ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3879/2011

Ședința publică din 29 noiembrie 2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I-

Obiectul cauzei și Hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul

Teleorman, secția civilă.

Reclamanta

SC H.O.C. SRL Turnu-Măgurele (fostă Rușănești) a solicitat prin acțiunea introductivă

de instanță înregistrată la data de 20 februarie 2009, în contradictoriu cu

pârâtele SC H. Olt SRL Alexandria și B.R.D., G.S.G. SA, sucursala Teleorman,

următoarele: constatarea nulității absolute parțiale a Protocolului încheiat la

12 martie 1999 între SC H. Olt Rușănești și SC H.O.C. SRL, filiala Alexandria, constatarea

nulității absolute a încheierilor din data de 20 martie 2007 și 12 mai 2008

prin care imobilul situat în Alexandria a fost intabulat pe numele pârâtei SC H.

Olt SRL Alexandria, restabilirea situației anterioare în Cartea funciară și

reîntabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele său ca

proprietar inițial; constatarea nulității absolute a înscrierilor în Cartea

funciară foaia C – respectiv sarcini ale imobilului în favoarea pârâtei B.R.D.

– G.S.G. SA, sucursala Teleorman.

În

motivare reclamanta a arătat că imobilul situat în Alexandria, având număr

cadastral 155/0/2 înscris în C.F. 9094/t Alexandria, cu destinația de sediu

administrativ, a fost dobândit de societate în baza procesului verbal de

adjudecare din 4 mai 1995 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 242 din 20

decembrie 1995.

Că

la data de 26 februarie 1997 asociații SC H.O.C. SRL au hotărât înființarea

unei filiale cu personalitate juridică cu sediul în Alexandria, sens în care

prin Protocolul din 12 martie 1997 s-au predat filialei o serie de mijloace fixe

de uz tehnologic și gospodăresc precum și sediul din Alexandria în vederea desfășurării

activității.

Potrivit

reclamantei, pârâta exercitând în mod abuziv prerogative folosinței imobilului

cu destinație de sediu social, a solicitat și obținut întabularea dreptului de

proprietate asupra imobilului pe numele său, prin încheierile de întabulare a

căror nulitate o solicită.

Pârâta

SC H. Olt SRL Alexandria, exprimându-și poziția cu privire la cererea

reclamantei, a susținut că prin Statutul filialei este menționat patrimoniul acesteia

compus din 30% din capitalul social al societății mame și mijloacele fixe

prevăzute în Anexa 4 la hotărâre de înființare, statut care constituie actul

translativ de proprietate al bunului imobil.

Prin

sentința comercială nr. 734 din 25 octombrie 2010 Tribunalul Teleorman a

respins ca nefondate capetele 1 și 4 din acțiunea introductivă și ca rămase

fără obiect capetele 2 și 3 din acțiune.

Tribunalul

a apreciat că față de conținutul protocolului de predare-primire a mijloacelor

fixe în care se menționează și sediul din Alexandria și statutul filialei care

stabilește în art. 2 sediul în imobilul din bloc L27 A, bunurile constituite ca

aport la Capitalul social devin proprietatea societății în raport de dispozițiile

art. 65 din Legea nr. 31/1990 a societății comerciale.

Cu

privire la nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 7028 din 12 mai

2008 și restabilirea situației anterioare de C.F., instanța constată ca rămase

fără obiect cererile, având în vedere cele statuate prin decizia nr. 560R din

22 decembrie 2009 a Curții de Apel București ca instanță de recurs.

II-

Apelul. Hotărârea Curții de Apel București.

Împotriva

sentinței pronunțate de Tribunal reclamanta a declarat apel pentru motive de nelegalitate

și netemeinicie, susținând, în esență, prin criticile formulate că protocolul

de predare-primire a mijloacelor fixe nu se încadrează în categoria actelor

translative de proprietate, deoarece nu îmbracă forma autentică cerută

ad

validitatem

și totodată nu prevede expres transmiterea dreptului de

proprietate.

Prin

decizia comercială nr. 262 din 18 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Instanța

de apel, din perspectiva caracterului devolutiv al căii de atac, a reanalizat fiecare

capăt de cerere în raport de criticile formulate, concluzionând că se impune

menținerea soluției de respingere a acțiunii adoptată de prima instanță pentru

motive de fapt și de drept diferite de cele reținute în considerentele

sentinței.

În

acest sens, instanța de control judiciar constată că potrivit Statutului

pârâtei autentificat sub nr. 196/1997 – Capitalul social al filialei se

constituie din alocarea unui procent de 30% din capitalul social al societății

mamă, fără nicio referire la existența vreunui aport în natură, ceea ce impune concluzia

că dispozițiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 reținute de prima instanță nu au

incidența în cauză.

În

absența oricărei mențiuni referitoare la constituirea unui aport în natură și a

îndeplinirii formalităților specifice acestui tip de aport, susținerile

intimatei sunt considerate ca lipsite de temei.

În

sprijinul acestei concluzii instanța de apel reține și faptul că prin

încheierea de C.F. nr. 3989 din 20 martie 2007 a fost înscris în C.F. nr. 9094

N Alexandria, ca prim proprietar tabular reclamanta în baza titlurilor de

proprietate deținute, deși C.F. a fost deschisă după înființarea filialei și

data pretinsului transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului către filială.

Cu

privire la încheierea nr. 7028 din 21 mai 2008 emisă de OCPI Teleorman la

cererea pârâtei de notare a schimbării denumirii proprietarului din SC H.O.C.

SRL, filiala Alexandria, în SC H. Olt SRL Alexandria, instanța constată ca prin

decizia nr. 560R din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București această

încheierea a fost anulată irevocabil reținându-se că nu există identitate între

titularul cererii de notare a schimbării denumirii proprietarului tabular,

respectiv SC H.O.C. SRL Alexandria – și proprietarul tabular respectiv SC H.O.C.

