ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2029/2016

Decizia nr. 2029/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 218 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca nefondată, cererea reclamantului A. prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare din 20 martie 2014 emis de autoritatea pârâtă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Sunt invocate motivele de nelegalitate a hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Astfel arată că sentința recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată, respectiv au fost înlăturate neargumentat susținerile și apărările recurentului-reclamant. Acesta a arătat că pentru a exista starea de incompatibilitate se impunea a se dovedi, dincolo de orice dubiu, că în perioada supusă controlului ar fi exercitat efectiv funcțiile incompatibile menționate în raportul de evaluare. Or, neexercitarea efectivă a funcției de administrator al societății B. SRL ca și lipsa unor contracte care să fi fost încheiate de această societate cu Primăria municipiului Focșani sau cu unitățile subordonate acesteia atestă că recurentului-reclamant nu i se poate imputa starea de incompatibilitate.

Atât în perioada exercitării funcției publice de director la Camera Agricolă Județeană Vrancea, cât și în perioada exercitării funcției de viceprimar, recurentul-reclamant nu a deținut și funcția de administrator al societății B. SRL, activitatea acestei societății fiind suspendată, la cererea societății, încă din data de 1 octombrie 2009. Titulatura de administrator al unei societăți cu activitatea suspendată încă din 1 septembrie 2009 nu poate echivala cu deținerea funcției de administrator, o asemenea situație implicând exercitarea efectivă a atribuțiilor date prin lege acestei funcții. În această împrejurare, funcția de administrator este una scriptică iar nu efectivă, care nu poate conduce la constatarea unei stări de incompatibilitate, în temeiul dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) și art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Pe de altă parte, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (care stabilește că funcționarii publici pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public) fără să se raporteze în concret la împrejurările cauzei. Convingerea asupra stării de incompatibilitate trebuie formată ținându-se seama, printre altele, și de existența sau nu a intenției celui căruia i se impută această stare de incompatibilitate.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă ANI solicită respingerea recursului, ca nefundat, arătând că prima instanță s-a referit la obiectul principal de activitate al societății B. SRL, care este în legătură directă cu atribuțiile funcției de director al Camerei Agricole Județene Vrancea reținând și că este nerelevant dacă activitatea societății comerciale a fost sau nu suspendată. Susținerile recurentului potrivit cărora exercitarea simultană a funcției publice de director al Camerei Agricole Județene Vrancea și a celei de administrator al societății B. SRL nu încălcă prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 sunt nefondate deoarece obiectul principal de activitate al societății este acela de servicii pentru mecanizarea, chimizarea agriculturii și protecția fitosanitară, activitate care are o legătură directă cu Camera Agricolă Județeană Vrancea.

Cât privește starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, aceste dispoziții legale se referă la deținerea calității de administrator, iar nu la exercitarea acesteia.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 16 martie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecarea lui în fond.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte îl constată nefondat.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin Raportul de evaluare nr. 11994/G/II din 20 martie 2014, care face obiectul acțiunii în contencios administrativ de față, s-a reținut starea de incompatibilitate a recurentului-reclamant prin deținerea simultană, în perioada 29 ianuarie 2010 - 9 iulie 2012, a funcției publice de director al Camerei Agricole Județene Vrancea și a funcției de administrator al societății B. SRL, iar în perioada de la 10 iulie 2012 și până la data întocmirii raportului, a funcției de viceprimar al municipiului Focșani și a funcției de administrator al societății B. SRL. Primul cumul de funcții este interzis de dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, iar cel de-al doilea de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Criticile recurentului referitoare la neanalizarea de către prima instanță a argumentelor pe care le-a invocat în motivarea cererii de anulare a raportului sunt nefondate. Prima instanță a analizat aspectul referitor la suspendarea activității societății B. SRL și a stabilit că această împrejurare nu înlătură starea de incompatibilitate întrucât legea nu distinge în funcție de acest reper. Pe de altă parte, a făcut o analiză a obiectului de activitate al societății B. SRL, pe baza căreia a stabilit că reclamantul s-a găsit și în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, activitatea de administrator al acestei societăți fiind apreciată a fi în legătură directă cu atribuțiile exercitate de reclamant ca funcționar public. Prin urmare, nu se poate reține o încălcare de către prima instanță a obligației de a-și motiva hotărârea, inclusiv sub aspectul indicării motivelor pentru care au fost înlăturate argumentele din cererea introductivă, așa cum impune art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. În concluzie, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 este nefondat.

Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., și acesta este nefondat. Astfel, recurentul-reclamant continuă să susțină că suspendarea activității societății, care a avut loc la inițiativa acesteia, conform art. 237 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și care a operat în întreaga perioadă pentru care s-a reținut starea de incompatibilitate ar face să nu fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 alin. (1) și, respectiv, de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Aceste texte de lege se referă la incompatibilitatea funcției publice cu funcția de administrator al unei societăți cu scop lucrativ, în cazul art. 96 alin. (1) din lege, cu circumstanțierea că funcția exercitată în domeniul de activitate din sectorul privat trebuie să se găsească în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului. Textele de lege nu disting în raport de exercitarea efectivă sau nu a atribuțiilor specifice funcției de administrator și, cu atât mai puțin, în raport de o eventuală suspendare a activității societății, care nu este relevantă cât privește reținerea stării de incompatibilitate întrucât administratorul societății, în perioada suspendării activității acesteia, continuă să dețină și să exercite funcția respectivă.

Recurentul susține nefondat că analiza stării de incompatibilitate ar trebui să aibă în vedere criterii pe care legea nu le prevede, precum suspendarea activității societății sau, chiar mai mult, criterii subiective cum ar fi lipsa vinovăției, sub forma intenției de a exercita două funcții considerate de lege incompatibile.

Starea de incompatibilitate există când persoana deține concomitent funcțiile la care textele de lege aplicabile se referă. Or, potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, funcția publică (în speță, de director al Camerei Agricole Județene Vrancea) este incompatibilă cu funcția de administrator al unei societăți al cărei domeniu de activitate este în legătură directă/indirectă cu atribuțiile exercitate de persoană ca funcționar public (în speță, domeniul de activitate al societății B. fiind mecanizarea, chimizarea agriculturii și protecția fitosanitară, acesta este în legătură cu atribuțiile funcției de director al Camerei Agricole), iar potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de administrator al unei societăți cu scop lucrativ.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 218 din data de 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2016.

Procesat de GGC - LM