ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 124 din data de 11.06.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpina, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 5 noul C. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și C., din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968 și din infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (2) noul C. pen., în infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2) și 3 din Legea nr. 319/2006.

În temeiul art. 178 alin. (2) C. pen. 1968 cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A., ocupația muncitor la SC "D." SRL, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

Conform art. 81 C. pen. 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. - 3 ani și 6 luni (pedeapsa + 2 ani).

S-au aplicat disp. art. 71 alin. (5) C. pen. 1968.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. 1968.

Prin aceeași sentință, a fost condamnat inculpatul B., ocupația administrator la SC E. SRL, fără antecedente penale,

- la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968, cu aplic. art. 76 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (2) C. pen.

- la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2), (3) din Legea 319/2006, cu aplic. art. 76 alin. (1) și art. 75 alin. (2) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. 1968 s-au contopit pedepsele aplicate astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

S-au aplicat disp. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. 1968.

Conform art. 81 C. pen. 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen. - 2 ani și 4 luni (pedeapsa + 2 ani).

S-a aplicat art. 71 alin. (5) C. pen. 1968.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. 1968.

În baza art. 37 alin. (2), (3) din Legea nr. 319/2006, a condamnat pe inculpatul C., ocupația administrator la SC E. SRL, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2500 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea măsurilor legale pentru securitate și sănătate în muncă.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63<SUP>1</SUP> C. pen. 1968.

În baza art. 25 rap. la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357, 1373 și 1382 C. civ., a obligat în solidar inculpații A. și B. și părțile responsabile civilmente SC D. SRL și SC E. SRL București să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- suma de 150.000 RON daune morale părții civile F.;

- suma de 11.000 RON daune materiale părții civile G. și 50.000 RON daune morale.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin încheierea din 25 noiembrie 2014 asupra bunurilor mobile aparținând SC D. SRL și SC E. SRL până la concurența sumei de 214.000 RON în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune și garantarea executării cheltuielilor judiciare.

S-a dispus scoaterea de sub sechestru a mijloacelor de transport proprietatea SC D. SRL prevăzute în lista de la dosar fond.

S-a trimis contestația la executare formulată de părțile civile G. și F., depusă la data de 19 mai 2015 în prezenta cauză penală, pentru repartizare aleatorie la completele civile ale instanței, în vederea competentei soluționări conform art. 600 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. și art. 276 C. proc. pen. rap. la art. 1373 C. civ., a obligat inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului câte 900 RON cheltuieli judiciare și părților civile G. și F. suma de 3000 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis sub nr. 4481/P/2013 la data de 6.06.2014, au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și C., pentru săvârșirea infracțiunii de către inculpatul A., de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., de către inculpatul B. de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen. și neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. și ped. de art. 349 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., de către inculpatul C. de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. și ped. de art. 349 alin. (2) C. pen.

S-a reținut pe baza probatoriilor administrate, că inculpatul A., la data de 22.09.2012, în calitate de operator al pompei de turnat betoane aparținând SC D. SRL, a efectuat operațiuni specifice pe șantierul situat pe albia râului Doftana, zona H., în imediata apropiere a liniilor electrice aeriene LEA 20 kV, cu nerespectarea distanței minime de siguranță de 3 m, stabilită conform normativelor în vigoare, fapt ce a condus în jurul orelor 21:30, pe fondul umezelii din atmosferă favorizată de lăsarea întunericului, la producerea unui fenomen de conturnare, un element din structura metalică a brațului autopompei intrând în zona de influență a câmpului electric generat de unul din conductorii activi ai liniilor electrice, provocând electrocutarea victimei I., care a decedat la fata locului.

