ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3048/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 noiembrie reclamantul R.L.J. IPURL Alexandria în calitate de lichidator judiciar al SC S. SA. Alexandria a chemat în judecată pe pârâta SC J.R. SRL Alexandria prin lichidator judiciar O.C., solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dea o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 20 martie 2003, SC S. SA și SC J.R. SRL a intervenit o convenție în temeiul căreia pârâta vinde către reclamantă Baza Calomfirești pentru suma de 362.200 ron fiind emisă factura fiscalăși o anexă la factură prin care erau menționate bunurile care au făcut obiectul vânzării.

A mai arătat, că deși, în privința construcțiilor factura face dovada transferului de proprietate iar cu privire la teren înscrisurile constituie un veritabil antecontract de vânzare-cumpărare este justificată prin faptul că pârâta refuză încheierea în formă autentică. Reclamanta a mai menționat că deși prețul a fost achitat în întregime SC S. SA a preluat această bază de inventar și a folosit-o în desfășurarea activității sale, în perioada de lichidare a evaluat-o și a dispus pază. Judecătoria Alexandria prin sentința nr. 127 din 24 ianuarie 2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, apreciind pe de o parte că bunurile înstrăinate fac parte dintr-un fond de comerț, astfel că pretențiile părților ce decurg din această înțelegere sunt de natură comercială și că potrivit art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. tribunalul judecă procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard. Tribunalul Teleorman, prin sentința comercială nr. 144 din 19 mai 2008 a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta SC J.R. SRL prin lichidator judiciar R.I.S. SPRL București și pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 5 alin. (2) Titlul X Legea nr. 247/2005 prevede posibilitatea pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să fie suplinit consimțământul părții care refuză să încheie contractul în formă autentică. S-a subliniat faptul că factura fiscală nu îndeplinește condițiile de validitate ale antecontractului de vânzare-cumpărare atâta timp cât în privința terenului nu este precizată suprafața vândută acesta nu este individualizat în vreun mod ceea ce înseamnă că lucrul înstrăinat nu a fost clar determinat.

De asemenea s-a susținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației plății prețului. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta, instanța de apel calificând calea de atac ca recurs apreciind aceasta față de competența instanței care a pronunțat sentința potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la dispozițiile art. 11 alin. (2) C. proc. civ. Totodată s-a invocat din oficiu excepția tardivității declarării căii de atac, și Curtea de Apel București, secția a V-a comercială a respins ca tardiv recursul declarat. Împotriva acestei soluții a declarat recurs R.L.J. IPURL Alexandria în calitate de lichidator al falitei SC S. SA criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 5 C. proc.

civ. Astfel se susține că în mod nelegal Curtea de Apel a calificat calea de atac ca fiind recurs în baza Legii nr. 85/2006 având în vedere obiectul acțiunii și valoarea acestuia. Recursul este fondat. Judecătoria Alexandria prin sentința nr. 127 din 24 ianuarie 2008 a stabilit natura comercială a cauzei dedusă judecății și având în vedere valoarea litigiului a procedat la declinarea competenței de soluționare a acesteia. Statuarea asupra competenței materiale a primei instanțe prin hotărâre irevocabilă este câștigată cauzei. De altfel din conținutul listei cauzelor aflate pe rol la data de 19 mai 2008 rezultă fără putință de tăgadă că litigiul în speță, aflat la poziția 4 a fost considerat litigiu comercial, din conținutul acesteia rezultând că acest complet judecă și litigii privind procedura insolvenței, faptul semnării sentinței ca judecător sindic reprezentând coroborat cu celelalte probe o eroare materială.

În aceste condiții, instanța de control judiciar care reia în discuție, din oficiu sau la cererea părților excepția de necompetență materială a primei instanțe fără a avea cadrul procesual pentru a desființa și decizia prin care se stabilise anterior competența materială încalcă autoritatea de lucru judecat respectiv art. 1201 C. civ., și ale art. 329 alin. (2) și (3) C. proc. civ. pronunțând o hotărâre nelegală. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA. – prin lichidator R.L.J. IPURL Alexandria împotriva deciziei nr. 7 din 8 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.