ÎCCJ, decizie (scj.ro #83331)

Excepția de neexecutare a contractului. Regim juridic Neexecutarea contractului, întemeiată pe principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor contractuale, nu este nicio excepție de procedură propriu-zisă și nicio excepție de fond, în sensul legii ci doar un mijloc de apărare pe care o parte, de regulă, pârâtul, îl poate invoca și asupra căruia instanța se pronunță pe baza probelor administrate în cauză (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr . 3786 din 16 decembrie 2008) Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Iași sub nr.24163/245/2006, reclamanta S.C. T.H. SRL a chemat în judecată pârâta S.C. I.G. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 105,837,5 lei cu titlu de debit și penalități.

În motivare, reclamanta arată că prin contractul de prestări servicii nr.598/10 octombrie 2003, părțile contractante au convenit ca antreprenorul reclamant să presteze servicii de asistență tehnică, consultanță și întocmire detalii de execuție pentru lucrări de instalații și construcții. S-au emis facturi în valoare de 20.541,07 lei. Pentru acoperirea sumei, s-au primit de la beneficiar opt bilete la ordin, o altă parte din sumă a fost recuperată prin executorul judecătoresc, rămânând de încasat 5.531,9 lei. Tribunalul Iași, prin sentința nr.3561 din 14 noiembrie 2007, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei sume reprezentând debit și penalități datorate în baza contractului de prestări servicii.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că (...) pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de plata serviciilor prestate de reclamantă acumulându-se un debit de 20.541,07 lei din care nu a fost încasată suma de 5.531,9 lei. Prin urmare, această sumă este certă, lichidă și exigibilă și reclamanta este îndreptățită la plata acesteia. La debitul achitat cu întârziere s-au calculat penalități potrivit contractului încheiat de părți. Această sumă fiind inferioară debitului, instanța a admis pretențiile reclamantei privind această sumă. Pârâta a formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond iar Curtea de Apel Iași, prin decizia nr.21 din 7 aprilie 2008 a respins apelul acesteia ca nefondat . Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta S.C.

I.G. SRL solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său și respingerii acțiunii reclamantei, invocând următoarele motive: A invocat atât în fața instanței de fond cât și în fața celei de apel excepția de neexecutare a contractului dar niciuna dintre instanțe nu s-a pronunțat asupra acestui mijloc de apărare, „nicăieri în cuprinsul sentinței apelate nu se face vorbire despre invocarea acestei excepții și cu atât mai puțin despre respingerea sau netemeinicia acesteia”. Excepția vizează neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor stipulate în dispozițiile art.7 alin.1 din contractul nr.598/2003 care constau în prestarea serviciilor de asistență tehnică, consultanță și întocmire detalii de execuție pentru lucrări de instalații și construcții.

Or, reclamanta nu poate face și nu a făcut dovada executării acestor obligații ce îi reveneau. (...) Recursul este nefondat . Contrar celor susținute de recurentă instanța de fond a reținut invocarea de către pârâtă a excepției neexecutării contractului de către pârâtă, lucru pe care și instanța de apel îl reține, în mai multe rânduri, în decizia atacată. Ambele instanțe au răspuns acestei apărări a pârâtei prin aceea că, analizând clauzele contractuale și probele de la dosar au conchis că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, că pârâta a și achitat o parte din debitul izvorând din lucrările facturate de reclamantă și pentru care pârâta a emis bilete la ordin, fără însă a avea suficient disponibil în cont și că întârzierea culpabilă a pârâtei în plata debitului justifică obligarea ei și la penalități.

Faptul că instanțele nu au dispus în mod expres că resping excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă nu înseamnă o nepronunțare a acestora pe o excepție procesuală sau neanalizarea unui motiv de apel întrucât invocarea de pârât a neexecutării contractului de către reclamant într-un litigiu privind obligații sinalagmatice nu constituie o excepție procesuală în adevăratul sens al cuvântului și al legii – art.136 și art.137 Cod procedură civilă – ci doar un mijloc de apărare care privește și pune în discuție fondul dreptului dedus judecății. Ca atare neexecutarea contractului, întemeiată pe principiul reciprocității și interdependenței obligațiilor contractuale, nu este nicio excepție de procedură propriu-zisă și nicio excepție de fond, în sensul legii ci doar un mijloc de apărare pe care o parte, de regulă, pârâtul, îl poate invoca și asupra căruia instanța se pronunță pe baza probelor administrate în cauză.

Acest lucru s-a întâmplat și în prezenta cauză în care instanțele au examinat și s-au pronunțat, pe baza probelor, asupra executării de către părți a obligațiilor contractuale.