În privința inculpatului B. responsabil pe linia protecției, securității și sănătății în muncă în cadrul subantreprenorului SC"E."S.R.L, s-a reținut că acesta a permis turnarea betonului în asemenea condiții pe șantierul sus-menționat, cu toate că a fost avertizat de inculpatul A. cu privire la riscurile pe care și le asumă, acesta prevăzând posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar socotind fără temei că nu se va produce, fapt care l-a și determinat, de altfel, să părăsească șantierul, înainte de încheierea procesului de muncă, atitudine neglijentă care a condus la decesul prin electrocutare al victimei I., angajat al societății sale; inculpatul C. responsabil pe linia protecției, securității și sănătății în muncă în cadrul subantreprenorului SC E. SRL, nu a luat nicio măsură legală de securitate și sănătate în muncă în cadrul șantierului amplasat pe albia râului Doftana, zona H., efectuând, în fapt, atribuții specifice acestei specializări în cadrul altui șantier al societății, deschis pe raza orașului Comarnic, cu toate că și-a însușit, în prealabil, prin semnătură, planul propriu de securitate și sănătate în muncă în șantierul "H.", Câmpina, Prahova, acest document având pentru inculpat caracterul unei norme interne obligatorii, iar apoi a părăsit șantierul înainte de încheierea procesului de muncă în scopul de a servi masa, împreună cu inculpatul B., atitudine neglijentă care a condus la producerea unui accident de muncă soldat cu decesul angajatului său I..

Prin încheierea de ședință din data de 16.07.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

Analizând materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești, precum și declarațiile părților, instanța de fond a constatat că existența faptelor pentru care cei trei inculpați au fost trimiși în judecată cât și vinovăția acestora este dovedită, situația de fapt fiind corect reținuta de către organul de urmărire penală și de altfel necontestată de inculpați sub aspectul derulării accidentului de muncă soldat cu decesul victimei I..

Inculpații B. și C. au susținut în mod constant pe parcursul procesului penal că nu se consideră vinovați de decesul prepusului lor, vina exclusivă aparținând operatorului pompei, respectiv inculpatului A., ignorând cu desăvârșire faptul că la momentul accidentului dețineau calitatea de responsabili pe linia sănătății și securității în muncă pe respectivul șantier, că au întocmit și și-au însușit prin semnătură Panul propriu de securitate și sănătate în munca pentru șantierul "H. Câmpina" prin care ambii inculpați sunt desemnați ca persoane care conduc executarea lucrărilor în șantierul "H.". Susținerea inculpatului C., potrivit căreia la acest obiectiv ar fi avut calitatea de șef șantier numai inculpatul B., este infirmată de acest înscris întocmit și semnat de cei doi inculpați, astfel încât în mod justificat s-a reținut de către organul de urmărire penală că această recunoaștere a inculpatului de a nu-și fi îndeplinit atribuțiile asumate reprezintă o împrejurare de natură a-i agrava răspunderea și nicidecum de exonerare de răspundere

Prin declarațiile date, dar și prin notele de susțineri suplimentare depuse la dosar, inculpații au susținut că și-au îndeplinit atribuțiile ce le reveneau în calitate de persoane responsabile cu securitatea și sănătatea în muncă prin instruirea angajaților, asigurarea echipamentului complet de protecție și verificarea calificărilor și atestatelor necesare în raport de fișa postului fiecăruia.

A rezultat, deci, că ambii inculpați au ignorat obligațiile pe care le aveau ca persoane responsabile cu executarea lucrărilor din șantierul "H." și cu respectarea normelor PSM de a supraveghea îndeplinirea Planului întocmit în acest sens, respectarea normelor de lucrări în șantier și evitarea factorilor de risc, printre care era menționată și electrocutarea.

Având în vedere că inculpatul B. a avut cunoștință de situația creată în șantier anterior producerii accidentului, prin întârzierea livrării betonului, dimensiunea și amplasarea utilajului folosit și a insistat să se facă turnarea tocmai în virtutea funcției sale de coordonare și control a activității din șantier, părăsind șantierul, în sarcina sa a fost reținuta și săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. sub forma de vinovăție a culpei cu prevedere, întrucât acesta prevede posibilitatea producerii accidentului, așa cum rezultă din discuția purtată cu inculpatul A., însă a socotit fără temei că nu se va produce.

Potrivit Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpați este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei, ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiul C. pen. relative la suspendarea condiționată a executării instituie condiții de aplicare mai puțin restrictive decât art. 91 și următoarele din noul C. pen.

Așa fiind, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 5 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și C., din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968 și din infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă prev. de art. 349 alin. (2) noul C. pen., în infracțiunea de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2) și 3 din Legea nr. 319/2006.