SRL, astfel că în prezent în C.F. a Municipiului Alexandria reclamanta este înscrisă

ca proprietar tabular.

Concluzionând,

instanța de apel constată că cererea reclamantei în nulitate absolută a

protocolului pentru lipsa formei autentice este neîntemeiată, astfel că soluția

de respingere a acestui capăt de cerere se impune a fi menținută în baza

considerentelor expuse care înlocuiesc motivarea primei instanțe.

3.

Recursul. Motivele de recurs.

Reclamanta

SC H.O.C. SRL Turnu-Măgurele a declarat recurs la data de 6 iulie 2011

împotriva deciziei pronunțate în apel solicitând în principal casarea hotărârii

cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii și

admiterea cererii în constatarea nulității absolute parțiale a Protocolului

încheiat la 12 martie 1997.

3.1.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe ipotezele argumentate de art. 304 pct. 7

și pct. 9 C. proc. civ., argumentele aduse în susținerea motivelor de

nelegalitate au vizat următoarele aspecte:

Sub

un prim aspect recurenta a arătat că există contradicție între considerentele

deciziei care reține că actele juridice nu sunt susceptibile de a transmite

proprietatea și prin urmare nu trebuie să îmbrace forma autentică și

considerentele sentinței care rețin că imobilul a fost dobândit de filiala prin

Hotărârea asociaților din 26 februarie 1997 și Statutul filialei.

Din

perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta

susține că existau probatorii administrate în cauză în baza cărora se impunea

îndreptarea încheierii de Carte Funciară în condițiile în care temeiul de drept

invocat în susținerea cererii, respectiv art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 247/2005

și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 nu a fost combătut de instanțe.

3.2.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată,

în raport de actele și lucrările dosarului și motivele de nelegalitate

invocate, constată că recursul se vădește nefondat.

Cu

privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care vizează

ipoteza nemotivării hotărârii sau când hotărârea cuprinde motive

contradictorii, argumentele recurentei în sensul unei contradictorialități

între considerentele sentinței și cele ale deciziei nu relevă incidența acestui

motiv de modificare în circumstanțele cauzei.

Instanța

de apel deși a respins apelul reclamantei și a menținut soluția fondului de

respingere a acțiunii introductive, considerentele pe care și-a întemeiat

decizia, au fost diferite față de cele reținute de prima instanță, așa cum, de

altfel, instanța de apel precizează, în mod clar și ritos în preambulul

analizei sale subliniind că motivarea sa va înlocui motivarea primei instanțe.

Altfel

spus, instanța de apel rejudecând fondul ajunge la concluzia că se impune menținerea

soluției primei instanțe, dar pentru alte temeiuri de fapt și de drept, pe care

le explicitează, reținând că prin protocolul a cărui nulitate se cere nu a

operat un transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului de la reclamantă

la societatea pârâtă, dispozițiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 neavând incidență

în cauză, reclamanta figurând ca proprietar tabular al imobilului în C.F. a

Municipiului Alexandria.

În

baza acestor statuări instanța de apel constată că nu se impune anularea

protocolului pentru nerespectarea formei autentice deoarece înscrisul nu este

apt de a transmite proprietatea bunului imobil, bun care a rămas în continuare

în patrimoniul reclamantei.

Așa

fiind, în condițiile în care motivarea primei instanțe a fost substituită de

considerentele instanței de apel nu se poate susține teza contradictorialității

motivării.

Argumentele

instanței de apel sunt pertinente și ele exprimă un raționament juridic corect

în raport de circumstanțele concrete ale cauzei.

Cu

privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținerile

recurentei referitoare la ,,îndreptarea încheierii de Carte Funciară” sunt

lipsite de claritate pentru a fi supuse unei analize de legalitate.

Actele

dosarului relevă incontestabil că încheierea nr. 7028 din 21 mai 2008 emisă de

OCPI Teleorman a fost anulate prin decizia nr. 560R din 22 decembrie 2009 a

Curții de Apel București pronunțată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 2136/740/2008,

care constată că cererea de schimbare a titularului dreptului de proprietate

formulată de SC H. Olt SRL a fost greșit admisă, proprietar tabular fiind SC H.O.C.

SRL potrivit titlurilor de proprietate pe care le deținea.

Așa

fiind, nu rezultă care este interesul recurentei de a solicita ,,îndreptarea”

sau anularea unei încheieri de C.F. care a fost deja anulată printr-o hotărâre irevocabilă.

De

altfel, prin concluziile scrise depuse în fața instanței de apel, reclamanta apelantă

a declarat că renunță la judecata capetelor de cerere privind nulitatea

încheierii de întabulare nr. 3989/2007 și 7028/2008 ca rămase fără obiect

precum și la dispunerea restabilirii situației anterioare de C.F. și deși nu s-a

luat act de această renunțare, repunerea în discuție prin prezentul recurs a

fondului dreptului pe aceste aspecte tranșate prin decizia 560R, nu este de

natură să producă alte consecințe juridice în raport de cele statuate deja irevocabil.

Pentru

considerentele mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat și va obliga recurenta

potrivit art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată solicitate

de intimate în sumă de 5.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru această

fază procesuală conform dovezilor atașate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta SC H.O.C. SRL TURNU-MĂGURELE împotriva deciziei comerciale nr.

262 din 18 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a

Comercială.

Obligă recurenta SC H.O.C. SRL TURNU

MĂGURELE să-i plătească intimatei pârâte SC H. OLT SRL ALEXANDRIA suma de 5000

lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.