ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3879/2011

Ședința publică din 29 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I- Obiectul cauzei și Hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Teleorman, secția civilă. Reclamanta SC H.O.C. SRL Turnu-Măgurele (fostă Rușănești) a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată la data de 20 februarie 2009, în contradictoriu cu pârâtele SC H. Olt SRL Alexandria și B.R.D., G.S.G. SA, sucursala Teleorman, următoarele: constatarea nulității absolute parțiale a Protocolului încheiat la 12 martie 1999 între SC H. Olt Rușănești și SC H.O.C.

SRL, filiala Alexandria, constatarea nulității absolute a încheierilor din data de 20 martie 2007 și 12 mai 2008 prin care imobilul situat în Alexandria a fost intabulat pe numele pârâtei SC H. Olt SRL Alexandria, restabilirea situației anterioare în Cartea funciară și reîntabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele său ca proprietar inițial; constatarea nulității absolute a înscrierilor în Cartea funciară foaia C – respectiv sarcini ale imobilului în favoarea pârâtei B.R.D. – G.S.G. SA, sucursala Teleorman. În motivare reclamanta a arătat că imobilul situat în Alexandria, având număr cadastral 155/0/2 înscris în C.F. 9094/t Alexandria, cu destinația de sediu administrativ, a fost dobândit de societate în baza procesului verbal de adjudecare din 4 mai 1995 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 242 din 20 decembrie 1995. Că la data de 26 februarie 1997 asociații SC H.O.C.

SRL au hotărât înființarea unei filiale cu personalitate juridică cu sediul în Alexandria, sens în care prin Protocolul din 12 martie 1997 s-au predat filialei o serie de mijloace fixe de uz tehnologic și gospodăresc precum și sediul din Alexandria în vederea desfășurării activității. Potrivit reclamantei, pârâta exercitând în mod abuziv prerogative folosinței imobilului cu destinație de sediu social, a solicitat și obținut întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului pe numele său, prin încheierile de întabulare a căror nulitate o solicită. Pârâta SC H. Olt SRL Alexandria, exprimându-și poziția cu privire la cererea reclamantei, a susținut că prin Statutul filialei este menționat patrimoniul acesteia compus din 30% din capitalul social al societății mame și mijloacele fixe prevăzute în Anexa 4 la hotărâre de înființare, statut care constituie actul translativ de proprietate al bunului imobil.

Prin sentința comercială nr. 734 din 25 octombrie 2010 Tribunalul Teleorman a respins ca nefondate capetele 1 și 4 din acțiunea introductivă și ca rămase fără obiect capetele 2 și 3 din acțiune. Tribunalul a apreciat că față de conținutul protocolului de predare-primire a mijloacelor fixe în care se menționează și sediul din Alexandria și statutul filialei care stabilește în art. 2 sediul în imobilul din bloc L27 A, bunurile constituite ca aport la Capitalul social devin proprietatea societății în raport de dispozițiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 a societății comerciale. Cu privire la nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 7028 din 12 mai 2008 și restabilirea situației anterioare de C.F., instanța constată ca rămase fără obiect cererile, având în vedere cele statuate prin decizia nr. 560R din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București ca instanță de recurs.

II- Apelul. Hotărârea Curții de Apel București. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunal reclamanta a declarat apel pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, prin criticile formulate că protocolul de predare-primire a mijloacelor fixe nu se încadrează în categoria actelor translative de proprietate, deoarece nu îmbracă forma autentică cerută ad validitatem și totodată nu prevede expres transmiterea dreptului de proprietate. Prin decizia comercială nr. 262 din 18 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei. Instanța de apel, din perspectiva caracterului devolutiv al căii de atac, a reanalizat fiecare capăt de cerere în raport de criticile formulate, concluzionând că se impune menținerea soluției de respingere a acțiunii adoptată de prima instanță pentru motive de fapt și de drept diferite de cele reținute în considerentele sentinței.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că potrivit Statutului pârâtei autentificat sub nr. 196/1997 – Capitalul social al filialei se constituie din alocarea unui procent de 30% din capitalul social al societății mamă, fără nicio referire la existența vreunui aport în natură, ceea ce impune concluzia că dispozițiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 reținute de prima instanță nu au incidența în cauză. În absența oricărei mențiuni referitoare la constituirea unui aport în natură și a îndeplinirii formalităților specifice acestui tip de aport, susținerile intimatei sunt considerate ca lipsite de temei. În sprijinul acestei concluzii instanța de apel reține și faptul că prin încheierea de C.F.

nr. 3989 din 20 martie 2007 a fost înscris în C.F. nr. 9094 N Alexandria, ca prim proprietar tabular reclamanta în baza titlurilor de proprietate deținute, deși C.F. a fost deschisă după înființarea filialei și data pretinsului transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului către filială. Cu privire la încheierea nr. 7028 din 21 mai 2008 emisă de OCPI Teleorman la cererea pârâtei de notare a schimbării denumirii proprietarului din SC H.O.C. SRL, filiala Alexandria, în SC H. Olt SRL Alexandria, instanța constată ca prin decizia nr. 560R din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București această încheierea a fost anulată irevocabil reținându-se că nu există identitate între titularul cererii de notare a schimbării denumirii proprietarului tabular, respectiv SC H.O.C.