S-a arătat că, în drept: fapta inculpatului A., care la data de 22.09.2012, în calitate de operator al pompei de turnat betoane aparținând SC D. SRL a efectuat operațiuni specifice pe șantierul situat pe albia râului Doftana, zona H., în imediata apropiere a liniilor electrice aeriene LEA 20 kV, cu nerespectarea distanței minime de siguranță de 3 m, stabilită conform normativelor în vigoare, fapt ce a condus în jurul orelor 21:30, pe fondul umezelii din atmosferă favorizată de lăsarea întunericului, la producerea unui fenomen de conturnare, un element din structura metalică a brațului autopompei intrând în zona de influență a câmpului electric generat de unul din conductorii activi ai liniilor electrice, provocând electrocutarea victimei I., care a decedat la fata locului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968.

Fapta inculpatului B., responsabil pe linia protecției, securității și sănătății în muncă în cadrul subantreprenorului SC E. SRL, de a permite turnarea betonului în asemenea condiții pe șantierul sus-menționat, cu toate că a fost avertizat de inculpatul A. cu privire la riscurile pe care și le asumă, acesta prevăzând posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar socotind fără temei că nu se va produce, fapt care l-a și determinat de altfel să părăsească șantierul înainte de încheierea procesului de muncă, atitudine neglijentă care a condus la decesul prin electrocutare al victimei I., angajat al societății sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968, și de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2), (3) din Legea 319/2006.

Fapta inculpatului C., responsabil pe linia protecției, securității și sănătății în muncă în cadrul subantreprenorului SC E. SRL, de a nu lua nici o măsură legală de securitate și sănătate în muncă în cadrul șantierului amplasat pe albia râului Doftana, zona H., efectuând în fapt atribuții specifice acestei specializări în cadrul altui șantier al societății, deschis pe raza orașului Comarnic, cu toate că și-a însușit în prealabil, prin semnătură, planul propriu de securitate și sănătate în muncă în șantierul "H.", Câmpina, Prahova, acest document având pentru inculpat caracterul unei norme interne obligatorii, iar apoi de a părăsi șantierul înainte de încheierea procesului de muncă în scopul de a servi masa, împreună cu inculpatul B., atitudine neglijentă care a condus la producerea unui accident de muncă soldat cu decesul angajatului său I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neluarea măsurilor legale pentru securitate și sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (2) și 3 din L.319/2006.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-au avut în vedere dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a C. pen. în vigoare, redusă cu 1/3, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în cazul inculpatului A., iar, conform art. 74 noul C. pen., s-a ținut cont de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de norma penală, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, reținându-se în cazul inculpatului B. circumstanțele atenuante prev. de art. 75 alin. (2). C. pen., considerente în raport de care s-au aplicat inculpaților A. și B. pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar inculpatului C. pedeapsa cu amenda penală, într-un cuantum dozat corespunzător realizării scopului educativ - preventiv și punitiv al pedepsei.

Apreciind ca parțial justificate pretențiile civile formulate de părțile civile, în baza art. 25 rap. la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357, 1373 și 1382 C. civ., au fost admise, în parte, și a obligat în solidar inculpații A. și B. și părțile responsabile civilmente SC D. SRL și SC E. SRL București să plătească despăgubiri civile după cum urmează: suma de 150.000 RON daune morale părții civile F.; pentru prejudiciu personal nepatrimonial de excepție concretizat în suferințe psihice de durată, uneori ireversibile cu atât mai mult cu cât decesul victimei, care era tatăl său, a intervenit violent și intempestiv în cadrul unui accident de muncă, dar și a prejudiciului de companie izvorât din faptul că dispariția sa a produs implicit și un prejudiciu de agrement ce constă în restrângerea posibilităților acesteia de a se bucura de sprijinul și îndrumarea tatălui său, de viață, de satisfacții materiale, spirituale și sentimentale pe care viața alături de victimă i-ar fi putut-o oferi, acesta fiind minor, neavând propria lui viată de familie, independentă de părinți;

suma de 11.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și parastase părții civile G. și 50.000 RON daune morale pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat acesteia prin decesul intempestiv și violent al fiului său, apreciat ca un sprijin moral pentru aceasta, având în vedere gradul de afecțiune existent între aceștia, sumă stabilită într-un cuantum rezonabil, just și echitabil în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei, dar nici să fie derizoriu.

La stabilirea cuantumului daunelor materiale acordate părți civile G. nu a fost avută în vedere suma de 39.000 RON, solicitată de aceasta reprezentând contravaloarea împrumuturilor contractate de la diferite unități bancare și date fiului său în scopul de a finaliza o construcție casă de locuit, întrucât nu s-a făcut dovada că locuința respectivă era în proprietatea victimei, ci dimpotrivă că a fost edificata pe terenul proprietatea mamei victimei, fără a se face dovada certă că dreptul de proprietate asupra acestui imobil aparținea numitului I..

