ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2821/2011

Asupra recursului

penal de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 1 august 2011,

pronunțată în Dosarul nr. 836/36/2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie a dispus, printre altele, menținerea

măsurii arestării preventive a inculpatului D.A.F. în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1), (2) și art. 160

h

alin.

(2) C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

Inculpatul D.A.F. a fost reținut și arestat

preventiv din data de 29 martie 2011, temeiul arestării preventive fiind cel

prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsură menținută succesiv de

instanța de fond.

Curtea de Apel a

reținut că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, față

de condamnarea acestuia la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, iar temeiurile care au

justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs învederând că nu

prezintă pericol pentru ordinea publică și nu se va sustrage judecării cauzei.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen. instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al

aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere

motivată, menținerea măsurii arestării preventive".

În cauză, instanța de

apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală

și a constat că temeiurile de fapt și de drept, art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subszistă,

impunându-se în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii de omor calificat

și deosebit de grav (inculpatul, la data de 26 martie 2011, cu premeditare, în

loc public și prin acte de cruzime, a ucis victima B.G., prin aplicarea mai

multor lovituri cu pumnul și tăierea cu un cutter, profitând de starea de

neputință a acestuia de a se apăra) corelat cu natura relațiilor sociale

lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului- prezintă, în

continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, în

cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare, chiar

nedefinitivă, constituind un temei suficient pentru a se constata că menținerea

detenției provizorii este licită, respectându-se atât dispozițiile cuprinse în

legea internă cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului..

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive,

astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 358

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpat.

în temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.F. împotriva Încheierii din 1

august 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 836/36/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 august 2011.