SRL Alexandria – și proprietarul tabular respectiv SC H.O.C. SRL, astfel că în prezent în C.F. a Municipiului Alexandria reclamanta este înscrisă ca proprietar tabular. Concluzionând, instanța de apel constată că cererea reclamantei în nulitate absolută a protocolului pentru lipsa formei autentice este neîntemeiată, astfel că soluția de respingere a acestui capăt de cerere se impune a fi menținută în baza considerentelor expuse care înlocuiesc motivarea primei instanțe. 3. Recursul. Motivele de recurs. Reclamanta SC H.O.C. SRL Turnu-Măgurele a declarat recurs la data de 6 iulie 2011 împotriva deciziei pronunțate în apel solicitând în principal casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii și admiterea cererii în constatarea nulității absolute parțiale a Protocolului încheiat la 12 martie 1997. 3.1.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe ipotezele argumentate de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., argumentele aduse în susținerea motivelor de nelegalitate au vizat următoarele aspecte: Sub un prim aspect recurenta a arătat că există contradicție între considerentele deciziei care reține că actele juridice nu sunt susceptibile de a transmite proprietatea și prin urmare nu trebuie să îmbrace forma autentică și considerentele sentinței care rețin că imobilul a fost dobândit de filiala prin Hotărârea asociaților din 26 februarie 1997 și Statutul filialei. Din perspectiva motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta susține că existau probatorii administrate în cauză în baza cărora se impunea îndreptarea încheierii de Carte Funciară în condițiile în care temeiul de drept invocat în susținerea cererii, respectiv art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 247/2005 și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 nu a fost combătut de instanțe.

3.2. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de actele și lucrările dosarului și motivele de nelegalitate invocate, constată că recursul se vădește nefondat. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. care vizează ipoteza nemotivării hotărârii sau când hotărârea cuprinde motive contradictorii, argumentele recurentei în sensul unei contradictorialități între considerentele sentinței și cele ale deciziei nu relevă incidența acestui motiv de modificare în circumstanțele cauzei. Instanța de apel deși a respins apelul reclamantei și a menținut soluția fondului de respingere a acțiunii introductive, considerentele pe care și-a întemeiat decizia, au fost diferite față de cele reținute de prima instanță, așa cum, de altfel, instanța de apel precizează, în mod clar și ritos în preambulul analizei sale subliniind că motivarea sa va înlocui motivarea primei instanțe.

Altfel spus, instanța de apel rejudecând fondul ajunge la concluzia că se impune menținerea soluției primei instanțe, dar pentru alte temeiuri de fapt și de drept, pe care le explicitează, reținând că prin protocolul a cărui nulitate se cere nu a operat un transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului de la reclamantă la societatea pârâtă, dispozițiile art. 65 din Legea nr. 31/1990 neavând incidență în cauză, reclamanta figurând ca proprietar tabular al imobilului în C.F. a Municipiului Alexandria. În baza acestor statuări instanța de apel constată că nu se impune anularea protocolului pentru nerespectarea formei autentice deoarece înscrisul nu este apt de a transmite proprietatea bunului imobil, bun care a rămas în continuare în patrimoniul reclamantei.

Așa fiind, în condițiile în care motivarea primei instanțe a fost substituită de considerentele instanței de apel nu se poate susține teza contradictorialității motivării. Argumentele instanței de apel sunt pertinente și ele exprimă un raționament juridic corect în raport de circumstanțele concrete ale cauzei. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținerile recurentei referitoare la ,,îndreptarea încheierii de Carte Funciară” sunt lipsite de claritate pentru a fi supuse unei analize de legalitate. Actele dosarului relevă incontestabil că încheierea nr. 7028 din 21 mai 2008 emisă de OCPI Teleorman a fost anulate prin decizia nr. 560R din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București pronunțată în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 2136/740/2008, care constată că cererea de schimbare a titularului dreptului de proprietate formulată de SC H. Olt SRL a fost greșit admisă, proprietar tabular fiind SC H.O.C.

SRL potrivit titlurilor de proprietate pe care le deținea. Așa fiind, nu rezultă care este interesul recurentei de a solicita ,,îndreptarea” sau anularea unei încheieri de C.F. care a fost deja anulată printr-o hotărâre irevocabilă. De altfel, prin concluziile scrise depuse în fața instanței de apel, reclamanta apelantă a declarat că renunță la judecata capetelor de cerere privind nulitatea încheierii de întabulare nr. 3989/2007 și 7028/2008 ca rămase fără obiect precum și la dispunerea restabilirii situației anterioare de C.F. și deși nu s-a luat act de această renunțare, repunerea în discuție prin prezentul recurs a fondului dreptului pe aceste aspecte tranșate prin decizia 560R, nu este de natură să producă alte consecințe juridice în raport de cele statuate deja irevocabil.

Pentru considerentele mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat și va obliga recurenta potrivit art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimate în sumă de 5.000 lei reprezentând onorariu de avocat pentru această fază procesuală conform dovezilor atașate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC H.O.C. SRL TURNU-MĂGURELE împotriva deciziei comerciale nr. 262 din 18 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială. Obligă recurenta SC H.O.C. SRL TURNU MĂGURELE să-i plătească intimatei pârâte SC H. OLT SRL ALEXANDRIA suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.