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin încheierea din 25 noiembrie 2014 asupra bunurilor mobile aparținând SC D. SRL și SC E. SRL până la concurența sumei de 214.000 RON în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune și garantarea executării cheltuielilor judiciare.

În raport de valoarea de inventar a parcului auto aparținând SC D. SRL, asupra căruia s-a dispus instituirea măsurii de siguranță a sechestrului asigurător, dar și cuantumul sumei pentru care s-a luat măsura de siguranță, constatând existența unor garanții suficiente pentru repararea prejudiciului, a fost admisă cererea formulată de partea responsabilă civilmente SC D. SRL și s-a dispus scoaterea de sub sechestru a celor 8 mijloace de transport, proprietatea acestora precizate în lista de la dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpații A., B. și C., părțile civile G. și F. prin reprezentant legal J. și părțile responsabile civilmente SC "D." SRL Scorțeni și SC "E." SRL București, criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin Decizia penală nr. 1231 din 14 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de: - inculpații A., B. și C.; - de părțile civile F. și G. - în nume personal și ca reprezentant al părții civile F., ambii domiciliați în com. Scorțeni, jud. Prahova; - și părțile responsabile civilmente SC D. SRL, cu sediul în com. Scorțeni și SC E. SRL, cu sediul în București, împotriva Sentinței penale nr. 124/11.06.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpina.

A desființat, în parte, sentința penală atacată și, pe fond, rejudecând:

A modificat durata termenului de încercare a suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului B. la 3 ani și 4 luni conform art. 82 C. pen.

În baza art. 25 rap. la art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357, 1373 și 1382 C. civ., a obligat, în solidar, inculpații A. și B. și părțile responsabile civilmente SC D. SRL și SC E. SRL București să plătească despăgubiri civile după cum urmează:

- suma de 100.000 RON daune morale părții civile F.;

- suma de 11.000 RON daune materiale și 30.000 RON daune morale părții civile G.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin încheierea din 25 noiembrie 2014 asupra bunurilor mobile aparținând SC D. SRL și SC E. SRL până la concurența sumei de 144.000 RON în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune și garantarea executării cheltuielilor judiciare.

A înlăturat eroarea materială cu privire la scoaterea de sub sechestru a unui mijloc de transport proprietatea SC D. SRL.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a situației de fapt reținute în cauză, a probelor existente la dosar, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp.art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că toate apelurile declarate în cauză sunt întemeiate, dar și pentru alte motive decât cele invocate în mod expres de către apelanți, așa cum se va arăta în continuare:

S-a arătat că, în exercitarea rolului activ, instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei, reținând pe baza acestora o situație de fapt confirmată de ansamblul probator.

Din analiza probatoriilor existente la dosar, instanța de control judiciar a apreciat că în mod corect în cauză s-a reținut vinovăția inculpaților pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

Astfel, sub aspectul antrenării răspunderii penale a inculpatului B., s-a arătat că mai întâi trebuie avut în vedere împrejurarea că acesta avea calitatea de reprezentant al SC E. SRL și deținea și calitatea de responsabil pe linia sănătății și securității în muncă pe respectivul șantier.

De asemenea, SC E. SRL avea elaborat un plan propriu de securitate și sănătate în muncă în șantierul "H.", Câmpina, Prahova, acesta având, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisului, caracterul unei norme interne obligatorii.

Acest plan a fost semnat pe toate paginile, atât de inculpatul B., cât și de celălalt administrator - inculpatul C., în cadrul Secțiunii A, lit. c), la rubrica "Numele persoanelor desemnate să conducă executarea lucrărilor" fiind menționați drept responsabili ambii inculpați.

Mai mult, în cadrul secțiunii C, lit. a), au fost identificați factorii de risc electric care antrenează răspunderea celor doi coordonatori de lucrare, printre aceștia regăsindu-se și "electrocutarea (...) în condiții de umezeală prin contact direct sau indirect cu firele electrice din instalațiile de înaltă tensiune". Totodată, s-a constatat că cei doi inculpați, administratori ai societății sub antreprenoare, și-au asumat obligația de a instrui lucrătorii cu privire la metodele de lucru nepericuloase pentru evitarea riscului de electrocutare, lucru pe care, însă, l-au făcut în mod formal (a se vedea subcapitolul "Măsuri organizatorice" în cadrul rubricii "Electrocutare (...) în condiții de umezeală prin contact direct sau indirect cu firele electrice din instalațiile de înaltă tensiune", precum și fișa instruire colectivă.

