități sanitare private.

Or, aceste dispoziții au fost coroborate de intimata pârâtă cu prevederile art. 91 din Legea nr. 161/2003 și au fost avute în vedere de instanța fondului, rezultând, din fișa postului de consilier superior în cadrul CAS Vrancea, faptul că recurenta reclamantă are atribuții de verificare a calității serviciilor medicale prestate de furnizorii de servicii medicale aflate în relații contractuale cu CAS (între aceștia figurând și SC B. SRL, al cărei angajat a fost recurenta reclamantă), verifică corectitudinea documentelor întocmite de furnizori de servicii medicale dar și alte atribuții care pot viza nemijlocit raporturile desfășurate de furnizorul de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate.

În atare context, în mod legal a apreciat prima instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiind irelevant faptul că în cauză nu a fost dovedită participarea efectivă și concretă a recurentei reclamante la îndeplinirea unei atribuții de serviciu cu privire la raporturile contractuale existente între CAS Vrancea și SC B. SRL, pentru că o atare împrejurare ar fi presupus și existența unui conflict de interese.

Față de aceste considerente, curtea constată că în mod legal a fost reținută în sarcina recurentei reclamante starea de incompatibilitate vizată de dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, astfel că nu este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 168 din 30 iunie 2016 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2018.

GGC - GV