ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3048/2009

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 26

noiembrie reclamantul R.L.J. IPURL Alexandria în calitate de lichidator

judiciar al SC S. SA. Alexandria a chemat în judecată pe pârâta SC J.R.

SRL Alexandria prin lichidator judiciar O.C., solicitând ca în baza

sentinței ce se va pronunța să se dea o hotărâre care

să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că la data de 20 martie 2003, SC S. SA și SC

J.R. SRL a intervenit o convenție în temeiul căreia pârâta vinde

către reclamantă Baza Calomfirești pentru suma de 362.200 ron fiind

emisă factura fiscalăși o anexă la factură prin care

erau menționate bunurile care au făcut obiectul vânzării.

A mai arătat, că

deși, în privința construcțiilor factura face dovada

transferului de proprietate iar cu privire la teren înscrisurile constituie un

veritabil antecontract de vânzare-cumpărare este justificată prin

faptul că pârâta refuză încheierea în formă autentică.

Reclamanta a mai

menționat că deși prețul a fost achitat în întregime SC S.

SA a preluat această bază de inventar și a folosit-o în

desfășurarea activității sale, în perioada de lichidare a

evaluat-o și a dispus pază.

Judecătoria Alexandria

prin sentința nr. 127 din 24 ianuarie 2008 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, apreciind pe de o

parte că bunurile înstrăinate fac parte dintr-un fond de comerț,

astfel că pretențiile părților ce decurg din această

înțelegere sunt de natură comercială și că potrivit art.

2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. tribunalul judecă procesele

și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare

de peste 1 miliard.

Tribunalul Teleorman, prin

sentința comercială nr. 144 din 19 mai 2008 a admis excepția

inadmisibilității invocată de pârâta SC J.R. SRL prin lichidator

judiciar R.I.S. SPRL București și pe cale de consecință a

respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 5 alin. (2)

Titlul X Legea nr. 247/2005 prevede posibilitatea pronunțării unei

hotărâri judecătorești prin care să fie suplinit

consimțământul părții care refuză să încheie

contractul în formă autentică.

S-a subliniat faptul că

factura fiscală nu îndeplinește condițiile de validitate ale

antecontractului de vânzare-cumpărare atâta timp cât în privința terenului

nu este precizată suprafața vândută acesta nu este

individualizat în vreun mod ceea ce înseamnă că lucrul

înstrăinat nu a fost clar determinat.

De asemenea s-a

susținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii

obligației plății prețului.

Împotriva acestei

soluții a promovat apel reclamanta, instanța de apel calificând calea

de atac ca recurs apreciind aceasta față de competența

instanței care a pronunțat sentința potrivit dispozițiilor art.

12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la dispozițiile art. 11 alin.

(2) C. proc. civ.

Totodată s-a invocat

din oficiu excepția tardivității declarării căii de

atac, și Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a

respins ca tardiv recursul declarat.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs R.L.J. IPURL Alexandria în calitate de

lichidator al falitei SC S. SA criticile făcând referire la aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 5 C.

proc. civ.

Astfel se susține

că în mod nelegal Curtea de Apel a calificat calea de atac ca fiind recurs

în baza Legii nr. 85/2006 având în vedere obiectul acțiunii și

valoarea acestuia.

Recursul este fondat.

Judecătoria Alexandria

prin sentința nr. 127 din 24 ianuarie 2008 a stabilit natura

comercială a cauzei dedusă judecății și având în

vedere valoarea litigiului a procedat la declinarea competenței de

soluționare a acesteia.

Statuarea asupra

competenței materiale a primei instanțe prin hotărâre

irevocabilă este câștigată cauzei.

De altfel din

conținutul listei cauzelor aflate pe rol la data de 19 mai 2008 rezultă

fără putință de tăgadă că litigiul în

speță, aflat la poziția 4 a fost considerat litigiu comercial,

din conținutul acesteia rezultând că acest complet judecă

și litigii privind procedura insolvenței, faptul semnării

sentinței ca judecător sindic reprezentând coroborat cu celelalte

probe o eroare materială.

În aceste condiții,

instanța de control judiciar care reia în discuție, din oficiu sau la

cererea părților excepția de necompetență

materială a primei instanțe fără a avea cadrul procesual

pentru a desființa și decizia prin care se stabilise anterior

competența materială încalcă autoritatea de lucru judecat

respectiv art. 1201 C. civ., și ale art. 329 alin. (2) și (3) C.

proc. civ. pronunțând o hotărâre nelegală.

Față de cele

arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S. SA. – prin lichidator R.L.J. IPURL Alexandria împotriva

deciziei nr. 7 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2009.