Apărarea inculpatului C., în sensul că la acel obiectiv ar fi avut calitatea de șef șantier exclusiv inculpatul B., iar el nu ar fi avut niciun fel de atribuții acolo, fiind, în fapt, șef pe un alt șantier al societății, deschis în orașul Comarnic, nu poate fi primită, în raport de înscrisul sus-menționat.

De fapt, acesta trebuia să se preocupe de organizarea lucrătorilor pe șantierul unde s-a produs accidentul și să ia toate măsurile pe linie de protecția muncii, dar cu toate că îi reveneau asemenea atribuții pe care el însuși și le-a asumat prin semnătură, nu a făcut acest lucru, ceea ce poate reprezenta o împrejurare de natură a agrava răspunderea penală, care ar putea fi reținută în defavoarea sa, nicidecum nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.

Aceeași concluzie se impune și cu privire la atitudinea celor doi inculpați comitenți, care, deși aveau atribuții specifice de coordonare și control pe șantier au plecat să servească masa, în municipiul Câmpina, deși știau că urmează să fie efectuată o ultimă livrare de beton, lăsându-și astfel prepușii nesupravegheați, situație care a concurat la producerea accidentului de muncă produs pe șantier.

În sarcina inculpatului B. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen., fapta fiind comisă sub forma de vinovăție a culpei cu prevedere (prevede posibilitatea producerii accidentului, fiind avertizat în acest sens de inculpatul A., dar a socotit fără temei că nu se va produce).

S-a arătat că, criticile formulate, atât de inculpații B. și C., precum și cele formulate de părțile responsabile civilmente SC "D." SRL și SC "E." SRL, în sensul că cei doi inculpați nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, apar ca fiind neîntemeiate.

De asemenea, s-a arătat că prima instanță de judecată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, privind aplicarea în speță a legii penale mai favorabile, fiind evident că legea mai veche este mai favorabilă, deoarece, pe de o parte, în cazul concursului de infracțiuni, cum este cazul pentru inculpatul B. nu prevede aplicarea unui spor obligatoriu în condițiile art. 39 din Noul C. pen., iar pe de altă parte, prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, instituție care nu se mai regăsește în Noul C. pen. și care este evident mai favorabil inculpaților, pentru care s-a suspendat executarea pedepsei, întrucât, după îndeplinirea termenului de încercare, aceștia beneficiază de instituția reabilitării de drept.

În mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea în cauză și a dispozițiilor legale privind individualizarea judiciară a pedepselor, ținând seama de gradul de pericol social a faptelor penale comise de inculpați, de modalitatea concretă în care aceștia au acționat, de forma de vinovăție cu care au fost comise faptele și de rezultatul acestora și în raport de acestea și în mod just a stabilit pentru inculpații A. și B. aplicarea unor pedepse cu închisoare, pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării acestora potrivit disp. art. 81 din vechiul C. pen.

În privința inculpatului C., s-au avut în vedere aceleași criterii de individualizare, prima instanță apreciind în mod corect că acest inculpat care a săvârșit o singură faptă penală, se poate reeduca prin aplicarea unei sancțiuni cu amenda penală.

În raport de cele arătate, s-a precizat că, criticile penale formulate de inculpații - apelanți sunt neîntemeiate, cu excepția criticilor formulate de părțile civile sub aspectul termenului de încercare, stabilit în sarcina inculpatului B., pentru care s-a stabilit un termen de încercare mai mic decât cel legal, iar pentru îndreptarea acestei nelegalități s-au admis apelurile părților civile G. și F., sub acest aspect, urmând a se majora termenul de încercare de la 2 ani și 4 luni la 3 ani și 4 luni, potrivit art. 82 C. pen., tocmai pentru a fi respectate dispozițiile acestui text de lege, care prevăd că termenul de încercare se compune din durata pedepsei (1 an și 4 luni), la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Analizând modul în care a fost soluționată latura civilă în cauză, instanța de control judiciar a apreciat că sub acest aspect, criticile formulate de către apelant sunt întemeiate așa cum se va arăta în continuare:

S-a arătat că, în mod corect la stabilirea cuantumului daunelor materiale acordate părți civile G. nu a fost avută în vedere suma de 39.000 RON, solicitată de aceasta reprezentând contravaloarea împrumuturilor contractate de la diferite unități bancare și date fiului său în scopul de a finaliza o construcție casă de locuit, întrucât nu s-a făcut dovada că locuința respectivă era în proprietatea victimei, ci dimpotrivă că a fost edificata pe terenul proprietatea mamei victimei, fără a se face dovada certă că dreptul de proprietate asupra acestui imobil aparținea numitului I.

