ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2821/2011

Asupra recursului penal de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 1 august 2011, pronunțată în Dosarul nr. 836/36/2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului D.A.F. în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1), (2) și art. 160 h alin. (2) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul D.A.F. a fost reținut și arestat preventiv din data de 29 martie 2011, temeiul arestării preventive fiind cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., măsură menținută succesiv de instanța de fond. Curtea de Apel a reținut că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, față de condamnarea acestuia la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, iar temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs învederând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu se va sustrage judecării cauzei. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen. instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive". În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constat că temeiurile de fapt și de drept, art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subszistă, impunându-se în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav (inculpatul, la data de 26 martie 2011, cu premeditare, în loc public și prin acte de cruzime, a ucis victima B.G., prin aplicarea mai multor lovituri cu pumnul și tăierea cu un cutter, profitând de starea de neputință a acestuia de a se apăra) corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului- prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică. Pe de altă parte, în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului..

Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 358 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.F. împotriva Încheierii din 1 august 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 836/36/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2011.