Curtea, examinând îndeplinirea răspunderii civile delictuale în cauză, a constatat că acestea sunt îndeplinite în sensul că prin faptele lor ilicite (infracțiunile comise), inculpații A. și B. au cauzat părților civile prejudicii materiale, cât și prejudicii morale.

Instanța de control judiciar a constatat că sumele reprezentând daunele materiale la care au fost obligați inculpații, în solidar cu părțile responsabil civilmente, au fost bine cuantificate potrivit probelor existente la dosar, însă, în ceea ce privește cuantumul daunelor morale, se apreciază că acestea sunt prea mari în raport cu prejudiciul efectiv suferit, atât cel de agrement, cât și cel de companie la care a făcut referire instanța de fond.

În sensul arătat, s-a precizat că, prin acordarea unor daune morale în cuantum de 100.000 RON părții civile F. și a sumei de 30.000 RON, părții civile G., se va realiza un echilibru între necesitatea acoperirii prejudiciului moral față de aceste părți civile și riscul îmbogățirii fără just temei a unor persoane.

De asemenea, în vederea executării dispozițiilor civile din repararea pagubelor cauzate, se va menține, în continuare, măsura sechestrului asigurător, dispus prin încheierea din 25 noiembrie 2014 asupra bunurilor mobile aparținând celor două părți responsabile civilmente, până la concurența sumei de 144.000 RON, în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune și garantarea executării cheltuielilor judiciare.

S-a arătat că, la analiza din oficiu, efectuată potrivit disp.art. 417 alin. (2) C. proc. pen., nu s-au mai constatat alte cauze de netemeinicie ori de nelegalitate a hotărârii, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

Împotriva hotărârii instanței de apel au formulat prezentele cereri de recurs în casație inculpații B. și C., precum și partea responsabilă civilmente SC E. SRL.

În motivarea cererii de recurs în casație formulată de inculpatul B., acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incident atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esență, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casație formulat și casarea hotărârii penale atacate, apreciind că faptei reținute în sarcina sa îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii. A precizat că, în calitate de responsabil pe linie SSM al SC E. SRL, și-a îndeplinit toate obligațiile legale și contractuale care îi reveneau. În opinia apărării, inculpatul nu avea nici obligația, nici aptitudinile de a prevedea că inculpatul A., deserventul motopompei de beton, angajat al SC D. SRL, efectuează activități de turnare a betonului aflându-se sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, a arătat că producerea accidentului este imputabilă SC L. SRL, SC D. SRL și SC M. SRL, aceste societăți fiind cele care și-au încălcat obligațiile contractuale în ceea ce privește activitatea de pe șantierul "H. Câmpina". A mai susținut că faptei penale îi lipsește latura subiectivă, în speță fiind vorba despre culpă fără prevedere, or norma de incriminare prevede în mod expres ca formă de vinovăție culpa cu prevedere.

În motivarea cererii de recurs în casație formulată de inculpatul C., acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incident atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esență, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casație declarat și casarea hotărârii penale atacate, apreciind că faptei reținute în sarcina sa îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii. A precizat că SC E. SRL nu se află în raporturi contractuale cu SC D. SRL, iar inculpatul nu avea nicio obligație de control ori de monitorizare a activității angajaților SC D. SRL în incinta șantierului, ori de selectare a utilajelor potrivite din punct de vedere tehnologic pentru realizarea lucrărilor de turnare a betonului. Mai mult, a arătat că fapta reținută în sarcina sa a fost săvârșită cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere, iar norma de incriminare prevede culpa cu prevedere.

În motivarea cererii de recurs în casație formulată de partea responsabilă civilmente SC E. SRL, aceasta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., incident atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

A susținut că inculpatul B. și-a îndeplinit obligațiile de a lua măsurile legale de SSM față de angajați, măsuri care se pot lua exclusiv cu privire la situațiile normal previzibile din punct de vedere tehnic. De asemenea, a arătat că nu se afla în raporturi contractuale cu SC D. SRL, iar inculpatul B. nu avea nicio obligație de control ori de monitorizare a activității angajaților acesteia din urmă în incinta șantierului ori de selectare a utilajelor potrivite din punct de vedere tehnologic pentru realizarea lucrărilor de turnare a betonului. Sub aspectul laturii civile, a precizat că, atât timp cât inculpatului B. nu îi poate fi imputată săvârșirea faptei de care a fost acuzat, nici partea responsabilă civilmente nu poate fi obligată la plata prejudiciului.

Înalta Curte, analizând cererile de recurs în casație formulate, constată că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Se constată că recurenții și-au întemeiat cererile pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Or, Înalta Curte constată că, prin criticile formulate de către recurenți, se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, încercând să se dovedească că recurenții inculpați nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, apărarea recurenților susține, în esență, că faptele pentru care au fost condamnați inculpații nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât le lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv faptele au fost săvârșite cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere, iar norma de incriminare prevede culpa cu prevedere.

Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut în considerentele deciziei recurate următoarele:

"Fapta inculpatului B., responsabil pe linia protecției, securității și sănătății în muncă în cadrul subantreprenorului SC "E." SRL, de a permite turnarea betonului în asemenea condiții pe șantierul sus-menționat, cu toate că a fost avertizat de inculpatul A. cu privire la riscurile pe care și le asumă, acesta prevăzând posibilitatea producerii rezultatului periculos, dar socotind fără temei că nu se va produce, fapt care l-a și determinat de altfel să părăsească șantierul înainte de încheierea procesului de muncă, atitudine neglijentă care a condus la decesul prin electrocutare al victimei I., angajat al societății sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C. pen. 1968 și de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prev. de art. 37 alin. (2), (3) din Legea nr. 319/2006.

Fapta inculpatului C., responsabil pe linia protecției, securității și sănătății în muncă în cadrul subantreprenorului SC E. SRL, de a nu lua nici o măsură legală de securitate și sănătate în muncă în cadrul șantierului amplasat pe albia râului Doftana, zona H., efectuând în fapt atribuții specifice acestei specializări în cadrul altui șantier al societății, deschis pe raza orașului Comarnic, cu toate că și-a însușit în prealabil, prin semnătură, planul propriu de securitate și sănătate în muncă în șantierul "H.", Câmpina, județul Prahova, acest document având pentru inculpat caracterul unei norme interne obligatorii, iar apoi de a părăsi șantierul înainte de încheierea procesului de muncă în scopul de a servi masa, împreună cu inculpatul B., atitudine neglijentă care a condus la producerea unui accident de muncă soldat cu decesul angajatului său I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neluarea măsurilor legale pentru securitate și sănătate în muncă prev. de art. 37 alin. (2) și (3) din Legea nr. 319/2006. Deși, inculpatul nu recunoaște comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, din probatoriu reiese evident vinovăția inculpatului, că activitatea sa neglijentă, așa cum s-a precizat mai sus, a concurat la producerea evenimentului, care a condus la decesul victimei."

Se constată că, deși apărarea inculpaților a criticat, în realitate, stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpaților, așa cum au fost ele reținute de către instanțele de fond și de apel, aceste aspecte nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât nu se mai poate pune în discuție situația de fapt și vinovăția inculpaților reținute de instanțele ordinare (așa cum rezultă din paragrafele mai sus expuse).

În aceste condiții, Înalta Curte, raportându-se la situația de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, constată că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea recurenților inculpați B. și C. și a recurentei parte responsabilă civilmente SC E. SRL.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. întrucât faptele pentru care au fost condamnați inculpații B. și C. sunt prevăzute de lega penală, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și C., precum și de partea responsabilă civilmente SC E. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1231 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 și să oblige recurenții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât se află în culpă procesuală. Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților, în cuantum de câte 65 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și C., precum și de partea responsabilă civilmente SC E. SRL împotriva Deciziei penale nr. 1231 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurenta parte responsabilă civilmente SC E. SRL la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați B. și C. la plata sumei de câte 265 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși ai inculpaților, în cuantum de câte 65 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV